Mai e putin

Mai e putin

CUPRINS:
1.    Deschidere 115 – 106   1.2.5
2.    Rugăciune
3.    COR
4.    Poezie: Când vei veni Isuse?
5.    Introducere
6.    COR
7.    Poezie: Mai e puţin
8.    Tema I
9.    COR: Bate clopot
10.    Poezie: Patria mea
11.    Tema II
12.    Întrebări biblice
13.    COR+COM 103
14.    Poezie: Rămas bun
15.    COR
16.    Încheiere
17.    Poezie: Va reveni Isus curând
18.    COR
19.    Închidere 96 – 130   1.3
20.    Rugăciune
21.    Postludiu – ieşire

CÂND   VEI   VENI   ISUSE?…

Când vei veni?
Întreabă timpul.
Când vei veni?
Oftează iarba.
Când vei veni?
Răsună marea,
Şi stelele fără semn,
În miezul nopţii,
Repetă întrebarea
Când vei veni? inima,
Ca o mare de greşeli
Mă-nghite…
Aşteptarea căzând peste suflet –
Mă doare…
Când vei veni? Murmură
Pasul neclintit al vântului.
Gurile înnourate ale mormântului
Se închid plictisite
Şi toate încheieturile pământului
Strigă fără sfârşit.
Când vei veni?
Când vei veni?

În toate veacurile, fii făgăduinţei au călătorit mereu spre cetatea sfântă, care are temelii tari, şi al cărei Arhitect şi Ziditor este Dumnezeu, şi s-au dovedit ca nişte străini şi călători pe acest pământ. Mergând neîncetat pe calea dreptăţii, adesea ei au întâmpinat multe neplăceri şi greutăţi, dar strălucirea cetăţii măreţe lumina într-una calea lor. Chiar şi când au murit, ochii lor erau îndreptaţi spre „ziua aceea”, când va veni Domnul Hristos, drept judecător şi va lua pe ai Săi în Noul Ierusalim, cetatea pregătită sus.
Cursul vieţii pe pământul acesta aproape că s-a încheiat. Încă puţin şi drumul spinos pe care mergem azi, se va termina. A sosit vremea, să ne ridicăm capetele în sus, şi să privim spre cer, pentru că izbăvirea voastră se apropie.
Acest program, prin puterea Duhului Sfânt, are menirea să îmbărbăteze inimile noastre, ca astfel dar să ne întărim mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi – de atâta veghere şi aşteptare. MAI E PUŢIN; şi-L vom vedea cu ochii noştri pe Acela în care ne-am pus toata nădejdea şi speranţele noastre.
Să nu-L dezamăgim, ci să-L aşteptăm cu dor nespus, căci… MAI E PUŢIN!

MAI   E   PUŢIN!…
Mai e puţin,
Nu ne mai ajung zilele să ne gândim la viitor
Sângele ispăşitor
Aşteaptă să fie curăţit
De pe altarul aurit
Din Sanctuar
Valul de har
Din ce în ce mai greu ajunge
Să sfarme inimi de piatră
Străjerii arată
Că noaptea s-a dus
E totu-n zadar.
Mai e puţin
Anii s-au scurs ca lunile
Lunile cu săptămânile
Săptămânile ca zilele.
Zilele…
Aşa ne vom trezi mâine
Pe pragul veşniciei
Prea obosiţi de goana după pâine.
Preocupaţi mai mult de-oglinzi
Şi de ce să mai vinzi
Adunaţi lângă minunile lumii
În acelaşi timp îngroziţi şi atraşi de
Deşi dintre stele
Se aud zăngănind armele rele.
Semne şi ele
Că vremea s-a-mplinit
Şi de pregătit
Câţi ne-am pregătit
Pentru sfârşit?
Mai e puţin,
Şi visul nostru va fi realitate
Când inimile noastre schimbate
În faţa sa
Cum vom justifica
Timpul pierdut
În lustruirea vasului de lut
Deja pierdut
Mai e puţin
Când vom pleca spre cer
Ne vom rămâne-aici
Nedeterminate
Planurile multe, abandonate
Din lipsă de motive.
Mai e puţin
Deşi ne place să credem
Că nu trebuie să vedem .
Nimic în viitor,
Totuşi nu mai e nici un mister;
Vine Isus să ne ducă la cer.
Amin!

Staţi în pragul veşniciei şi ascultaţi salutul de bun venit dat acelora care în viaţa aceasta au conlucrat cu Domnul Isus. Acela care ne-a iubit atât de mult, încât, a ales să moară pentru noi, ne-a zidit o cetate: Noul Ierusalim. Este locul nostru de odihnă. În veci nu se va mai auzi vaiet de întristare, nici bocet de nădejde sfărâmate şi de afecţiuni îngropate. În curând veşmintele întristării vor fi schimbate cu haine de nuntă.
Nu va dura mult până vom vedea pe Acela în care sunt adunate speranţele noastre de viaţă veşnică. Şi în faţa Lui, toate încercările şi suferinţele acestei vieţi vor fi ca – nimic – “Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire. Căci aveţi nevoie de răbdare, ca după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puţin, foarte puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi”. (Evrei 10,35-37).
Priviţi în sus, priviţi în sus şi lăsaţi credinţa voastră să crească continuu. Lăsaţi credinţa aceasta să vă călăuzească pe cărarea îngustă care duce prin porţile cetăţii lui Dumnezeu, în marele viitor, întinsul nemărginitului viitor de slavă care este pentru noi cei răscumpăraţi. “Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte şi nu vom mai avea trebuinţă nici de lampă nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, şi vor împăraţi în vecii vecilor.”(Apocalipsa 22,4.5)

PATRIA   MEA
Vorbeşte-mi despre patria ta,
Eu sunt din ţara cuvintelor.
Acolo „nu” este „nu”
şi „da” este “da”.
Acolo n-am găsit pauză între cuvânt şi faptă,
şi-acolo fiecare vorbă trăieşte,
Cuvintele sunt când albe, când albastre, când aurii.
Le vezi zburând, aşezându-se, risipindu-se,
trăind vii, nemuritoare
printre rostitori încă muritori.
Patria mea e veşnică
pentru că veşnică-i vorba, Cuvântul.
Sosesc din adevăr.
Şi iată: mi s-a tocit încălţămintea de atâta drum.
În ţara mea există un singur, veşnic cuvânt:
„Eu sunt Cel Ce Sunt!”
Să-ţi spun unde-i casa mea.
Priveşte-n sus. E-atât de albastră.
Lângă ea grădina de stele.
Şi nu doar o stea e a mea,
ci toată nemărginirea din ele.
Hai vino, s-asculţi cât de minunat pot să-ţi vorbesc despre patria mea.
Eu stau în ţara în care oamenii se nasc a doua oară
mai buni, mai frumoşi, mai adevăraţi.
Când vrem să vorbim doar tăcerea poate cuprinde
noianul de veşnice cuvinte ce-ar curge.
Din streşinile caselor picură dragostea.
La masă oamenii sunt îmbiaţi cu pace;
Şi-am venit s-aducem această pace şi-n alte ţări.
Fântânile curg viaţă,
iar copiii construiesc palmieri pentru Împăratul
ce va să intre în cetate.
Vino să-ţi arăt patria mea,
S-o vezi cu ochii tăi,
s-o mângâi cu palmele tale,
să-ţi plantezi inima în ţărâna ei
o singură dată – aşa!
Acum vei rămâne acasă!
Aici e şi patria ta.

Dacă timpul pare lung în aşteptarea venirii liberatorului nostru, dacă încovoiaţi şi istoviţi de muncă aşteptăm nerăbdători să ne vedem însărcinarea dusă la capăt şi să ne primim liberarea, o să ne amintim, şi această amintire să potolească orice murmur – că Dumnezeu ne-a lăsat pe pământ să înfruntăm furtuni şi lupte în vederea desăvârşirii caracterului creştin spre a cunoaşte mai bine pe Dumnezeu Tatăl nostru şi pe Hristos fratele nostru mai mare; şi a lucra pentru salvarea multor suflete pentru Mântuitorul, spre a putea auzi cu inima veselă cuvintele: „Vino rob bun şi credincios, intră în bucuria stăpânului tău”.
Fii răbdător, ostaş creştin încă puţin şi Cel ce trebuie să vină, va veni. Noaptea de aşteptare obositoare de veghere şi de întristare este pe sfârşite, în curând se va da răsplata, se ivesc zorile zilei veşnice! Acum nu mai e timpul de dormit, nu e timpul de regrete nefolositoare. Cel care acum îndrăzneşte să dormiteze, va pierde ocazii preţioase de a face bine. Nouă ne este dat fericitul privilegiu de a strânge snopi în marele seceriş, şi fiecare suflet va alcătui o nouă stea în cununa lui Isus, iubitul nostru Mântuitor.
Nu este lucru în zadar a servi pe Dumnezeu. O răsplată nepreţuit de mare vor avea aceia care îşi consacră viaţa în slujba Lui. Orice sacrificiu făcut pentru lucrarea Lui, va fi răsplătit după nemărginita bogăţie a harului Său. „cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci”. (Daniel 12,3)
Amin!

1. Cum s-a numit bărbatul care din cauza orbirii sale spiritual şi-a pierdut lumina ochilor? (vederea)
R: Elima (Bar-Isus) Fapte. 13,6-12
2. Unde găsim că, un prieten din copilărie a unui cârmuitor – netemător de Dumnezeu – a devenit prooroc al lui Dumnezeu şi învăţător?
R: În Antiohia. Fapte 13,1 (este vorba de Manaem)
3. Până când a stat Israel sub cârmuirea judecătorilor?
R: 450 de ani. (până la proorocul Samuel;. 13,19.20
4. Unde găsim o dovadă că apostolii lui Isus au respectat sfaturile din Matei 10,14?
R: Fapte 13,51.
5. Cine a ajuns să creadă abia atunci, după ce a văzut că un altul orbise?
R: Dregătorul Sergius Paulus 13,12
6. Despre care însoţitori ai lui Pavel ni se raportează precis, că au fost şi ei profeţi (prooroci)?
R: Fapte 13,1; 15,32: Barnaba, Simon, Luciu, Manaen, Iuda şi Silo.
7. Cum s-a numit bărbatul care a avut două nume? Primul amintindu-ne de numele unui împărat al lui Israel, cel de al doilea, de numele unui dregător roman?
R: Saul – Pavel: Fapte 13, 7.

RĂMAS   BUN

Va fi o zi,
Da, va fi o zi,
Când lupii şi mieii trăi-vor împreună.
Când n-or mai fi
Nici ape îngheţate, nici nori, nici furtună
Va fi o zi, o minunată zi;
Când tu şi eu, când noi şi voi,
Nu ne-om mai despărţii.
Va fi un ceas,
O frântură de ceas,
Când dintre crăpături de stânci, ieşi-vom să privim
Când cel rămas,
Aşteptând să ţâşnească apă din stânca Refidim
Va trăi ultimul ceas, ce minunat ceas,
Ultimul de pe pământ;
Când Fiul lui Dumnezeu va zice: „Vin acas.”
Va fi o clipă,
Un crâmpei de clipă,
Când din slavă în slavă ne-om schimba.
Când înveliţi ca de-o aripă,
O ţara mea.
Spre tine vom zbura.
Şi ce frumos, poţi tu să şti?
Epoci de veşnicii
Nedespărţiţi, nedespărţiţi vom fi.
Acolo… „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”Apoc. 21,4

Privim astăzi în jurul lumii şi vedem numai strâmtorare şi suferinţă. Dar Tatăl spunea: „Nu vă îngrijoraţi, căci vă ştiu pe nume, sunteţi ai Mei. De aceea, când flăcările încercării ameninţă să distrugă pacea sufletească, când puternicul val al luptei ameninţă să răstoarne bătrâna corabie a lumii, nu uitaţi că: MAI E PUŢIN! Căci Isus punea: „Prieteni, acum Eu plec, dar pe cât de adevărat este că plec, pe atât de adevărat este că Mă voi întoarce ca să vă iau cu Mine”. Iar când se va întoarce El, acest trup muritor se va-mbrăca în nemurire, şi acest trup supus putrezirii se va-mbrăca în neputrezire.
Acum, suntem încă în mijlocul umbrelor şi frământărilor, activităţilor pământeşti. Să cerem cât se poate de stăruitor fericitul viitor! Credinţa noastră să străbată prin orice nor de întunecime şi să-L privească pe Acela care a murit pentru păcatele lumii. El a deschis porţile răului pentru toţi aceia care-L primesc şi cred în El. Să fim încurajaţi de gândul că Domnul trebuie să vină în curând.
Isus invită pe fiecare să caute moştenirea cea veşnică, şi El dă fiecăruia putere ca să mântuiască cu desăvârşire pe toţi câţi se apropie de Dumnezeu printr-Însul. Domnul şi astăzi bate mereu la uşa inimii fiecăruia, dorind să fie primit, ca să înlăture orice păcat şi să pregătească pe om pentru locuinţele minunate din ceruri. Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând! Amin! Vino, Doamne Isuse!”
Mai e puţin! Bunul Dumnezeu să ne ajute să folosim acest “puţin” care ne-a mai rămas pentru slava Sa şi mântuirea noastră a tuturor.   Amin!


VA   REVENI   ISUS   CURÂND
Noi vrem să ducem către lume
Frumosul tot pe care-l ştim
Ne e de-ajuns un singur Nume
Isus, pe care să-L rostim
Şi tuturor sub zări de zare
Şi fiecărui rând pe rând
Noi spunem arşi de nerăbdare
Va reveni Isus curând
Noi vrem durerilor prea grele
Să le găsim senin hotar
Şi rostul lumii către stele
Să-l înălţăm prin har de har
Noi trecem lumea pe la cruce
Să vadă ceru-ntreg plângând
Noi spunem inimii-n răscruce
Va reveni Isus curând
De jertfa Lui nemăsurată
Cu jertfa noastră ne-am legat
Să nu ne tacă niciodată
Iubirea câtă am aflat
De veşnicii purtăm rostire
Şi dor de cer în orice gând
Cântăm oricui spre mântuire
Va reveni Isus curând
Cât la un pas e de aproape
Cât peste-un ceas cu El vom fi
Peste pământ şi peste ape
Isus e tot ce vom rosti
Cât loc mai este să ne-adune
Cât timp salvarea aşteptând
Minune de minuni vom spune
Va reveni Isus curând
Sursa: www.cercetatiscripturile.org