Meditatii despre dragoste

Ce s-ar intampla daca…
…Dumnezeu nu si-ar face timp sa ne binecuvinteze astazi deoarece noi nu ne-am facut timp sa-I multumim ieri?
…Dumnezeu s-ar hotari sa nu ne mai conduca maine deoarece noi nu-L urmam pe El azi?
…nu am mai vedea inflorind nici o floare deoarece noi am murmurat atunci cand Dumnezeu a trimis ploaie?
…Dumnezeu ne-ar lua maine Biblia deoarece noi nu am citit-o azi?
…Dumnezeu nu ne-ar mai trimite nici un mesaj deoarece noi nu il ascultam intotdeauna?
…Dumnezeu nu ar mai fi trimis pe Fiul Sau, deoarece noi credem ca putem plati pretul pacatului nostru?
…usa bisericii s-ar inchide deoarece noi am lipsit de atatea ori atunci cand a fost timp de partasie?
…Dumnezeu nu ne-ar mai iubi deoarece noi nu-i iubim pe cei din jurul nostru?
…Dumnezeu nu ne-ar auzi pe noi azi deoarece noi nu L-am ascultat pe El ieri?
…Dumnezeu ar raspunde rugaciunilor noastre asa cum ii raspundem noi Lui atunci cand El ne cheama in lucrarea Sa?
…Dumnezeu ne-ar indeplini nevoile noastre dupa cum suntem noi de dispusi de a trai pentru El?
 
 
SCRISOAREA DE DRAGOSTE A TATALUI
Copilul Meu,
Tu poate nu ma stii, dar Eu te cercetez de aproape si te cunosc
Stiu cand stai jos si cand te ridici
Si cunosc toate caile tale
Pana si perii din cap ti i-am numarat
Caci esti facut dupa chipul Meu
In Mine ai viata , miscarea si fiinta
Pentru ca esti al Meu
Te cunosteam inainte de a te fi nascut
Te-am ales mai dinainte
Nu esti o greseala ,pentru ca toate zilele tale erau scrise deja in cartea Mea
Stabilisem, precis ,data nasterii tale si locul unde vei locui
Esti o faptura asa de minunata
Caci te-am tesut in pantecele mamei tale
Si te-am ocrotit pana-n ziua cand te-ai nascut
N-am fost inteles de cei ce nu Ma cunosc
Nu sunt departe sau aprig , ci sunt expresia dragostei depline
Iar dorinta Mea e sa-Mi arat dragostea fata de tine
Pentru simplul motiv ca-Mi esti copil si ca-ti sunt Tata
Si-ti pot oferi mai multe decat ar face-o vreun tata pamantesc
Pentru ca eu sunt Tatal perfect
Fiecare dar bun pe care-l primesti , vine din mana Mea
Fiindca Eu iti stiu nevoile
Planul Meu pentru viitorul tau a fost intotdeauna plin de speranta
Pentru ca te iubesc cu o dragoste vesnica
Gandurile Mele fata de tine sunt nepatrunse si mai multe decat nisipul marii
Ma bucur de tine cu o mare bucurie
Nu voi inceta sa-ti fac bine
Pentru ca esti comoara Mea
Si vreau sa pun in tine intreaga inima Mea si intreg sufletul Meu
Si vreau sa-ti arat lucruri mari si minunate
Daca Ma vei cauta din toata inima , Ma vei gasi
Fa-ti din Mine desfatarea,si-ti voi da tot ce-ti doreste inima
Pentru ca Eu dau dupa placerea Mea
Si sunt gata sa-ti fac mai multe decat poti crede
Pentru ca Eu sunt cel mai mare sprijinitor
Si, de asemenea, sunt Tatal care te mangaie in toate necazurile tale
Cand inima ti-e franta ,iti sunt aproape
Ca un pastor ce-si poarta mielul in brate ,asa te port Eu in inima Mea
Odata iti voi sterge lacrima din ochi
Si voi indeparta orice durere pe care ai cunoscut-o in lumea aceasta
Eu sunt Tatal tau si te iubesc cum imi iubesc Fiul, pe Isus
Pentru ca dragostea Mea, in Isus a fost aratata
El este intiparirea Fiintei Mele
Si a venit sa-ti arate ca sunt de partea ta, si nu impotriva ta
Si sa-ti spuna ca nu-ti tin in seama pacatele
Isus a murit pentru ca tu si cu Mine sa fim impacati
Moartea Lui a fost ultima Mea dovada de dragoste fata de tine
Am dat tot ce-am iubit pentru ca sa pot primi dragostea ta
Daca accepti darul Fiului Meu, Isus, Ma primesti pe Mine
Si nimic nu te va desparti de dragostea Mea, de acum inainte
Hai acasa si te voi duce prin slava cerurilor ,cea mai mare din cate s-au vazut vreodata
Am fost intotdeauna Tata si voi fi intotdeauna Tata
Intrebare e : ”Vrei sa fii copilul Meu?”
Eu te astept
Cu drag,
Tatal tau, Dumnezeu
 
 
Scrisoare de dragoste
Iar esti singur? Ai fost vreodata cuprins de sentimentul singuratatii ? Este sentimentul care produce cea mai mare durere. “Off , nu vreau durere ! M-am saturat sa fiu iarasi singur. “ Oamenii se simt singuri chiar cu cei dragi langa ei uneori… De ce oare ?
Nu este nevoie sa-mi vorbesti despre prieteni nici despre relatii de prietenie. Acest produs este pretutindeni si nu este unul nou. El este unul din cele mai vechi sentimente.  E toamna, frunzele incep sa cada.Uite, priveste si tu una cate una se desprind din ramurile copacilor care nu de mult erau de un verde viu. Vantul, ploia si gerul sunt frati impreuna acum, iar pasarile au incetat sa mai cante. De ce ?
Diminetile au inceput sa fie din ce in ce mai reci. Poate te-ai trezit prea devreme, sau prea tarziu sa poti face o constatare reala a evenimentelor care te-au luat parca prin suprindere – nu ?.  Nu esti nici rece, nici fierbinte, esti p! rea sigur pe tine sa ti se spuna cum te simti . Dar vai ! Fiecare clipa care trece este o rana in inima MEA, este ceva care imi sopteste ca timpul de a fi impreuna fericiti, este pe sfarsite sau este gata sa inceapa.  Nici nu stiu cand anume am fost fericit, atunci la Inceput, acuma… sau MAINE .
Departe de tine, departe de frati, undeva pe la mijlocul timpului am cautat sa gasesc impreuna simtirea, cu ei, cu tine, si cu cei pe care-i iubesc. Am pribegit doar singur printre stele, desi erai cu mine si tu, si ei si voi toti.  Ai plecat prea devreme de langa MINE, ascultand o alta voce, si un alt Stapan. Atunci am hotarat sa iti iau inapoi hainele MELE, deoarece nu se mai potriveau cu faptele tale.
Te-am invatat sa asculti de mine “din Dragoste “ dar n-ai vrut. Imi era atat de dor sa te revad in fiecare dimineata, sa te privesc sa iti vorbesc si apoi se ne rugam impreuna. Atunci cand tu ai ales sa fi stapanul tau propriu, ai ramas fara hainele MELE de slava, acele haine ca! re nu se sifonau si nu trebuiau parfumate niciodata, si care sunt albe si astazi.
Le mai pastrez pentru tine si astazi, undeva in vestiarul sanctuarului din aur. Poate vei dori inca o data sa fim impreuna, aici sus langa MINE.  Apoi ai ramas singur, nu pentru ca Eu am plecat de langa tine, ci pentru ca tu nu m-ai ascultat pana la capat. Aveam pregatit pentru tine o vesnicie, am creat lumea si a fost pentru tine ca un cadou – viata vesnica !
Ce sigur erai pe ceea ce altii iti sopteau despre MINE, dar era o minciuna si te-ai convins pana la apusul soarelui ca EU aveam dreptate in toate.  Ai ales fara MINE si ai ramas singur in noapte… aproape de moarte ! Fara haine, fara slava, fara vesnicie, fara eden si ce este mai dureros ai ramas SINGUR fara Mine. Te-ai ascuns repede si ti-ai facut rost de haine, dar … nu erau de durata . Au murit la fel de repede ca si tine, ca si frunzele care se ofilesc astazi …stii de ce? – Tu esti de vina . Din cauza ta mor astazi florile ! si uite, cad iarasi frunzele.
Atunci si Eu m-am simtit singur fara tine, chiar daca ostile ceresti nu se puteau numara langa Mine.Tu erai coroana desavirsirii pentru tot ce am facut frumos pe acesta lume. Am plans undeva deoparte de tine fara sa stii, si am jertfit pentru tine animale nevinovate, cu sange si moarte, apoi ti-am croit niste haine din pielea lor.
Am vazut de departe pe frati tai, care te vor urma in timp, si la rau si la bine – am plans pentru tine pentru ei, pentru voi, pentru toti – dar … nu m-a crezut nimeni.
Am venit la tine in vizita sa te ajut cu speranta, curaj, cu putere si viata si nu cu viata de care tu avei parte ci cu viata vesnica . Am venit la tine sa te salvez, sa fiu cu tine o clipa pentru ca erai singur in marea lupta. Mai stii cum m-ai primit tu acolo in lume ? Oh!!… undeva departe de centru, ferit de ochii multimii vroiam sa fiu doar Eu si cu tine.
Am venit pentru tine si tu m-ai respins …m-ai urat , m-ai batut, m-ai scuipat… ! apoi stii bine unde m-ai pus pe un deal, afara … sa stie oricine. Acolo in acea gradina unde EU fauream pentru tine salvarea, unul din fratii tai m-a vandut cu un sarut prea ieftin . Si tu .. . tu … tu … aproape ca te-ai lepadat de mine, cand speram de la tine cel mai mult…
Asa a fost sa fie si Eu pe toti si buni si rai care erau si care va sa vina, erau cuprinsi in rugaciunile mele de iubire, din vesnicii. Din dragoste pentru toti am murit, pentru a fi iarasi impreuna, pentru ca tu sa nu mai fii singur .
Si EU am ramas singur … o data – fara tine, fara fratii tai, fara prieteni, fara TATAL meu . Ce rau este sa fi SINGUR ! Te inteleg destul de bine chiar si astazi cu toate ca este mult de atunci de cand ne-am intalnit la tine acasa – pe pamant.
Ce bine ca TATAL meu m-a readus la viata dupa trei zile. Stii de ce ? Tot pentru tine !  Ti-am dat o SPERANTA … chiar atunci cand ne-am despartit la poarta, martorii mei sunt heruvimii. Si ti-am spus sa ai grija de aceas! ta speranta.  Mai este si astazi in tine acesta speranta vie ?  Astazi cand privesc inainte, spre viitor, vad pregatit pentru tine o haina este cea mai scumpa haina. Este haina care poate sa iti acopere sufletul zbuciumat de lipsuri, greutati, sudoare si rusine.
Pacatul pot Sa-l iert doar EU, pentru oricine.  Este haina pregatita pentru tine, hai, imbrac-o vezi cum iti sta ? … – bine ! Biruitor te vreau in fiecare ceas din zi si din noapte. Am pregatit un nume frumos si o coroana, pentru fiecare. De-abia astept sa ti-o asez pe frunte.  Vei fi iarasi rege, cel mai frumos si cel mai iubit dintre ingeri. Jertfa mea pentru tine vreau sa fie salvare – spre bine .
Este singura salvare, … este unica in univers pentru tine !  Ma intreb pana cand vrei sa mai fi singur in acesta lume ! Deschide usa, usa care numai tu stii sa o deschizi pentru MINE : si lasa -Ma sa intru! Vreau sa nu mai fii singur !  Vin si sa te iau aici sus, in ceruri, sa fii cu mine o ve! snicie !
Vasile Malinas
 
 
Cel mai mare dar
Ioan 3:16

FIINDCA ATÂT DE MULT – Superlativ de identitate
A IUBIT DUMNEZEU – Iubirea la superlativ
LUMEA – Decadenţă la superlativ
CĂ A DAT – Cea mai mare ofertă
PE SINGURUL LUI FIU – Cel mai mare dar
PENTRU CA ORICINE – Cea mai mare oportinitate
CREDE – Cea mai mare simplitate
ÎN EL – Cea mai mare atracţie
SĂ NU PIARĂ – Cea mai mare promisiune
CI – Cea mai mare diferenţă
SĂ AIBĂ – Cea mai mare certitudine
VIAŢĂ VEŞNICĂ – Cea mai mare posesiune
 
 
Tot despre dragoste
Inteligenta fara dragoste, te face pervers.
Justitia fara dragoste, te face implacabil.
Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit.
Succesul fara dragoste, te face arogant.
Bogatia fara dragoste, te face avar.
Supunerea fara dragoste, te face servil.
Saracia fara dragoste, te face orgolios.
Frumusetea fara dragoste, te face ridicol.
Autoritatea fara dragoste, te face tiran.
Munca fara dragoste, te face sclav.
Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea.
Vorbele fara dragoste, isi pierd valoarea.
Vorbele fara dragoste, te fac introvertit.
Legea fara dragoste, te supune.
Politica fara dragoste, te face egosit.
Credinta fara dragoste, te face fanatic.
Crucea fara dragoste, reprezinta tortura.
Viata fara dragoste… isi pierde sensul.
 
 
Psalmul 23
Domnul este Marele meu Preot : nu-mi va lipsi
nimic,din tot ce este spre mantuirea mea.
EL, CEL sfant,nevinovat,fara pata,despartit de pacatosi
si inaltat mai pe sus de ceruri, mijloceste pentru mine in
Sactuarul ceresc si sufletului meu ii da odihna,eliberandu-l
de povara pacatelor marturisite si parasite.
EL imi invioreaza sufletul si ma povatuieste pe carari
drepte,din pricina Numelui Sau.
Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii ,
nu ma tem de nici un rau,caci TU esti cu mine .
TU ai mers inaintea mea si ai netezit calea biruintei
sub pasii mei .
De aceea, esti un Mare Preot milos si vrednic de incredere ;
caci TU ai fost ispitit in toate, ca si mine , dar fara pacat.
Toiagul Legii Tale ma indruma si nuiaua incercarilor
ingaduite de Tine ma cizeleaza ,pana voi ajunge sa inteleg ,
ca TU esti si devii din ce in ce mai mult punctul cel mai
insemnat al gandirii ,vietuirii si adorarii mele.
TU, Marele meu Preot, esti Unic , caci, in acelasi timp
esti Jertfa de ispasire si Mijlocitorul meu, Urzitorul mantuirii
mele vesnice, Capetenia si Desavarsirea credintei mele.
Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele
vietii mele pamantesti si , apoi , voi locui in Templul ceresc ,
in prezenta dragostei si sfinteniei Tale , pana in eternitatea
zilelor mele , caci TU esti Preot in veac
Toma Magdalena
 
 
CINE ESTE SEFUL TAU?
“Psalmul 23 (la locul de munca)”
Domnul este adevaratul Sef , nu ma tem de nimic;
Imi da pace cand este haos in jurul meu
El imi aminteste cu blandete sa ma rog inainte sa vorbesc
si inainte sa fac orice lucru, fara sa murmur si sa comentez.
El imi aminteste ca EL este SURSA mea si nicidecum serviciul meu.
El imi reda sanatatea psihica si sufleteasca in fiecare zi si ma indruma in deciziile mele
Ca sa-L pot onora pe EL prin tot ce fac.
Chiar daca ma confrunt cu o multime de mailuri absurde,  prabusiri in sistem,
termene nereale, reduceri de buget, barfe ale colegilor,
discriminari ale superiorilor si o imbatrinire a corpului
care nu vrea sa coopereze in fiecare dimineatza,
eu nu ma voi opri- pentru ca EL este cu mine!!!!
Prezenta LUI, Pacea LUI si Puterea LUI ma ajuta sa trec de perioada dificila.
El ma promoveaza, in ciuda celor care impiedica avansarea mea.
El ma revendica ca fiind al LUI, chiar cand compania ma ameninta cu concedierea.
Credinciosia LUI si Dragostea LUI sunt mai bune decat orice prima.
Cand toate aceastea sunt spuse sau facute,
eu voi munci pentru El  intreaga mea viata
si pentru aceasta Eu binecuvintez Numele LUI!
 
 
DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ
Dacă întrebăm un adolescent care este îndrăgostit dacă ceea ce simte el este dragoste, sigur ne va spune că da. Dacă întrebăm, însă, un adult, el ne va spune că nu suntem capabili să avem sentimente profunde, faţă de cineva, atât de devreme. Deci, există dragoste adevarată la adolescenţi?
Eu cred că fiecare vârstă, aşa cum are particularităţile ei, are şi moduri diferite de a iubi. Încă de la începerea adolescenţei, vârsta când băieţii nu mai ştiu dacă să se bată cu fetele sau să le curteze, fiecare începe să simtă ceva pentru sexul opus. Fiecărei fete şi fiecărui băiat îi va plăcea de cineva. Sunt însă sentimente trecătoare, care se schimbă destul de des în această perioadă.
Mai târziu la 16-18 ani, apare o iubire puţin mai intensă. Simtim că viaţa fără acea persoană nu ar mai avea nici un sens. Suntem dispuşi să riscăm totul, să dăm totul pentru o clipă de fericire. Nu mai contează nimic, decât persoana spre care s-au îndreptat senimentele noastre. Dacă trăim o poveste de iubire cu acea persoană, sigur nu o vom uita niciodată. Va fi prima dată când am iubit cu adevărat şi, deşi ştim că nu va ţine o veşnicie, vom încerca să prelungim cât mai mult relaţia.
Dar, ca de obicei, totul se termină, mai bine sau mai rău, depinde de caz. Un timp lacrimile par a nu se mai opri, nimic nu ne face să ne revenim, să uităm sau să iertăm. Timpul însă, şterge rănile, dar nu şi amintirile. Apare o altă persoană care ne face să ne simţim din nou că zburăm. Şi, de fiecare dată când iubim, spunem că este prima dată când am iubit cu adevărat. Apar mereu clipe de nemăsurată fericire, urmate de lacrimi, suspine sau interminabile regrete.
Mai târziu, la 20 – 25 de ani, apare un alt fel de dragoste. Deja ne-am maturizat, spunem că nu mai suntem puştii de ieri – alaltăieri, că nu vom mai suferi, că am căpătat destulă maturitate. Unii întâlnim adevărata dragoste, o dragoste mai matură şi mai trainică decât cele de până atunci, poate una care va dura pentru totdeauna. Unii mai devreme, alţii mai târziu, cu toţii aflăm, la un moment dat cum este iubirea profundă, dezinteresată. Cu omul pe care îl iubeşti vei dori să îţi petreci tot restul vieţii. Şi râzi când îţi aminteşti cu câte persoane voiai să ajungi aici. Râzi când îţi aminteşti  cât sufereai şi cum credeai că totul ia sfârşit atunci, în adolescenţă, la despărţirea de persoana pe care o adorai. Şi când, de fapt, abia atunci începea totul!
Adriana şi Sorin Nedelea
 
 
Un singur zambet…
Un zambet nu se plateste, dar valoreaza mult.
El il imbogateste pe cel care-l primeste,
Si nu saraceste pe cei ce il daruiesc.
Dureaza un moment, dar se pastreaza in minte vesnic.
Nimeni nu-i atat de bogat sa nu aiba nevoie de un zambet,
Dar nici atat de sarac incat sa nu-l poata oferi.
Un singur zambet…
 
 

 
Ea a ajuns in lumea cea mai decazuta a orasului Chicago. La inceput, toate lucrurile pareau atat de interesante, dar mai tarziu au devenit o mizerie. Se amuza cu prietenii si prietenele ei, dar in adancul inimii ei era dorul unei fiice ratacite.
In tot timpul acestor ani, mama isi astepta copilul. Ea ar fi vrut sa se duca la fiica ei, sa aiba grija de ea, dar unde? Totusi, dragostea gaseste o cale. Are sa scrie o scrisoare. Dar la cine? Trecusera ani, nici chiar detectivii n-au putut s-o gaseasca. Atunci, a facut multe poze ale fetei ei coplesita de durere, le-a lipit pe foi de hartie si a scris dedesubt:
Vino acasa! Mama te asteapta!
A luat aceste poze in barurile lumii deocheate a orasului si a cerut permisiunea sa le afiseze acolo. Vor fi aceste cuvinte de vreun folos? Are sa le citeasca fiica ei? Va primi vreun raspuns? Afara este intuneric. Intr-un bar, orchestra canta ultimele noutati. O tanara femeie, cu sufletul gol si viata ruinata, trece prin acest loc plin de pacat. Deodata se opreste ca lovita de fulger.
Acolo pe perete – poza unei femei batrane… Vino acasa! Mama te asteapta!
Un strigat din adancul inimii: Mama! Cateva ore mai tarziu era in siguranta acasa. Cinci cuvinte, nu sunt prea multe! Dar in aceste cinci cuvinte este si intelesul scrisorii pe care Dumnezeu ti-o trimite, Biblia. Vino acasa!
Dumnezeu te asteapta!
 
 
Acceptare
In aceasta lume, tot mai des intilnim acest paradox. A accepta sau a nu accepta. Atunci cind este vorba despre noi lucrurile am vrea sa fie pozitive , adica sa fim acceptati , sa fim intelesi de cei din jurul nostru. De cele mai multe ori ne construim poduri pe care circulam, fara sa uitam ca un pod poate deveni un pericol cind apele sunt in crestere.
Tot mai des in toate domenile vieti cotidiene ne confruntam cu accest lucru : neacceptarea. In primul rind cred ca acest flagel al neacceptarii celor din jurul nostru, a acelora din casa noastra , a acelora din familia noastra, a acelora din biserica noastra este undeva ascuns in felul nostru de dispozitie.
Dispar proiecte frumoase, se rup relatii, copiii pleaca de acasa, familiile se destrama, biserica slabeste, spiritualitatea este tot mai rara, pentru ca nu am acceptat ceva sau astazi acceptam ceva gresit. Exista aici o sabie cu doua taisuri care de cele mai multe ori produce frica, si, in final, taieturi din care curge sange.
De cele mai multe ori a accepta pe cineva implica un anuma risc. Poate cei care nu sunt pregatiti astazi sa accepte pe oricine, au experimentat un esec sau cunosc efectele unei deceptii. A fi acceptat de cei din jurul tau este o favoare, a fi inteles este un lucru mare, a fi acceptat si inteles in acelasi timp este o binecuvintare.
Cit de rar se gaseste acesta binecuvintare ? Poti spune si tu prietene ! Atunci cind suntem rugati sau ajutati sa acceptam pe cineva, atit de greu se poate ajuge la un rezultat, deoarece vrem sa verificam fiecare amanunt, vrem sa stim dinainte riscurile si, rareori privim la imaginea pozitiva a unei reusite care ne poate aduce victoria.
Poate chiar tu care citesti aceste cuvinte ai experimentat acest lucru. Este totusi un mare eveniment care s-a petrecut in univers si care va ramine vesnic un exemplu pentru omenire. De la Cine sa invatam acceptarea ? De la Cel care ne-a acceptat inainte de a ne naste, adica inainte pe cind eram noi pacatosi El ne-a acceptat, ne-a salvat si ne-a invatat marea lectie a acceptarii.
Isus a renuntat la tronul Sau ceresc, la hainele de Fiu, la maretia Sa, si a acceptat un corp omenesc. A acceptat pe oameni asa cum au fost, a acceptat pe Iuda. A acceptat crucea. A acceptat coroana de spini, a fost batut, scuipat, batjocorit, palmuit, neinteles, respins, si in final a murit. A ACCEPTAT.
Acceptarea are de a face cu iubirea, cu privirea, cu jertfirea, cu sentimentele noastre si in final cu dispozitia noastra care trebuie sa accepte. Atunci cind intelegi toate acestea te intrebi de ce a acceptat El chiar totul ? Este o lectie pentru tine si pentru mine.
A accepta pe cei de linga tine, pe cei de aproape si pe cei de departe, asa cum sunt, este o binecuvintare si o datorie. El, Emanuel este si astazi cu aceia care stiu sa accepte pe oricine, fara a cantari riscurile, fara a fi speriati de urmarile unei esec. As dori sa gresesc ca am acceptat pe oricine chiar cu riscuri , decit sa nu accept pe nimeni si in final sa nu accept nici pe ISUS. Incearca sa accepti si tu pe Cel care a acceptat toate lucrurile, omenirea, si chiar pe dusmani sai.
El nu sa oprit numai la acceptare noastra, ci a mers mult mai departe : ne-a oferit in dar Mantuirea. Numai daca Il primesti pe El, daca il accepti si Il intelegi poti sa primesti una din marile binecuvintari ale cerului. A accepta este un risc pentru cei care vad doar aproape, si o mare binecuvintare pentru cei care vad departe … pina in vesnicii.
Atunci cind vom ajunge acolo in vesnici, Il vom intreba de ce m-a acceptat si pe mine?
Vasile Malinas
 
 
DRAGOSTE DE FRATE
Bine zicea mama săraca: „Lasă că o să doriţi voi să vă vedeţi unii pe alţii.” Când zarva şi învălmăşala din casă atingea cote alarmante, mama încerca sa aducă lucrurile sub control cu o vorbă înţeleaptă pe care nimeni nu avea timp s-o ia în serios.  Cu trecerea timpului însă, cuvintele mamei au început să se adeverească din ce în ce mai mult. Când fraţii s-au făcut mai mari şi au început să se desprindă de vatra copilăriei, unul câte unul, un sentiment nou şi plin de mister şi-a făcut loc în sufletele combatanţilor de altădată. A început fiecare să-şi dea seama că se simte ataşat în mod special de cineva numit soră sau frate. Amintirile copilăriei, bucuriile şi necazurile anilor de formare, au lăsat urme adânci care poartă nume de oameni deveniti dintr-o data dragi, simpatici, buni, înţelepţi si curtenitori.
Dragostea de frate este un lucru greu de explicat în cuvinte. Cel mai simplu mod de exprimare a acesteia rămâne gestul comun şi aproape banal al  sărutării  frăţeşti. Căldura aceea liniştită şi bună vine de undeva dintr-un izvor unic pentru toţi cei de acelaşi sânge, iar atingerea discretă a feţei şi a buzelor însemnează un act de comunicare intrafamilială de mare frumuseţe şi intimitate.
De unde vine această undă de duioşie şi mister care ne încălzeşte inimile oferindu-ne bucurie, speranţă şi siguranţă comunitară? Parcă ceva de demult de la ai noştri din străbuni vine până la noi sa ne adune laolaltă frumos şi bine. Stăm alături mai ales la sărbători, dar şi la momente de pierdere şi amărăciune. Se adună fraţii şi surorile în jurul vreunei nepoate devenită mireasă sau al unui de-al nostru plecat dintr-o dată fără să ne lase răgazul să ne obişnuim cu ideea că s-ar putea duce. Căutăm cuvintele cele bune şi ne aducem aminte întâmplări de care ne bucurăm cu atât mai mult cu cât sunt mai de demult şi mai de departe. Acum le prindem mai bine sensul le savurăm mai delicios comicul, şi le înţelegem mai bine morala. Legăturile care ne ţin laolaltă devin mai puternice, suntem mai mulţi şi ne simţim mai apăraţi.
Apoi puterea aceasta de coeziune şi bunăvoinţă se extinde cuprinzând mereu şi pe alţii, din ce în ce mai străini şi mai reci până devine comună şi nediferenţiată. Iubirea de fraţi se pierde treptat pe măsură ce gradul de rudenie se îndepărtează. Dar în învălmăşeala străinilor care se îmbulzesc în piaţa San Marcos din Veneţia, simplul fapt de a vorbi româneşte îi încurajează pe oameni care nu s-au văzut niciodată să-şi dăruiască generos grăunţe cumpărate la preţuri de lux, pentru a le oferi aceloraşi porumbei care s-au înfrăit cu toată lumea de pe toate continentele. Pentru că într-un fel parcă avem ceva cât de cât comun chiar şi cu cei mai exotici şi misterioşi călători de pe planetă. Un fel de frate avem în fiecare semen de oriunde ar fi. Ceva neînţeles şi tainic ne leagă pe toţi prin acelaşi sînge strămoşesc de la obârşia lumii din care îşi trage fiinţa tot omul. Parcă suntem născuţi cu o anumită vocaţie de frate şi soră şi aşteptăm doar prilejul să ne arătăm această chemare ca pe o nobilă favoare de a aparţine.
Ion Buciuman
 
 
CAND DRAGOSTEA TE PRIMESTE
Ce imi da valoare? Ce ma indeamana sa merg mai departe… dincolo de clipele grele, dincolo de clipele pe care as vrea sa le uit… sa nu-mi amintesc de ele?
Mereu am tanjit dupa dragoste… am strigat in sufletul meu: „Nu este nimeni care sa ma iubeasca? Nu e nimeni care sa ma inteleaga?”
In tacare… in lacrimi… cineva s-a apropiat de mine, mi-a sters lacrima, mi-a mangaiat inima.”Cine esti?…Cine esti?” am strigat.
Doua brate m-au cuprins, mi-au dat mangaiere, doi ochi m-au privit, doua urechi m-au ascultat, o inima m-a iubit. Doua brate m-au primit asa cum sunt. El nu a renuntat la mine. Nu L-am vazut cu ochii, dar L-am simtit cu inima. Era Domnul meu!
Cine sunt eu ca sa merit dragostea Ta? Cine sunt eu, sa ma salvezi?
Sunt nimeni… si totusi cineva drag in ochii Tai. Sunt o comoara pentru care ai dat totul, si inca mai dai. Am valoare fiindca esti in viata mea. Credinciosia Ta, mangaierea Ta imi da aripi sa pot zbura, imi da avant sa merg dincolo de tot, dincolo de lacrimi, de durere. Multumesc! Esti tot ceea ce am nevoie! Nu mai pot trai acum fara Tine.
Cand Dragostea te primeste, totul se schimba. Incepe o minune. Cand Dragostea te ia acasa, si spune ca locul tau e aici, singuratatea se termina si incepe o viata noua. Cand Dragostea te primeste, este pentru totdeauna.
IUBESTE-TI APROAPELE

Intr-o societate in care iubirea de sine, identificata cu egoismul, infloreste in fiecare zi, in forme din ce in ce mai diverse, a vorbi de iubire, si a o practica mai ales fata de aproapele, este luata ca o fapta a celor slabi si sensibili. Fiind de factura religioasa, acest principiu a fost luat ca atare si mai ales, pentru cei ce nu vor sa aiba tangente cu religia (crestina), a fost considerat potrivit doar in cercurile relogioase.
Sloganul „Daca faci bine esti prost ” il auzim deseori in jurul nostru si, intr-un fel sau altul, intr-o imprejurare sau alta, l-am rostit sau l-am crezut fiecare. De cele mai multe ori cand rostim sau credem acest slogan, judecata noastra cade pe prima parte adica: „Iubeste pe apropale tau” si este si motivul pentru care nu putem vedea frumusetea acestui cuvant.
Nici nu apuci sa rostesti bine acest cuvant ca interlocutorul te bombardeaza cu „argumente” care – crede el – sustin iubirea fata de apropele ca fiind o prostie. Daca e sa parafrazam acest cuvant, aceasta sintagma, rostita de insusi Cristos si sa schimbam putin topica textului, am obtine o fraza cu acelasi inteles dar parca cu alte perspective si anume: „In masura in care iubesti pe aproapele tau arati cat de mult te iubesti pe tine”.
Am obtinut o fraza care contine in sine o cauza si un efect: prima parte a frazei e cauza, iar cea de-a doua e efectul celei dintai. Acum problema e in felul urmator: eu, care trebuie sa iubesc pe aproapele meu ca pe mine insusmi, sunt subiectul intregii fraze. Atunci cand iubesc pe altii, cat si atata vreme cat ceilalti au parte de dragostea mea, punctul central sunt eu.
Cu alte cuvinte eu determin cauza si tot eu am parte de efectul ei. Ba mai mult, efectul e mai important decat cauza, la fel cum la un joc de biliard mai important este unde si cum am plasat bila, iar felul loviturii va fi proprotionala cu efectul ei.
O prima concluzie este ca, ar fi absurd, in cazul jocului, sa astept miscarea bilelor si chiar succesul jocului, daca eu nu actionez asupra lor cu o forta oarecare si intr-un anumit fel. Asta inseamna ca atata vreme cat nu ma preocupa aproapele meu in sens pozitiv, nu se rasfrang asupra mea efecte de acelasi fel. Adica se implineste vorba: „Cui ii faci, tie iti faci”.
Sunt unii care se gandesc ce au de castigat din toata afacerea asta. Ba chiar nu sunt in stare sa omeneasca pe altii, crezand ca prin asta s-ar subestima. Or tocmai in asta sta frumusetea divina a binefacerii: “daruind din ceea ce avem, dobandim prin rocoseu ceea ce cu nemaipomenita sfortare ne-am incumetat sa daruim altora”, cum bine spunea Steinhardt.
Respectandu-i pe altii arat cat de mult ma respect pe mine insumi. Aproapele meu devine oglinda in care ma privesc, iar felul in care arat depinde de felul cum ma raportez la acesta. Te poti purta ca un boier, daca vei privi cu marinimie pe altii, sau te poti purta ca un sarantoc calic care nu e in stare sa faca nici un gest fara sa gandeasca cum si cat va castiga din asta.
Pentru omul care a inteles ca a iubi pe aproapele sau a-l respecta este direct proportional cu respectul de sine, actele pozitive si marinimoase fata de altii ii dau si lui prilej de bucurie si incantare de bucuria pricinuita, ii dau un sentiment de noblete, aristocratic. Propria sa noblete il impiedica sa gandeasca: „Ce am eu de castigat din toate astea?” Asa ca, daca ati inteles ce am vrut sa spun, iubiti-va si respecatati-va pe voi insiva.
 
 
 

 
Omule, te iubesc. Mi-am revarsat sangele ca sa te curatesc. Tu esti un om nou. Esti scump(a) in ochii Mei si Eu te-am creat asa. Nu te critica si nu te dispretui pentru ca nu esti perfect(a). Aceasta nu te va conduce decat la frustrari. Omule, vreau sa te increzi in Mine, in fiecare zi. Stai in puterea si in dragostea Mea si vei fi liber(a). Fii tu insuti. Nu lasa alti oameni sa-ti conduca viata. Daca ma vei lasa te voi calauzi. Fii constient(a) de prezenta Mea in toate. Eu iti dau rabdare, dragoste, bucurie si pace. Cauta raspunsurile problemelor tale doar la Mine. Eu sunt Pastorul Tau, si te voi conduce. Urmeaza-ma doar pe Mine. Nu uita niciodata aceasta. Asculta si Eu iti voi descoperi voia Mea.
Te iubesc Omule, te iubesc. Lasa dragostea Mea sa se raspandeasca prin tine. Nu te ingrijora de viata ta, raspunderea pentru ea Imi apartine Mie. Eu te voi transforma astfel incat nici nu vei observa. Trebuie sa te iubesti pe tine si pe altii pentru ca Eu te iubesc. Nu te mai uita la tine. Priveste la Mine. Eu conduc, Eu transform, Eu fac totul, dar numai atunci cand nu te opui. Eu nu voi actiona niciodata impotriva vointei tale.
Omule, esti al Meu(a Mea). Fa-mi bucuria sa te pot face asemenea Mie. Lasa-ma sa-ti daruiesc bucuria si pacea pe care nimeni altul nu o poate da. Tu nu esti al tau (a ta). Eu te-am cumparat cu pretul sangelui Meu si Imi apartii. Singura porunca pe care trebuie s-o respecti este sa privesti doar la Mine, nu la tine insuti sau la altii. Nu te framanta ci odihneste-te in dragostea Mea. Nu incerca sa te schimbi singur(a). Lasa-Ma pe Mine sa te transform. Voia Mea este perfecta, iar puterea Mea este suficienta. Priveste doar la Mine. Omule, te iubesc.
De la ISUS!
 
 
MINUNEA CALDA A DRAGOSTEI TALE
Minunile se simt cu inima…si sufletul…Minunile se numara in clipe, in batai de inima si culori vii de curcubeu. Minunile,oh,minunile se deschid din aripi de pasare spre cer si inalt! Minune in mine adus-ai Iubire si viata schimbata-i c-o jertfa de foc…Cand sangele Tau-din lacrima a facut bucurie si din moarte viata, rasplata de Aur! Cand sunt jos,Tu cobori alaturi de mine si plangem impreuna toata durerea mea! Apoi, ma iei de mana si ma inveti sa zbor,sa vad cerul in mii de culori!
Zambetul ce-l am acum este al Tau, Doamne, iar pacea din suflet ce caldura imi daruieste este parte din caldura Dragostei Tale! Ieri nu mi-as fi inchipuit minunea ce-o simt acum in suflet si totusi, inteleg ca nu as fi iubit minunea daca nu ar fi existat momente de tacere…Multumesc pentru felul Tau minunat de a ma invata Cine esti, ce simti si o parte din gandul Tau!
Multumesc pentru ca nu ma lasi goala si deznadajduita; multumesc pentru ca ma umpli si imi dai forma, viata si vise…Pentru ca imi mangai inima si ma ocrotesti cu iubire. Ma simt iubita cu atata gingasie de Tata…Pretuita si in siguranta iubindu-Te… Da, Doamne, vad! Doamne, chiar te iubesc!
 
 
INTRI SAU RAMAI AFARA?

De cate ori vine cineva la tine, ca o buna gazda, il inviti sa intre…apoi, daca acesta intra, stii ca puteti vorbi, puteti sta la masa cu el. Inseamna ca acea persoana te accepta si ii place sa stea cu tine. Dar ce se intampla daca invitatul tau nu vrea sa intre, ci se opreste la usa, sau, mai rau, doar trece pe langa tine fara ca macar sa te salute?

Se intampla de multe ori sa inviti pe cineva drag la un eveniment important pentru tine, dar el sa nu apara. Se intampla de asemenea sa te viziteze persoane pe care nu le placi si le doresti in casa ta. Atunci ce vei face? Vei sta de vorba cu el, vei incerca macar sa porti o discutie banala cu persoana respectiva? Sau vei face si tu ca fratele fiului risipitor; vei sta afara lasand pe ceilalti sa se ocupe de el?
La ora de religie, la lectia despre fiul risipitor, am fost intrebata care personaj sunt eu. Am raspuns hotarata ca sunt fratele mai mare si ferm convinsa ca am dreptate.Nu intelegeam cum tatal iubea atat de mult pe acel tanar, care mie…nu-mi mai era frate. De ce pentru el mai era fiu? Nici macar o pedeapsa? Nici o mustrare? Nici o instiintare…Hei! Ai gresit! Cum mai poti sa te intorci la mine cand tu insuti ai plecat din bratele mele? Tatal meu nu-si da seama ca acesta care zice ca e fiul lui este de fapt un profitor? Cum sa se indrepte daca nici macar nu si-a ispasit pedeapsa pentru greselile lui?

Sunt lucruri pe care nu le intelegem si reactionam fara sa gandim. Ne vin in minte doar dezavantaje si prin egoismul nostru, ajutam un suflet sa cada, in loc sa-l ajutam sa se ridice. Si atunci cand fratele nostru cazut se intoarce acasa, ramanem afara nevrand sa dam ochii cu el. Cand pacatosul are nevoie de iubirea noastra, cand are nevoie sa fie iertat si acceptat, nu suntem atunci pentru el, nu suntem acolo.
Usa unui tata este mereu deschisa pentru fiii lui, iar fiii lui sunt mandria casei. Nu pot exista diferente intre frati. Amandoi au fost nascuti de aceeasi mama si crescuti de acelasi tata. Cum poti sa crezi ca tie ti s-ar cuveni mai mult decat are fratele tau?
Sunt lucruri care adesea ne impiedica sa intram. Cu orgoliul si egoismul alaturi vom ramane afara chiar daca ploua , chiar daca ninge si chiar de e frig, in loc sa intram acolo unde un tata si un frate ne asteapta. Astfel pierdem o familie, un camin si chiar toata averea care ti se parea ca ti se cuvine; si asta doar pentru ca nu stim sa iertam si sa acceptam pe cel de langa noi asa cum este. La toata urma poate ca noi prin impietrirea noastra, suntem mai pacatosi decat cel ce credem ca este pacatos.
Dumnezeu ne-a dat dreptul sa alegem.Astazi si tu esti pus in fata unei astfel de situatii, in care trebuie sa alegi. Vei trece pragul sau nu-l treci? Vei strange in brate pe fratele tau intors acasa, care are nevoie de tine? Este usor sa ramai la usa, sa asculti prin deschizatura ei, dar ti se pare greu sa intri, sa stai la masa cu cel ce a gresit. Da…a gresit dar tocmai de aceea s-a intors acasa. El stie ca acasa are un frate care nu este ca el, acasa are un frate care il va sfatui si il va indrepta pe calea cea dreapta. fii exemplu pentru fratele tau ratacit.
 
 
NICIODATA SINGUR…
1 Petru 5:7: „Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi.”
Nu conteaza cat de strans unita ne este familia sau cat de multi prieteni apropiati avem. Atunci cand trecem printr-o perioada dificila sau printr-o incercare, de cele mai multe ori totusi ne simtim singuri si parca nimeni nu intelege si nimanui nu-i pasa cu adevarat.
Marta cunostea acel sentiment. Ea a strigat catre Isus (Luca 10:40): „Doamne, nu-Ti pasa ca sora-mea m-a lasat sa slujesc singura? Zi-i, deci, sa-mi ajute.” Si ucenicii Lui Isus stiau cum e sa te simti mic, singur si la necaz. Ei au strigat: „Invatatorule, nu-ti pasa ca pierim?” (Marcu4:38)
Poate ca azi, Si strigatul inimii tale este „Doamne, nu-Ti pasa ca am ramas singur?! Ca ma scufund… ca pier?!”
Prietene, Domnului II PASA DE TINE!. El te iubeste atat de mult incat vrea ca sa arunci toate ingrijorarile asupra Lui, nu numai jumatate, ci TOATE. El vrea sa-i dai si pe cele mici si pe cele mari. Nu este nimic prea mic sau prea mare, pentru Domnul. Daca exista vre-o ingrijorare in inima ta, El vrea ca tu sa o arunci asupra Lui.
Atunci cand Petru a scris: ”aruncati toate ingrijorarile asupra Lui” el vorbea despre o actiune continua de a arunca ingrijorarile tale asupra Domnului. Cum apare vre-o ingrijorare, Dumnezeu vrea ca tu sa o arunci asupra Lui. Acesta este stilul de viata pe care El vrea ca tu sa il adopti. De ce? Versetul ne da si motivul: „caci El Insusi se ingrijeste de voi”.
Tu arunci toate grijile asupra Celui care te iubeste si care si-a parasit cerul pentru a veni sa moara pentru tine. Acesta este Cel asupra caruia arunci ingrijorarile tale. Nu este o persoana oarecare ci este Acela care si-a dat viata pentru tine.
Atunci cand treci printr-o perioada dificila, Dumnezeu vrea ca tu sa crezi ca tu nu esti niciodata singur caci El insusi a spus ca nicidecum nu te va lasa si cu nici un chip nu te va parasi (Evrei13:5). Ca si obiect al grijii Sale, El va avea grija de tine, tot restul vietii tale. Nu esti niciodata singur si totdeauna ti se va purta de grija!
 
 
Dragoste sau moarte

Nevoia de dragoste este astazi mai mare ca niciodata. De cand ne nastem, pana cand inchidem ochii, simtim nevoia dupa zambetul mamei, precum si dorinta de a impartasi si a primi dragoste eruptand din strafundurile inimii noastre. Fara ea ne pierdem dorinta de a trai, vitalitatea noastra mintala si fizica slabind, ducandu-ne, inevitabil, la imbolnavire. Atunci cand experimentam insa dragostea, toata fiinta noastra raspunde, influentand pozitiv cresterea din punct de vedere fizic, mintal, spiritual si social.
Din cauza lipsei de iubire, mii de oameni se sinucid anual. O alta mare multime se inghesuie pe scarile tribunalelor pentru a se „elibera” astfel incat sa poata incepe sa caute din nou dragostea. Spitalele de boli psihiatrice, in zilele noastre, sunt pline de cei care, din dorinta de a primi afectiune, au alunecat pana in pragul nebuniei.
Copiii loviti si neglijati sufera simptome de nevroza sau psihoza. Cercetarile au dovedit ca cei care duc lipsa unei relatii pline de afectiune din partea mamelor lor, prezinta nu doar semne de tulburari emotionale, dar se si dezvolta foarte greu din punct de vedere fizic. Casele de batrani sunt pline de parinti nebagati in seama care varsa din cand in cand o lacrima aparuta din dorinta de a fi iubiti.
Traim un timp cand descurajarea crunta si amara dezamagire par sa fie partea noastra, cand necazurile hartuiesc sufletul pana acolo incat multi oameni sunt impinsi spre o moarte imatura. De ce?
Omul de astazi nu se straduieste sa dea dragostei nici macar o sansa pentru ca dragostea adevarata presupune angajament, implicare. Ea trebuie sa fie neconditionata pentru ca sensibilitatea noastra sa se poata exprima liber.
Trebuie sa fie data pe fatza cu precadere atunci cand celalalt nu o „merita”, sa vina in intampinarea nevoilor lui.
Din pacate, chiar cele mei firesti manifestari ale ei se pierd atunci cand mama isi paraseste copilul neajutorat in spital sau il vinde – ca si cum ar putea evalua valoarea fiului ei; atunci cand parintii sunt scosi in strada din agoniseala lor de o viata, pentru o palma de loc; cand oamenilor li se calca in picoare demnitatea si le este rapit respectul de sine din porniri pur egocentriste.
In cartea doctorului Smiley Blanton „Iubeste sau mori”, referindu-se la nevoia de dragoste, el spune: „Timp de mai mult de 40 de ani am stat in cabinetul meu si am ascultat oameni de toate categoriile povestindu-mi despre sperantele si temerile lor… Privind in urma la anii lungi si plini de experiente, un adevar apare clar in mintea mea: nevoia universala dupa dragoste. Oamenii nu pot supravietii fara dragoste: trebuie sa o aiba sau vor pieri.”
Toata fericirea familiilor noastre, si implicit a noastra, graviteaza in jurul acestui cuvant „magic”, dragostea.
„Chiar daca a-s vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare si un chimval zanganitor.
Si chiar daca as avea darul proorociei si as cunoaste toate tainele si toatea stiinta, chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla in mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Dragostea nu va pieri niciodata.” 1 Corinteni, cap. 13
Estera Baiasoiu
 
 

 
“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta…” Fiecare avem un obiect sau fiinta pe care o adoram. Cel mai potrivit si avantajos este sa-L iubim pe Dumnezeu. Aceasta nu reduce dragostea fata de ceilalti ci o amplifica, o ordoneaza si ii da consistenta optima. Poate ne intrebam: “Cum ne putem manifesta dragostea fata de Dumnezeu?”
Sacrificiul este cel mai puternic argument al dragostei. Marimea sa este direct proportionala cu marimea dragostei. Acest cuvant vine de la “sacru”, echivalent cu  notiunea de “sfant”, adica ceva pus de o parte pentru un scop deosebit. Daca vrem sa ne masuram dragostea fata de Dumnezeu atunci sa ne intrebam: “Cat sacrificam pentru El?”. Sacrificiul poate fi sub forma de timp. Dragostea fata de Dumnezeu se vede prin durata timpului petrecut cu El.
Ce fericiti sunt cei ce au obiceiul sa-si ia timp in mod regulat pentru a-l petrece impreuna cu Dumnezeu. Poate ca nu exista ceva care sa fie mai potrivit sa ofer lui Dumnezeu decat timpul meu. Pentru ca eu sunt o fiinta temporara timpul meu este limitat, iar El este vesnic, nelimitat in timp.  Oferindu-I timpul meu lui Dumnezeu, nu fac decat sa-mi dau putinul meu pentru a primi in schimb viata vesnica.
Patronul unei firme foarte prospere spunea ca nu are timp sa se roage sau sa mearga la biserica. Un prieten, care era un crestin foarte devotat i-a recomandat sa inceapa prin a-I oferi lui Dumnezeu cate cinci minute zilnic. Acesta l-a ascultat si curand a constatat ca nici o jumatate de ora nu era suficient. Timpul sacrificat in cultivarea relatiei cu Dumnezeu este un timp binecuvantat ce va influenta pozitiv restul timpului meu. Incercati si dumnevoastra fie ca aveti prea mult timp liber asfel ca va plictisiti, fie ca sunteti asa de ocupat incat nu aveti timp nici pentru a servi masa in liniste. In orice caz nu veti regreta.
Educatia este forma pe care o imbraca dragostea mea fata de Dumnezeu. In  copilarie imi placeau foarte mult puii de gaina cand erau mici, imbracati in  puful lor auriu. Uneori imi manifestam dragostea fata de cate unul strangandu-l foarte mult in maini, pana cand saracul pui nu mai putea nici sa respire.  Mama ma invata dragostea fata de pui prin a le da mancare, apa, protectie contra frigului sau pisicii. Este nevoie ca dragostea fata de Dumnezeu sa fie educata.
Biblia este de neinlocuit in aceasta privinta. Fiecare dintre noi am primit o anumita educatie a manifestarii dragostei. Unii cred ca dragostea trebuie declarata. Cuvintele insa nu sunt suficiente. “Copilasilor sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul”  – spune unul care a invatat chiar de la Mantuitorul cum sa-si exprime dragostea. Dragostea fata de Tatal nostru din ceruri cere exercitatea in mod armonios a tuturor capacitatilor noastre afective, rationale si fizice. Este o daruire totala intr-o relatie totala. Iata o provocare  pentru ficare dintre noi.