Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

2. DINCOLO DE PRAGUL USII STRAMTE. De Lori Balogh

Scris la: 15 aprilie 2009
2. DINCOLO DE PRAGUL USII STRAMTE
 
 
              Atunci cand citim Biblia, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama, in mintea noastra facem o selectie intre acele pasaje care ni se potrivesc si acelea care credem noi ca se potrivesc altora. Este ca la sortarea cartofilor dupa recolta din toamna: pe cei mari si frumosi ii oprim pentru consumul propriu, iar pe cei mici ii vindem sau ii dam altora.
              Asa se face ca, aflandu-ne in fata unui adevar biblic, aproape instantaneu ii dam o destinatie precisa: Asta e pentru mine, asta pentru el, cealalta e pentru ea…Daca nu se intampla astfel, va rog sa ma contraziceti. Ma voi bucura daca nu-mi veti da dreptate.
              Un exemplu de pasaj biblic, pe care il consideram foarte potrivit altor crestini, dar mai putin noua, este cel din Luca 13, 22-24:
             “Iisus umbla prin cetati si prin sate, invatand pe norod si calatorind spre Ierusalim. Cineva I-a zis: “Doamne, oare putini sunt cei ce sunt pe calea mantuirii ? “ El  le-a raspuns: “Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta. Caci va spun ca multi vor cauta sa intre si nu vor putea.”
              Cei care cred ca pasajul citat nu se adreseaza lor, ci altor crestini, se folosesc de doua argumente:
              1. Mantuitorul vorbeste aici despre o usa stramta. Deci- conchid ei- nu poate fi vorba de noi, caci avem Legea intreaga, avem principiile sanatatii si, in plus, o sumedenie de invataturi si restrictii pe care alti crestini nu le au. Alti crestini nu stiu ce inseamna sa fii persecutat pentru pazirea sabatului; ei nu stiu ce inseamna sa te infranezi de la anumite alimente, de la alcool, cafea, tutun; ei nu stiu lupta cu ispita de a merge la anumite distractii, de a te imbraca in felul lumii etc. In concluzie, nu ei sunt cei care au intrat pe usa cea stramta, ci noi.
              2. Omul care Il intreaba pe Iisus se refera la calea mantuirii. Este cineva care se indoieste, in biserica fiind,  ca se afla pe calea mantuirii ? Cu siguranta ca nimeni nu se indoieste de acest lucru. Deci e clar: Noi am intrat pe usa cea stramta, noi suntem pe calea mantuirii, deci cuvintele Mantuitorului nu ni se adreseaza noua, ci altora.
              Daca gandim in felul acesta, facem o mare greseala. Orice cuvant al lui Dumnezeu este in primul rand pentru mine, si apoi pentru cel de langa mine.
              Biblia este “scrisoarea de dragoste” a lui Dumnezeu pentru mine. De ce sa n-o deschid si sa o citesc in liniste ? Ati auzit de vreun indragostit care primeste o scrisoare de la fiinta iubita, dar pe care sa nu o deschida ? Ce parere ati avea despre un astfel de om care, in loc sa citeasca cu nerabdare scrisoarea de dragoste, o da altuia, spunandu-i: “ Asta nu e pentru mine, ci pentru tine” ? Ar fi absurd, nu este asa ? Si, cu toate acestea, asa procedam adesea cu mesajul de iubire al cerului.
              Un amanunt interesant: Un om oarecare din multime intreaba, insa Iisus le raspunde tuturor, inclusiv ucenicilor care se aflau langa El. El le-a raspuns…” ( vers. 23 up. ) Logica textului cere ca , daca un om pune o intrebare, raspunsul sa-i fie dat lui personal, chiar daca acesta e dat in auzul altora. Asadar, Biblia ar fi trebuit, dupa acesta logica, sa consemneze: “Iisus i-a raspuns…” Folosind insa pluralul, Biblia ne da una din cele mai importante lectii: Orice adevar , orice cuvant al lui Dumnezeu, se adreseaza oricarui suflet omenesc, fara deosebire. Sa continuam asadar fara prejudecati !   Sa incercam sa intelegem ce vrea sa ne invete Mantuitorul pe noi in primul rand.
              Contextul intrebarii: “Oare putini sunt cei ce sunt pe calea mantuirii?” 
              Versetul 22 ne relateaza faptul ca Iisus umbla prin cetati si prin sate, invatandu-i pe oameni secretele mantuirii. Fata de ceea ce stiau ei de la invatatorii lor pamantesti, invatatura lui Iisus ridica stacheta. Nu rareori El le spunea: “S-a zis celor din vechime… dar Eu va spun…” Si astfel, Mantuitorul ridica standardul moral al oamenilor.
              Ascultandu-L, oamenii au inceput sa fie tulburati: “Cum adica ? Noi credeam ca stam bine. Si iata ca acest Invatator rastoarna tot edificiul sigurantei noastre, aratandu-ne ca tinta e mult mai sus decat am crezut noi pana acum.” In mijlocul acestor ganduri si framantari sufletesti nemarturisite, un om din multime da glas acestor framantari si intreaba:” Doamne, oare putini sunt cei ce sunt pe calea mantuirii “?
              Intrebarea acesta era de fapt una din acele intrebari teologice pe marginea careia rabinii aveau o mare placere sa poarte discutii. Oare de ce nu a intrebat omul: “Doamne, cum trebuie sa arate un om care se afla pe calea mantuirii ?”  
              De ce ? Pentru ca pe el il interesa cantitatea, nu calitatea. Acesta este eternul uman. Acest om ne reprezinta pe noi, caci adesea in viata, punem un mare accent pe ceea ce inseamna cantitate, neglijand in acelasi timp calitatea. Daca ni se intampla, din motive obiective, sa lipsim de la un serviciu divin , prima intrebare pe care o punem sotului sau sotiei care a participat la acel serviciu divin este: “Au fost multi ?” De ce nu intrebam daca a fost o atmosfera deosebita, daca s-a simtit puterea Spiritului lui Dumnezeu, daca s-au luat decizii importante pentru viata bisericii etc ? Pentru simplul motiv ca suntem dependenti de ceea ce inseamna cantitate, in detrimentul calitatii. Oare nu trebuie sa facem o reforma si in acest domeniu?     
              In aceasta privinta ne deosebim fundamental de Dumnezeu. Pe El il intereseaza mai putin cantitatea, numarul, suma, totalul, cifrele statistice… Pe Dumnezeu Il intereseaza in primul rand calitatea. Si cand vorbim de calitate, trebuie sa intelegem in primul rand un caracter sfintit de Duhul Sfant .
              Iata cateva argumente in acest sens:   
              1. Marcu 12, 41: “Iisus sedea jos in fata visteriei Templului si se uita cum arunca norodul bani in visterie.” Observati ca pe Mantuitorul nu-L interesa cat arunca fiecare, ci cum arunca fiecare, adica ceea ce urmarea El era nu suma de bani adusa ca jertfa, ci motivatia celui ce facea acest sacrificiu.
              2. Matei 25, 14- : Pilda talantilor 
              Din relatarea pildei rezulta clar ca pe Stapan nu-l interesa in primul rand suma casigata de robii sai credinciosi, ci motivatia care i-a determinat sa puna la schimbator averea lui. Daca am judeca dupa criteriul cantitatii, cel care a castigat alti cinci talanti ar fi trebuit sa primeasca o rasplata mai mare decat cel care a castigat alti doi talanti. Insa stapanul ii rasplateste la fel pe cei doi. De ce ? Pentru ca ambii au lucrat inspirati de aceeasi motivatie acceptata de cer- dragostea si recunostinta fata de stapanul care le-a acordat atata incredere.
              3. Judecatori 7: Biruinta lui Ghedeon
              Se strang 32000 de israeliti pentru lupta, insa pe Dumnezeu nu Il intereseaza numarul impresionant al armatei israelite. Dupa doua selectii poruncite de Dumnezeu, din marea armata raman doar 300 de soldati, suficient  pentru a obtine una din cele mai rasunatoare victorii ale poporului lui Dumnezeu din acele timpuri.
              Poate ca, in urma acestor cateva exemple, vom invata ceva important pentru biserica: Sa nu vanam statistici, sa nu urmarim in primul rand cresterea numerica a bisericii, in detrimentul calitatii, a unei vieti de credinta profunde.
              Intelegem acum de ce Iisus nu i-a raspuns omului la intrebarea “cati se afla pe calea mantuirii?” , incercand, in schimb, sa-i conduca gandurile intr-o directie sanatoasa.
              - “Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta!” ( vers. 24 ) Alte traduceri ale Bibliei folosesc alte verbe: “luptati-va”, ‘siliti-va”, “fortati-va”… Toate acestea insa subliniaza aceeasi idee: Se cere un efort pentru a intra pe usa cea stramta. Insusi termenul grecesc folosit in original- “agonizomai”- care se refera la lupta atletului pentru castigarea premiului, sugereaza ideea de efort pe care trebuie sa-l faca un om care doreste mantuirea. Cel care asteapta sa fie dus la cer “pe pat comod de flori”, care nu cunoaste ce inseamna tensiunea si agonia luptei credintei, nu are nicio sansa.
              Despre ce efort este vorba ? Legalistii se vor grabi sa spuna: “Vedeti ? Trebuie sa ne sfortam sa pazim toata Legea, trebuie sa ne luptam sa facem cat mai multe fapte bune daca vrem sa fim mantuiti. Doar Mantuitorul a spus-o.” Oare la acesta s-a referit Domnul cand ne-a indemnat :”Nevoiti-va!” ?
              Scriindu-i lui Timotei, apostolul Pavel, care se pregatea sa-si incheie viata, ii da cateva indemnuri pretioase. Printre altele ii scrie:
“Lupta-te lupta cea buna a credintei, apuca viata vesnica la care ai fost chemat…”( 1 Timotei 6, 12 )
“M-am luptat lupta cea buna a credintei, am ispravit alergarea, am pazit credinta…” ( 2 Timotei 4, 7
              Observati ca apostolul vorbeste despre “lupta cea buna a credintei”. El ar fi putut spune simplu: “lupta credintei”, dar nu se exprima astfel. Stiti ce ne sugereaza expresia lui Pavel? Faptul ca exista si o “lupta rea a credintei”, nerecunoscuta de Dumnezeu si care nu duce la mantuire. Cu alte cuvinte, cineva poate depune eforturi supraomenesti pentru a fi mantuit si totusi Dumnezeu sa-i spuna la sfarsit: “Pleaca de la Mine! Nu te cunosc ! “
              Ce semnificatie are expresia “nevoiti-va!” ?  Este vorba de lupta dintre doua alternative: de a merge pe calea cea stramta sau pe cea larga, de a asculta de indemnurile Duhului Sfant sau de cele ale firii noastre pamantesti. Alegerea aceasta nu se face odata in viata, odata pe an, nici macar la marile sarbatori crestine. Alegerea dintre calea stramta si cea ingusta o facem zilnic, clipa de clipa, in lucruri pe care le consideram fara importanta prea mare. Zilnic trebuie sa aleg intre a viziona o telenovela frivola sau a citi o carte care sa ma apropie de Dumnezeu, intre a spune un banc piperat sau sau a deschide o cale de a predica Evnghelia unui suflet cu care ma intalnesc, intre a alege un post de radio care promoveaza muzica facila sau acele posturi cu caracter educativ, intre posibilitatea de a ocoli taxele si impozitele datorate statului sau a fi corect din toate punctele de vedere…Sunt doar cateva exemple. Zilnic avem de facut poate zeci sau sute de astfel de alegeri care, in esenta, se reduc la alegerea dintre cele doua alternative: usa cea stramta sau usa cea larga.
              Cand Iisus ne spune: “Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta!”, El nu ne porunceste acest lucru, ci doar ne indeamna. El vrea sa ne spuna: “Fiul Meu! Stiu ca in sufletul tau lupta e teribila acum cand trebuie sa alegi. Dar fa un efort si alege usa cea stramta, caci doar ea iti va deschide calea mantuirii. Alegerea este a ta si numai a ta. Eu nu-ti poruncesc sa alegi usa cea stramta, dar te indemn sa o faci. Daca vei face alegerea cea buna, Eu iti promit toata puterea de care ai nevoie si tot sprijinul Meu. Dar alege tu! Fa tu primul pas spre mantuire si iti promit ca tot restul drumului vom merge impreuna pana vom intra pe porti in cetatea cereasca.” 
              Stiti ce inseamna, intr-un singur cuvant, “usa cea stramta”?  Ea inseamna renuntare, sacrificiu.
              Am auzit de o metoda foarte ingenioasa a unor triburi de a prinde o anumita specie de maimute . Bastinasii, cunoscand anumite preferinte ale maimutelor in ale mancarii, cauta niste gauri foarte inguste in copaci, prin care abia intra laba unei maimute, si pun acolo niste delicatese ravnite de acestea.  Maimutele, gasindu-le, introduc laba in scorbura si prind tot ce apuca. Cand vor sa scoata laba plina cu delicatesele gasite, ele nu mai pot. Este foarte interesant ce se intampla atunci cand se apropie vanatorul: Maimuta, in loc sa dea drumul delicateselor din scorbura, se chinuie sa scoata laba plina, pana ce vanatorul vine chiar langa ea si o prinde fara nicio problema.
              Noi oamenii, care avem pretentia ca judecam mai mult decat o maimuta, facem o greseala asemanatoare: Incercam sa intram pe usa cea stramta , daca se poate, cu mainile pline de tot ce ne ofera lumea aceasta: serviciile cele mai bune, casele cele mai luxoase, masinile cele mai scumpe…Dar lucrul acesta nu se poate. Usa cea stramta inseamna renuntare, lepadare de sine, sacrificiu.
              Iata un simplu test de constiinta:
              – Daca ai putea sa ai un serviciu mai bun si nu-l ai, pentru ca esti un crestin care asculti de vointa divina si de Legea lui Dumnezeu in intregime, inseamna ca ai intrat pe usa cea stramta. Tu stii ce inseamna renuntarea si, cel putin in aceasta privinta, ai intrat pe usa cea stramta. Daca, dimpotriva, ai un serviciu bun cu pretul unor compromisuri, inseamna ca ai intrat pe usa cea larga.
              – Daca iti poti permite sa cumperi cele mai scumpe lucruri, si totusi te multumesti cu unele modeste, dar la fel de folositoare, inseamna ca ai intrat , in aceasta privinta, pe usa cea stramta. Stii ce inseamna renuntarea.  Daca faci altfel, inseamna ca ai intrat pe usa cea larga.
              – Daca se spun tot felul de lucruri neadevarate despre tine, si totusi nu-ti cauti dreptatea si nu cauti sa-ti salvezi imaginea in fata semenilor, inseamna ca ai intrat pe usa cea stramta. Stii ce inseamna renuntarea. Daca, dimpotriva, cauti revansa, nu ai gasit inca aceasta usa. Esti inca departe de ea.
              – Daca banii pe care ii ai sunt castigati cinstit, fara compromisuri, inseamna ca ai intrat pe usa cea stramta. Stii ce inseamna renuntarea. Daca, dimpotriva, i-ai castigat altfel, esti inca pe calea cea larga, pe care se afla majoritatea lumii.
              Stiti ce urmeaza dupa usa cea stramta pe care ne invita sa intram Mantuitorul ? Poate ca unii dintre noi, odata intrati pe usa cea stramta, simt nevoia unei relaxari, dupa ce a trecut tensiunea alegerii. Dar nu este asa. Dupa usa cea stramta urmeaza calea cea stramta ( vezi Matei 7, 13-14 ), adica o viata intreaga de renuntari, de alegeri intre indemnurile Duhului si cele ale firii noastre pacatoase. Cei ce cred ca botezul este totul in experienta unui crestin, dupa care isi pot permite relaxarea unei vieti comode, se inseala amarnic. Botezul este doar examenul de admitere. Intre examenul de admitere si obtinerea licentei este insa un drum lung, plin de renuntari, de lupte si alegeri.
              De ce majoritatea oamenilor evita sa intre pe usa cea stramta care duce la viata ?
              Sunt ispitit sa filozofez putin si sa caut niste raspunsuri de genul:
              – Unii se considera prea pacatosi si nu cred ca usa mai este deschisa si pentru ei.
              – Altii se tem ca usa e pazita de agentii lui Satana, care ar putea sa le faca tot felul de greutati in cazul ca ar incerca sa intre pe aceasta usa.
              – Altii cred ca usa e prea stramta pentru ei. Ar intra cu placere, insa ar face aceasta doar daca usa ar fi putin mai larga, astfel incat sa intre , daca se poate, cu intreaga familie.
              – Altii se tem de necunoscutul de dincolo de usa cea stramta. “Daca ma pocaiesc, ce-mi va aduce viitorul?”- se intreba acestia.
              Indiferent de motivele pe care un om le poate invoca, in esenta este vorba de un singur motiv: egoismul.
              Concluzii:
              “Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta!” Este usor ? Nimeni nu spune asta. Nici Mantuitorul nu spune ca ne va fi usor. Tocmai de aceea El foloseste verbul:”Nevoiti-va!”, “Luptati-va !”, “Siliti-va !”
              Nu trebuie sa uitam insa doua lucruri:
              1. Usa si calea care urmeaza dupa ea nu sunt atat de stramte incat sa nu mai incapa inca cineva langa noi. Si acel cineva este Iisus. Nu suntem lasati singuri pe calea cea stramta si aceasta este cea mai mare mangaiere pentru omul care s-a angajat pe calea mantuirii.
             “Iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” ( Matei 28, 20 )- este promisiunea facuta de Iisus tuturor celor ce-si vor fi luat angajamentul de a intra pe aceasta usa stramta. Sa nu credeti acest lucru pentru ca l-am afirmat eu, ci pentru ca L-a promis EL !
              2. Cand vom ajunge in Imparatia lui Dumnezeu si vom vedea toate comorile intregului univers la picioarele noastre, vom striga plini de uimire: “Cerul este atat de ieftin!” Atunci ne vom da seama ca “suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi” ( Romani 8, 18 ). Si, daca ar fi posibil sa dam timpul inapoi si sa fim pusi din nou in fata alegerii, am alege din nou aceeasi usa stramta si ingusta, plina de privatiuni si renuntari, caci vom sti cu siguranta ca aceasta este singura usa si singura cale care duce la cer, la mantuire.
                                                                                                                                                      Lori Balogh

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.