DOAR O INIMA CURATA
De prea multe ori ne-am obisnuit sa ii cerem lui Dumnezeu protectie, binecuvantare etc…dar cand i-am cerut ultima data doar o inima curata? O inima atat de curata, incat El sa faca ce vrea cu ea. Cineva se ruga astfel: “Tata eu vreau sa te cunosc, dar inima mea lasa nu vrea sa renunte la jucariile ei, nu ma pot despartii de ele, fara ca inima sa imi sangereze si nu vreau sa ma ascunda de Tine teama de aceasta despartire…”
Cat de des simtim acelas lucru? Vrem sa smulgem din inima acele lucruri dar nu putem, de parca ar fi vesnic inradacinate, si parca cu cat luptam mai mult cu atat sunt mai puternic inradacinate. Si daca ne gandim mai bine realizam ca toate darurile pe care le primim de la Dumnezeu sunt perfecte…noi putem sa ii oferim un singur lucru: “inima”. Prov.23:26.
Nu este prea greu sa ii oferim inima, dar cum arata inima pe care o primeste? Intr-o zi mi-am simtit inima atat de aglomerata incat L-am rugat pe Dumnezeu sa o curete de tot ce a insemnat atat de mult pentru mine, iar pentru El rivalitate. Ceea ce a facut Dumnezeu m-a uimit. Credeam ca in liniste cu zambetul pe fata, usor sa nu simt va lua ce nu ar mai trebui sa fie in ea si ma va lasa libera. Dar El nu a facut asa, mi-a zdrobit inima in mii de bucati…si…apoi m-a lasat pe mine sa arunc afara bucatele zdobite de acolo.
De cate ori in loc sa aruncam cioburile recladim castele distruse…pentru ca acele lucruri au insemnat prea mult pentru noi, iar acum ne simtim atat de pustii fara ele. Una din rugaciunile psalmistului David era: “Zideste in mine o inima curata Dumnezeule!” de ce se ruga David astfel? Pentru ca Dumnezeu este mai mare decat inimile nostre si cunoaste toate lucrurile (1Ioan 3:20) si pentru ca are metodele sale de a ne curata inimile noastre chiar daca e atat de dureros!!!Insa se merita…se merita pentru ca Domnul Isus a spus: “Ferice de cei cu inima curata caci ei vor vedea pe Dumnezeu! ”(Matei 5:8) Pentru asa rasplata se merita sa ne dorim, sa ne rugam si sa ne pastram inima curata.
Un tanar, fiind jignit de cineva, s-a dus la unul din prietenii sai si i-a spus:
– Am sa-I arat eu lui cine sunt eu! Am sa-l fac eu pe el sa ma cunoasca si sa nu mai uite cat o trai! Dar prietenul sau l-a sfatuit astfel:
– Nu te pripi! Jignirea este ca stropirea cu noroi. Cand ti s-a intamplat sa-ti stropesti hainele cu noroi nu e bine sa le stergi numaidecat, caci se murdaresc si mai rau. Cand noroiul se usuca se curata foarte bine cu peria.
Cine vorbeste sau actioneaza la manie, acela sporeste neintelegerea, in loc sa o inlature. Eu personal ma aseman foarte mult cu tanarul din povestioara, niciodata nu am avut rabdare, mai ales in ce priveste reactia la manie.
Intotdeauna m-am intrebat cum reusesc alte persoane sa numere in gand pana la zece inainte de a raspunde atunci cand sunt nervoase. Eu reactionez instant… si apoi regret. Atunci cand m-am intors la Domnul m-am straduit foarte mult sa corectez acest defect al meu, dar abia daca am ajuns la un anumit nivel de rabdare, nici vorba de indelunga rabdare.
Acest lucru s-a datorat faptului ca m-am straduit, M-AM CONTROLAT EU, prin fortele mele am incercat din greu sa obtin, sa deprind aceasta calitate grozava numita rabdare. Este adevarat ca am ajuns o persoana mai rabdatoare decat eram inainte; dar mult prea departe decat ce mi-as dori, de ceea ce trebuie sa fiu.
Mi-a luat mult timp sa realizez ca indelunga rabdare nu este ceva ce eu pot obtine, este ceva ce eu pot primi! Nu pot sa o “construiesc” prin propriile puteri deoarece este roada Duhului Sfant, si o pot primi cadou atunci cand il primesc in viata mea; cand ma las condusa de El. De aceea, eu personal am renuntat sa imi dezvolt rabdarea prin propriile forte, si am ales sa ma rog ca Duhul Sfant sa preia conducerea vietii mele, pentru ca si roadele Lui sa creasca in mine.
CHRESTOTES- bunatatea
Am fost surpinsa sa aflu ca “bunatate” (in greceste chrestotes) inseamna: lipsa dorintei de a face rau cuiva sau de a-i produce suferinta. Eu am confundat pana acum acest termen cu facerea de bine. Asa ca atunci cand am citit aceasta definitie imediat mi-a venit in minte intrebarea: Cine este persoana pe care o caracterizeaza cel mai bine aceasta definitie?
Ei bine, cunosc o astfel de persoana la care am vazut intotdeauna o astfel de bunatate, cineva care nu numai ca nu face rau la nimeni, dar incearca sa faca cat de mult bine ii sta in putinta, si chiar mai mult de atat este o persoana care ii priveste cu ingaduinta si pe cei mai suparatori oameni, o persoana pe care nu am vazut-o certandu-se cu nimeni, care incearca sa linisteasca orice discutie aprinsa, care are o vorba buna pentru si despre oricine. Inainte pur si simplu nu o puteam intelege, ma enervam si chiar o condamnam pentru ca era atat de calma cu oameni cumplit de enervanti, ca raspundea cu bine la nesfarsit oamenilor ce se dovedisera rauvoitori… O certam ca se trezea la 3 noaptea sa mearga sa ajute niste oameni care dovedisera de mai multe ori o lipsa totala de bun simt, pe care pur si simplu nimeni nu mai voia sa-i ajute; dar ea nu refuza niciodata pe nimeni.
Vi se pare ca fabulez? Nicidecum, ci vorbesc despre mama mea. Si nu am nici o sfiala sa spun asta oricui. Intrebati pe oricine o cunoaste si o sa va spuna chiar mai multe lucruri bune. V-am spus aceste lucruri cu un scop, pentru ca se spune ca daca vrem sa-l gasim pe Dumnezeu trebuie doar sa ne uitam cu atentie in jur. Eu am avut chiar sub ochi toata viata dovada unei bunatati care in mod clar era un dar deosebit de la Dumnezeu, dar n-am vrut sa vad pentru ca m-am incapatanat, pentru ca n-am deschis ochii decat tarziu, chiar daca Dumnezeu mi-a creat toate posibilitatile si conjuncturile s-o fi facut mult mai devreme.
Nu faceti si voi ca mine! Nu repetati greseala mea! Uitati-va cu atentie in jur la minunatele daruri ale lui Dumnezeu aratate in oameni, dar mai ales, haideti sa tanjim si noi dupa o astfel de roada.
Umilinta
„Caci daca atunci cind eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.” Romani 5:10
Nu este totdeauna usor sa recunoastem pacatul, atunci cand am gresit. Aceasta atitudine poate fi usor exemplificata cu ceea ce se intampla adesea cu conducatorii auto, pentru ca acestia recunosc foarte greu atunci cand s-au ratacit!
O delegatie de la o primarie, a plecat cu masina la o conferinta foarte importanta. Cel ce conducea, era chiar primarul. Cand acestia au ajuns in orasul unde trebuia sa se desfasoare conferinta, nestiind strazile, s-au ratacit.
Cu toate ca pana la inceperea conferintei, mai era doar foarte putin timp, primarul a refuzat sa opreasca masina si sa ceara informatii.
El n-a luat in seama nici sfaturile si indrumarile celorlalte persoane aflate in masina. Pentru ca primarul considera ca nu se poate cobori pina acolo incat sa primeasca instructiuni de la necunoscuti, sau de la subalterni, sustinea mereu si mereu, ca sunt pe drumul cel bun.
Avand aceasta convingere, el a continuat sa conduca fara oprire, virand la dreapta si la stanga, pe orice strada pe care o intalnea, pana cand s-a terminat chiar si programul conferintei la care trebuiau sa participe.
Cat de simplu ar fi fost pentru acest primar sa fi recunoscut ca s-a ratacit si sa fi oprit masina pentru a cere informatii. Procedand asa ar fi ajuns foarte repede la destinatia pe care o cautau.
Asemenea acestui primar, sunt si multi oameni care nu pot recunoaste ca sunt pierduti. Acestia ratacesc prin viata irosind timpul si energia, calatorind spre nicaieri. Ei ar ajunge pe drumul cel bun, numai daca ar fi gata sa admita ca s-au ratacit, se opresc din agonia calatoriei in care sunt antrenati si iau in considerare informatiile ce i-ar indreapta spre calea cea buna .
Rugaciune: Doamne Dumnezeule; si eu sunt un ratacitor pe drumurile vietii. Am facut atatea greseli si nu mai stiu care este calea cea buna. Ajuta-ma sa ma opresc si sa iau aminte la cei ce ma indruma pentru a ajunge in prezenta Ta. Amin.
EGKRATEIA – Infranarea poftelor
Infranarea poftelor (gr. egkrateia) inseamna a avea control sau autoritate asupra propriilor dorinte si pasiuni, aceasta virtute presupunand curatie, castitate.
Dupa cum spune si definitia, infranarea poftelor nu inseamna absenta dorintelor, ci controlarea lor. Pentru ca din cate am observat eu in viata mea, nu am fost ispitita decat acolo unde eram mai slaba, unde exista o dorinta pentru acel lucru.; nu acolo unde eram tare, adica nu prezenta interes pentru mine.
De ce si-ar pierde timpul cel rau sa ma ispiteasca cu bautura, care nu ma intereseaza cand poate sa ma ispiteasca cu atatea altele care reprezinta o tentatie pentru mine? Eu personal cand ma confrunt cu o ispita imi vine in minte versul unei cantari: “Traiesc viata mea spre lauda Ta” si atunci imi analizez fiecare pas si sunt mustrata de constiinta mea: Cum am trait eu pentru lauda Lui? Cine m-a vazut enervandu-ma si tipand i-a dat slava Domnului? Categoric nu! Si ma apuc sa dreg ce am stricat, sau daca nu e prea tarziu ma opresc la timp ca sa nu gresesc. De preferat e varianta a doua, si sper ca voi reusi in viitor sa nu mai apelez la prima varianta.
Cum am sa pot reusi asta? In viata mea lucrurile au mers cel mai bine cand le-am lasat in mana Domnului, pur si simplu le-am abandonat Lui. Desi nu am reusit niciodata sa invat sa inot, am invatat principiul dupa care o persoana invata sa se mentina la suprafata apei: nu trebuie sa te lupti tu, trebuie sa lasi apa sa te tina. Asa e si viata noastra: cand eu nu pot il rog pe Domnul Isus si Ii spun ca eu nu reusesc, dar El are toata puterea. “Tu poti Doamne!” Dupa aceea tot ce am de facut este chiar sa Il la sa sa lucreze in viata mea si sa faca ce eu nu pot.
Asta a fost singura metoda care a functionat la mine, cand mi-a fost mai greu, a fost singura care a dat rezultate bune si pe termen lung, nu doar amanari de moment ale problemelor.
Eu nu pot nimic, El poate totul!
Cartea Daniel este o carte pentru timpul sfarsitului, fapt mentionat atat in cuprinsul ei (cap.12,4), cat si de catre Domnul Isus atunci cand prezinta tabloul evenimentelor finale, singurul profet mentionat in mod explicit este Daniel (Matei 24,15).
Privind cu atentie cele 12 capitole ale cartii, poate fi remarcat faptul ca sunt doua parti distincte: partea istorica (primele 6 capitole) si partea profetica (ultimele 6 capitole). S-ar putea considera ca doar partea profetica are implicatii pentru timpul sfarsitului, insa in realitate intreaga carte, deci si partea istorica are ceva de spus cu privire la evenimentele finale. In esenta, prin profetii ni se descopera ce evenimente vor avea loc, care va fi contextul in care se vor desfasura acele evenimente, dar fapt deosebit de important, din partea istorica se deduce in mod clar ce fel de oameni va avea Dumnezeu in timpul sfarsitului, care va fi caracterul lor si care vor fi secretele biruintei lor.
Iata cateva dintre lectiile spirituale care le desprindem din partea istorica a cartii Daniel, lectii pe care trebuie sa le insuseasca orice tanar implicat in ultima confruntare din marea lupta:
1. Hotararea – „Daniel s-a hotarat sa nu se spurce…” Dan. 1,8
2. Rugaciunea in grupe mici – „… sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor…” cap.2,18
3. Exprimarea recunostintei – „Binecuvantat fie Numele lui Dumnezeu…” cap. 2,20
4. Modestia – „nu inseamna ca este in mine o întelepciune mai mare decat a tuturor…” cap. 2,30
5. Increderea – „Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate…” cap. 3,17
6. Statornicia – „…sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului de aur…” cap. 3,18
7. Credinciosia – „…nu se gasea nici o greseala la el si nici un lucru rau… pentru ca el era credincios…” cap. 6,4
Cum sa te calmezi
Joe si prietenul sau Mike iesira cu bicicletele pentru a se bucura de racoarea serii. Briza care le scutura bluzele parea ca le scutura si grijile zilei. Experienta ii invatase pe cei doi tineri sa fie foarte atenti la motociclistii care circulau pe drumurile marginase si pe autostrazi.
Intentionat sau din inabilitate de a aprecia viteza si distantele, unii motociclisti par a voi cu tot dinadinsul sa se lipeasca de a alte vehicole. Joe, care mergea inaintea lui Mike, observa o motocicleta care urma sa intre intr-un drum marginas si, pedala spre linia centrala a soselei cu doua benzi. Mike isi urma ghidul, iar motociclistul tasni pe sosea printre cele doua biciclete. Mike vira si puse frana pentru a evita motocicleta, apoi mari viteza pentru a fi din nou in formatie cu Joe. Trecand pe langa ei, motociclistul le striga cateva scrute epitete nemagulitoare (latosi, barzoi, tanci). Asta-i trebuia lui Mike. Frana si-i spuse motociclistului sa-si vada de drum, iar acesta ii raspunse cu alte cateva strigaturi de la distanta. Enervat de incident si vazand mai mult rosu decat soseaua, Mike trase pe dreapta sa stea putin inainte de a mai merge.
Mike isi pierduse calmul si nu-si amintea sa fi fost vreodata mai infierbantat. Era suparat si intreg organismul sau reactiona. Adrenalina era pompata in organism, frecventa batailor inimii crescuse si presiunea sangelui la fel. Praful de pe jos se inalta in mici valatuci starnit de picioarele lui nervoase. Era agitat. Crestin, Mike era de obicei un baiat placut, manierat, dar in aceasta situatie… De ce era atat de suparat? Si alti motociclisti ii vorbira urat si el ridicase doar din umeri. Cu totii am trait experienta reactiei lui Mike intr-un grad mai ridicat sau mai coborat.
Gandurile sfinte, iertare, dragostea frateasca sunt inexistente pe langa gadurile noastre in asemenea stari de agitatie. Sa examinam aceasta experienta in lumina a ceea ce stim despre manie:
a) era o posibila situatie periculoasa
b) a activat instinctul de autoaparare al lui Mike
c) chimia din organismul sau a produs energie pentru ceea ce adesea numim “ori lupta, ori fuga”;
d) Odata trecut pericolul fizic, organismul totusi mai pastreaza o cantitate de energie.
e) Cuvintele nedrepte ale motociclistului au fost de ajus pentru a directiona acea energie de evitare a pericolului (fuga) spre manie sau reactia “lupa”, ceea ce consuma acum Mike in detrimentul pietrisului drumului si al atmosferei din preajma lui.
Odata infierbantat, organismul lui Mike se energizeaza complet si era necesara o revenire la calm. Iata cateva trepte spre calmare atunci cand sunteti infierbantat:
1. Rugati-va pentru autocontrol. Domnul va va da liniste atunci cand Ii cereti, chiar si atunci cand sunteti gata sa va iesiti din fire. De aceea s-a spus “pacea lui Dumnezeu care intrece orice intelepciune” (Filip. 4:7). Evident, mai intai de toate trebuie sa aveti pace, pentru ca nu puteti primi intelepciunea lui Dumnezeu daca sunteti enervat. Dupa ce ati primit pacea, rugati-va lui Dumnezeu sa va dea intelepciunea de a sti cum sa procedati la urmatoarea ocazie. Lasati-L pe El sa va piloteze si El va va calauzi. El va va arata cum sa tratati persoana care e raspunzatoare de tulburarea dvs.. Daca nu e persoana ci imprejurare, El va va arata ce aveti de facut, strafulgerandu-va sugestii in minte.
2. Consumati-va energia prin sport. A tranti picioarele pare sa ajute nitel la calmare, dar nu implica intreg organismul si nici nu e crestineste. Ceea ce poate cu adevarat fi de folos este un cros de 200 m, un km. sau orice sport ce v-ar consuma energia.
3. Strigati. S-ar putea sa va fie de folos sa dati un strigat asemenea lui Tarzan, doua sau trei, daca imprejurarile permit. Aceasta adesea suprima tendinta de a striga la cineva.
4. Vorbiti cu un prieten. Dupa ce v-ati consumat din energie alergand, strigand sau oricum altfel, gasiti-va un prieten cu care sa puteti discuta experienta. Aceasta va va ajuta sa reconstituiti cele intamplate, cum si cat de eficient ati procedat. De asemenea va va ajuta sa anticipati felul in care va veti calma pe viitor sau, chiar mai bine, cum va pastrati calmul in loc sa va infierbantati cand lucrurile merg prost.
Cele 13 principii ale lui Benjamin Franklin
1. Cumpatare: nu manca pana la ingreunare.
2. Tacere: nu vorbi decat ce poate fi folositor pentru tine si pentru altii; fereste-te de convorbiri desarte.
3. Ordine: fiecare lucru sa-si aibe un loc; fiecare afacere un timp hotarat.
4. Hotarare: fii decis a face ce esti dator sa faci, executa fara amanare ceea ce ai decis.
5. Economie: nu cheltui nimic fara a fi necesar.
6. Munca: nu pierde timpul ci ocupa-te neincetat cu ce este folositor; abine-te de la orice fapta de prisos.
7. Sinceritate: fereste-te de orice fel de prefacatorie, formeaza-ti cugetari drepte si sincere si conformeaza-te lor cand vorbesti.
8. Dreptate: nu face rau nimanui, nu-i vatama interesele si nu intarzia sa-i faci binele la care te obliga datoria.
9. Mod de ratiune: fereste-te de extreme, nu te supara de nedreptatile care ti se fac, daca tu crezi ca nu le meriti.
10. Curatenie: nu suferi necuratia nici pe corp, nici pe haine, nici in casa.
11. Liniste: nu te tulbura de nimicuri, nici de intamplari obisnuite de care te poti scapa.
12. Castitate: nu te lasa in voia placerilor trupesti.
13. Umilinta: imita pe Hristos in aceasta privinta.
