Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

3. CREDINCIOSIA IN LUCRURI “MICI” de Lori Balogh

Scris la: 15 aprilie 2009
3. CREDINCIOSIA IN LUCRURI “MICI”
 
              Poti fi pitigoi daca iti lipseste o pana ? Desigur ! O pana este un lucru atat de mic si, in esenta, ea singura nu defineste “personalitatea” unui pitigoi.
              Dar daca iti lipsesc doua pene ? Nici atunci nu e o problema. Pitigoiul mai are inca destule pene, pentru a ramanea tot el insusi.
              Dar daca ii lipsesc trei, patru, cinci , zece…?
              Ce spuneti insa de pitigoiul din povestea urmatoare: Se povesteste ca o cioara batrana , vazand un pitigoi cum se chinuie sa prinda un viermusor, i-a propus acestuia un targ: sa-i oafere pitigoiului in fiecare zi cate un viermusor, in schimbul unei pene. Pitigoiul, bucuros, s-a gandit: “Ce e o pana ?  Am sute de pene pe mine !” 
              Si targul a inceput. Zi de zi, cioara ii aducea pitigoiului cate un viermusor, iar acesta ii dadea cate o pana. Una singura. Pana intr-o zi, cand cioara nu a mai venit cu viermusorul. Flamand, pitigoiul a incercat sa-si ia zborul spre a-si cauta de mancare, dar… era gol-golut. Nu mai avea nicio pana pe el si nu mai putea zbura. Finalul il banuiti, desigur.
              Este doar o poveste, o fabula in proza, insa morala ei este cat se poate de seriosa , mai ales daca o aplicam in domeniul spiritual: “ Nu neglijati lucrurile mici ! Satana nu e un negustor prost. Atunci cand ne ispiteste cu bucuriile de o clipa ale pacatului, el nu ne cere toate “penele” deodata, ci numai cate una. El stie ca daca obtine de la noi doar cate un mic compromis, intr-o zi zborul nostru spre cer nu va mai avea loc. Si inca ceva: Satana nu e filantrop. Niciodata nu ne va oferi ceva atragator, fara sa ne smulga cate o “pana” ! “
              Sa vorbim putin despre lucrurile mici, despre amanunte, detalii, sau cum vrem sa le denumim.
              Una din gravele greseli facute de vechiul popor Israel- greseala care a contribuit la falimentul sau ca popor ales- a fost faptul ca a dat importanta lucrurilor “mari” (sarbatorile religioase, Templul, sistemul ceremonial etc ), in timp ce a neglijat lucrurile considerate neinsemnate ( cinstea, dreptatea, mila ).
              Sa fie oare numai greseala lor ?
              Iata trei texte biblice care au ceva in comun:
             1. Deuteronom 18,13: “Tu sa te tii in totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tau.”
Expresia “totul totului tot” este specifica limbii romane, nefiind gasita in alte limbi. Este vorba de un superlativ care ne atrage atentia in mod serios asupra importantei detaliilor in viata noastra de credinta. Parafrazand acest text, am putea formula ideea si altfel: “Tu sa fii credincios Domnului Dumnezeului tau in cele mai mici detalii
              2. Matei 23, 23: “Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia. Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.”
              La o citire superficiala, s-ar parea ca Mantuitorul inclina balanta inspre lucrurile foarte importante, cele de natura spirituala, lasandu-ne sa intelegem ca amanuntele ( zecimea din veniturile atat de neinsemnate aduse din recolta de izma, chimen si marar) nu au prea mare importanta. In realitate, Domnul atrage din nou atentia asupra importantei lucrurilor pe care noi, in lipsa noastra de intelepciune, le consideram “mici”. “Pe acelea- lucrurile mici ca zecimea din izma, marar si chimen- sa nu le lasati nefacute”.
              3. Matei 25, 45“Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut.”
              Faptul ca Iisus se identifica cu cei mai “neinsemnati” oameni, numindu-i “frati ai Mei”, ne atrage din nou atentia  asupra importantei “lucrurilor mici”. La judecata finala, felul cum tratam detaliile va atarna greu in balanta.
              In concluzie, pe Dumnezeu Il intereseaza deosebit de mult detaliile, lucrurile mici. Nici nu poate fi altfel. Un Dumnezeu desavarsit nu poate acorda importanta doar lucrurilor mari. Am putea spune ca desavarsirea este probata tocmai prin credinciosia fata de detalii.
              Daca privim cu atentie viata de zi cu zi, observam ca frumusetea si calitatea ei sunt date tocmai de amanunte, de lucrurile mici in aparenta. In bucatarie, ceea ce da gust mancarii sunt lucrurile mici: condimentele. Daca ne referim la curatenie, in zadar e totul curat: doua sau trei scame, plasate acolo unde trebuie, sunt suficiente pentru a crea senzatia ca nu e chiar atat de curat in casa. Daca ne referim la educatie, diferenta dintre un om educat si unul needucat e data doar de cateva amanunte. In muzica, frumusetea e data de tot felul de “lucruri mici”: un diez, un becar, un accent, o coroana… In ceea ce priveste tehnica, detaliile isi au importanta lor. Naveta spatiala Challanger a explodat din cauza unei banale garnituri defecte in valoare de doar un dolar ! Si exemplele pot continua.
              Se ridica insa o intrebare: Daca in toate domeniile vietii lucrurile mici au o importanta atat de mare, oare in domeniul religios nu este la fel ? Si daca detaliile au importanta si in viata noastra spirituala, cum indraznim sa impartim datoriile religioase in datorii mari, insemnate si altele- mici, neinsemnate ?
              Tendinta omului firesc este de a acorda atentie doar lucrurilor mari. Cine se teme azi de un fulg de zapada ? Si totusi, fulgii de zapada l-au invins pe Napoleon in expeditia din Rusia. Cine se teme de o picatura de ploaie ? Dar, la potop, picaturile ploaie au distrus intrega civilizatie antediluviana.
              Oamenii care acorda atentie detaliilor sunt oamenii cei mai pregatiti pentru cer. Doriti o dovada ?
Moise, care primeste o porunca clara de la Dumnezeu: “Vezi, sa faci ( sanctuarul ) dupa chipul care ti s-a aratat pe munte.” ( Exod 25, 40 ). Cartea Exodului ne arata cum Moise a respectat intocmai, in cele mai mici detalii, planul sanctuarului dat de Dumnezeu. Dupa terminarea acestuia, ca o recunoastere a credinciosiei dovedite in construcria lui, Dumnezeu coboara slava Sa peste sanctuarul pamantesc. Este si motivul pentru care Pavel afirma despre Moise: “El a fost credincios in toata casa lui Dumnezeu…” (Evrei 3, 5 ). Iar in final , ca o recunoastere deplina a credinciosiei lui in cele mai mici lucruri, Moise a fost inviat si luat la cer, privind la derularea istoriei pacatului de la inaltimea Imparatiei ceresti.
              Cei care cred ca lucrurile mici sunt neinsemnate se inseala amarnic.
              Il auzi pe cate un “crestin”, care pretinde ca asteapta Imparatia lui Dumnezeu, cum ii scapa printre dinti o injuratura atunci cand lucrurile nu ii ies asa cum vrea el. Un lucru “neinsemnat” in conceptia lui. Doar o vorba ! Ce rau poate face o simpla vorba spusa la nervi ? Asa sa fie ?
              Biblia ne atrage atentia ca vorbirea este o problema de izvor, nu de suprafata ( vezi Iacov 3, 8-12 ). Insusi Mantuitorul ne aminteste ca “din prisosul inimii vorbeste gura” ( Matei 12, 34 ), avertizandu-ne ca “in ziua judecatii oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit” ( Matei 12, 36-37 )
              Il vezi pe cate un “crestin” cumpatat care nu bea decat un singur paharel la masa. Un lucru atat de neinsemnat ! Ce rau poate face un singur pahar de alcool ? Insa, dupa vreo 20 de ani de “cumpatare”, daca ar fi posibil sa-l pozezi pe respectivul om langa toata bautura lui “cumpatata”, l-am vedea langa o stiva intreaga de butoaie. Faceti un calcul simplu: un singur pahar pe zi inseamna 70-80 l de bautura pe an. In 20 de ani, “cumpatarea” il face pe omul nostru sa consume circa 1,5 tone de alcool.
              Cand Jimmy Carter, fostul presedinte al SUA, a fost servit cu un pahar de sampanie, l-a refuzat categoric. Intrebat de ce o face, el a raspuns ca daca Dumnezeu ne-a oprit de la consumul de alcool, el vrea sa asculte de El si in aceasta privinta.
              Stiti de ce e atat de primejdios sa neglijam lucrurile mici ?  
              Un proverb spune ca “buturuga mica rastoarna carul mare”. Probabil ca intelepciunea populara a ajuns la aceasta concluzie in urma a numereoase experiente de viata. In domeniul spiritual, lucrurile mici, detaliile, amanuntele pot reprezenta o portita insesizabila de intrare a pacatului in viata noastra. Fara sa ne dam seama , pacatul se strecoara pe furis, despartindu-ne de Dumnezeu.
              Ati auzit, desigur, de experienta cu broasca aruncata intr-un vas cu apa fierbinte. Simtind fierbinteala apei, broasca sare cat poate de repede afara din vas. Dar daca broasca e aruncata intr-un vas cu apa calduta, iar vasul e pus pe foc, ea nu sesizeaza ca temperatura apei creste progresiv. Se simte chiar bine in apa calduta si nu mai sare afara din vas. Pana ce apa se incalzeste intr-atat incat broasca moare.
              Pe plan spiritual, daca pacatul ne-ar aborda in mod deschis si brutal, ne-am speria de el si am fugi imediat in bratele lui Iisus. Din nefericire, el vine pe furis, prin lucruri mici, prin mici compromisuri, pana ce ajunge sa ne infasoare complet, in asa masura incat ne va fi imposibil sa scapam.
              Ce atitudine are Dumnezeu fata de lucrurile mici ?  
              Luati oricare din zecile de mii de soiuri de flori care exista pe pamant si studiati-o cu atentie ! Dincolo de frumusetea ei generala, observati armonia formelor si complementaritatea culorilor, toate acestea dovedind ca Maestrul din spatele ei are o imaginatie debordanta. Priviti bogatia de culori cu care sunt impodobiti pestii care traiesc in Marea Bariera de Corali din estul Australiei, sau minunatul penaj al vestitelor pasari ale paradisului. Observati cata atentie acorda Creatorul detaliilor, atunci cand e vorba de oricare din lucrurile create de El.
              Raportul creatiunii din Geneza ne vorbeste despre un Dumnezeu atent la detalii. Zilnic, la sfarsitul fiecarei zile, Creatorul  verifica , in cele mai mici detalii, daca tot ce crease in acea zi era bun. Concluzia, in urma acestei autoverificari, este mereu aceeasi: “Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun.” ( Geneza 1, 4;10; 12; 18; 21; 25 ). Apoi, la sfarsitul saptamanii creatiunii, Creatorul mai verifica odata , de data aceasta privind lucrurile create in ansamblu si in interrelatie. Concluzia: “Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune.” ( Geneza 1, 31 ).
              Grija si atentia acordata de Dumnezeu lucrurilor mici reiese din intreaga istorie a Vechiului Testament, pentru ca in Noul Testament, exemplul lui Iisus sa fie cat se poate de convingator in aceasta privinta.
              Priviti la Iisus cum se pleaca spre niste copilasi, adusi de mamele lor pentru a-i binecuvanta. Niste”lucruri mici” in ochii ucenicilor, dar de mare importanta in ochii lui Iisus. Atat de importanti erau acesti micuti, incat Mantuitorul ii ia in brate, ii mangaie si ii binecuvinteaza, dandu-i drept exemplu de urmat pentru cei ce vor sa mosteneasca cerul ( Marcu 10, 13-16 ).
              Priviti la Iisus cum face un drum lung, de aproximativ 80 de km in nord, in tinuturile pagane ale Tirului si Sidonului, doar pentru a o intalni pe o femeie care avea nevoie de ajutorul Lui. “Un lucru mic” pentru mai marii timpului, dar nu atat de mic incat Mantuitorul sa nu-i acorde importanta cuvenita ( Matei 15, 21-28 ).
              Priviti la Iisus care, desi este obosit, flamand si insetat dupa drumul lung strabatut sub arsita soarelui, sta de vorba cu o femeie samariteanca la fantana lui Iacov. Samaritenii erau “lucruri mici” pentru iudei. Chiar si pentru “fii tunetului”- Ioan si Iacov – samaritenii erau “lucruri mici”. Atat de mici incat ei au cerut lui Iisus sa coboare foc din cer ca sa-i mistuiasca. Nu insa si pentru Mantuitorul, care-i trateaza cu aceeasi rabdare si iubire pe care le-a manifestat fata de orice om, fie iudeu , fie strain ( Ioan cap. 4 ).
              Priviti la Iisus cum se duce special in mica localitate Nain doar ca sa se intalneasca la timp cu convoiul funerar si a-l readuce la viata pe unicul fiu al bietei vaduve indoliate. Ce reprezenta batrana vaduva pentru societatea de atunci? Un “lucru mic”. Nu insa si pentru Mantuitorul  ( Luca 7, 11-17 ).
              Si, in sfarsit, priviti la Iisus pe cruce ! In agonia mortii, cand El se scufunda in “ intunericul de afara unde e plansul si scrasnirea dintilor”, Iisus nu trece cu vederea “lucrurile mici” : mama Lui e data in grija lui Ioan, iar talharului pocait ii acorda mangaiere si speranta ( Luca 23, 40-43 ).
              Concluzii:
              Mantuitorul a rostit un adevar pe care il intelegem si-l acceptam cu mare greutate: “Cine este credincios in cele mai mici lucruri este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri este nedrept si in cele mari.” ( Luca 16, 10 )
              De ce aceasta importanta acordata lucrurilor mici ? Pentru ca lucrurile mari sunt facute tot din lucruri mici. Cel care isi permite sa le neglijeze pe cele mici, va constata intr-o zi ca nu le va mai avea nici pe cele mari.
              Se povesteste ca niste copii, ai caror tata urma sa sarbatoreasca o anumita varsta, s-au gandit impreuna cu mama sa-i cumpere acestuia un mic cadou. Zis si facut ! Au cumparat o cutie cu bomboane, au impachetat-o frumos, au legat si o funda colorata si au scris o mica felicitare: “Draga taticule, in aceasta cutie se gaseste expresia recunostintei si iubirii ce ti-o purtam, pentru toata grija pe care o ai avut-o fata de noi.
              Dar mai erau cateva zile pana la mica sarbatoare din familie si copiilor le era tot mai greu sa se uite la cutia cu bomboane. La un moment dat, unul din ei deschide cutia frumos impachetata si ia o bomboana. Una singura ! Ceilalti ii urmeaza exemplul si iau si ei doar cate o bomboana. Apoi mai iau una , si inca una , pana ce cutia se goleste. Copiii impacheteaza apoi cutia la loc, fara stirea mamei si, cu simtamantul vinovatiei pe fatele lor, asteapta ziua tatalui. Ce-i vor oferi ? O cutie goala ? Da, o cutie goala pe care scrie atat de frumos: “Draga taticule, in aceasta cutie se gaseste expresia recunostintei si iubirii ce ti-o purtam, pentru toata grija pe care ai avut-o fata de noi ” !?
              Aceasta va fi surpriza celor ce neglijeaza datoriile mici: Vor constata ca sunt goi si nu au ce sa-I ofere lui Dumnezeu ca recunostinta.
             De aceea “tu sa te tii in totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tau.” Adica in toate detaliile, oricat de mici si neinsemnate ar parea ele. Aici se probeaza caracterul crestin care va primi viza pentru cer.
 
 
                                                                                              Lori Balogh

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.