Provocarea noastra cea de toate zilele
La semnalul urmator va fi ora douazeci si trei, cincizeci si noua de minute, 50 secunde… bip! Si apoi urmeaza… maine. Am auzit de atatea ori mesajul robotului care ne spune cea mai sigura ora din tara. Nu ai cu cine sa te certi, sa negociezi. E robot si gata. Spune ce stie. Nu-i pasa de nimeni, nu asculta de nimeni. Toti se iau dupa el. Il poti ignora, dar nu contrazice.
Analistii problemelor lumii au stabilit un ceas al planetei, un orogoliu care „bate… soarta jumatate”. El spune orientativ, anticipativ, cam cat ar mai putea indura cocoasa Pamantului. Cand si cand, il ajusteaza in functie de noile inventii, bune sau rele, de catastrofe, de conflicte, intr-un cuvant de perspective. In pragul unui razboi sau al unei crize timpul este avansat apropiindu-se de ceasul al doisprezecelea; in zorii unei noi descoperiri medicale sau a vreunei alte resurse benefice pentru omenire, este dat inpoi cu un numar relativ de ore sau minute.
Daca intrebam pe un crestin cat este ceasul ne va spune ca este tarziu. Sotia marelui evanghelist american Billy Graham spunea ca, daca Dumnezeu mai intarzie, va trebui sa-si ceara scuze de la Sodoma si Gomora. Intelegem, deci starea lumii noastre! Pe de alta parte crestinismul este, dupa cum scria Octivian Paler in editorialul „Christos contra Allah” (cu ocazia razboiului din Iraq), „o religie obosita”. Oare mai poate?
La semnalul urmator va fi ora… Exista si pentru crestini un al doisprezecelea ceas. Este cel care pune punct implinirii ultimului semn al timpului. Marea provocare, ultima, marea trimitere (care a ajuns sa fie marea omitere) se regaseste in cuvintele Domnului: „Evanghelia aceasta a imparatiei va fi propovaduita in toata lumea.” Sfarsitul nu va veni decat atunci cand fiecare suflet de pe planeta va fi luat o hotarare; nu cu privire la crestinism, sau la ce biserica va merge, ci cu privire la ascultarea de Dumnezeu. Tu ai luat?
Traim un paradox, exprimandu-ne in oximoroni: pe de-o parte spunem ca lumea e coapta, e gata de sfarsit, nu are cum sa mai tina un numar de x ani; iar pe de alta parte simtim ca acest ultim semn al timpului, vesitrea Evangheliei, e departe de o implinire satisfacatoare. Si atunci dupa ce ne reglam ceasul? Dupa starea lumii e clar ca si maine poate incepe totul. Oare (n)-o fi inceput deja de ieri? Dupa sta(gna)rea crestinilor e la fel de clar ca Domnul mai poate intarzia 2000 de ani.
Cine pe cine conditioneaza? Starea lumii determina amoritrea crestinilor? Sau necredinta crestinilor determina decaderea lumii?
In orice tara crestina puscariile sunt pline nu de atei, ci de oameni botezati si cununati in biserica lui Hristos. In orice tara crestina comericiantii inseala si politicienii mint. Si nu sunt deloc atei. Daca se filmeaza stiu sa faca cruci sau sa vorbeasca de bine religia.
Lumii, macar, nu ai ce sa-i ceri. Dar crestinilor li se cere totul. Li se cere ca macar in al 12-la ceas sa fie urmasii lui Hristos. Si doar El poate da ceasul inapoi, astfel incat sa mai putem lucra si spre celelalte miliarde de ratacitori in intuneric. De oameni care Il cauta pe Dumnezeu bajbaind, macar ca nu este departe de nici unul dintre ei.
Tu cat zici ca este ceasul? Sunt doua variante de actiune pentru a face un animal sa mearga mai departe. Fie ii dai bice la sange, storcand orice vlaga din el, fie ii dai mancare din care-si poate lua noi puteri. Daca religia mea si a ta este prea obosita, biciul o va misca inainte doar pana la… biciul urmator. Si poate fi ultimul. Alternativa este hrana Evangheliei. Nu pentru lume. Pentru tine. Este ultima provocare. Citeste si castigi! Te castigi!
„Mai mult se cade a defaima orice lucru decat timpul. Cine a pierdut aurul il mai poate castiga, cine si-a pierdut timpul, nu-l mai poate castiga niciodata.” Sf. Augustin
Timpul este un concept ciudat. Este greu de definit dar foarte usor de folosit. Se poate scurge alene sau poate zbura. Este statornic si mereu la indemana si totusi poate fi… risipit.
Intr-o epoca in care nimeni nu are timp de pierdut, putem intelege de ce este important sa folosim acest bun cu intelepciune. Astazi directorii executivi din lumea afacerilor iau parte la seminarii avand ca tema organizarea si eficientizarea folosirii timpului si putem gasi cel putin o duzina de carti pe tema aceasta. In aceasta lume in care timpul devine marfa de contrabanda, fiecare dintre noi… vanam secunde. Avem impresia ca timpul care alta data ne prisosea a ajuns acum la limita si parca zilele devin ore si minutele se transforma in secunde.
In ciuda luptei noastre cu timpul, ne permitem sa avem momente de trandavie sau clipe in care nebunia omeneasca ne rapeste ratiunea si uitam de acest dar nepretuit. Spiritul profetic ne face constienti de faptul ca „timpul nostru apartine lui Dumnezeu. Lui ii apartine fiecare clipa si datoria noastra cea mai sfanta pe care o avem este de a o folosi spre proslavirea Sa. Despre nici unul dintre talantii incredintati noua, El nu ne va cere socoteala mai amanuntit decat de timpul nostru.”
Cand folosim timpul cu intelepciune avem un beneficiu pentru toata viata, dar daca nu ne planificam cu intelepciune acest dar, putem avea mari probleme. Viata este de prea mare importanta ca sa fie absorbita de lucruri vremelnice si pamantesti, iar omul sa fie invartit ca intr-o morisca de griji si temeri cu privire la lucruri care sunt de interes vesnic. Suntem indemnati in Efeseni 3:16 sa rascumparam timpul, dar timpul risipit nu mai poate fi NICIODATA recastigat. Nici o clipa nu o putem rechema. Singurul mod de a ne mai putea rascumpara timpul, este folosirea constiincioasa a aceluia care ne-a mai ramas, devenind conlucratori cu Dumnezeu in marele Sau plan.
Singurul moment care ne apartine este acesta, este prezentul pe care suntem chemati sa-l folosim pentru a grabi timpul. Stim cu toti ca in cer nu plange nimeni, dar daca ar putea plange, fericitii ar face-o numai pentru timpul pe care l-au pierdut pe pamant. Fiecare clipa nefolosita pentru Dumnezeu inseamna un suflet pierdut pentru vesnicie.
Acum este timpul sa ne unim fortele si cu ultimele puteri sa lucram pentru mantuirea semenilor nostri; sa intindem bratele pentru a salva ce a ramas de salvat si sa ne indreptam cu pasi repezi spre venicie.
Sa grabim timpul… sa implinim misiunea si sa ajungem acolo unde putem in ecourile vesniciei sa spunem: S-a sfarsit!
Cristina Stupau
Crizele de timp!
Acum sunt in criza de timp! Da cine nu a fost vreodata in criza de timp? Sau poate numai unii sunt… nici nu stiu sigur ce sa spun despre aceasta! Cert este ca de multe ori am auzit sau intalnit oameni in criza de timp: la amvon am vazut multi in criza de timp, la rugaciune cei mai multi sunt in criza de timp ca nu pot sa-I spuna Domnului asa pe indelete starea lor si dorinta lor, ci doar 2, 3 minute au cei mai multi dintre noi timp pentru rugaciune, la cursuri sunt plin de oameni in criza de timp, peste tot este criza de timp in ultima vreme: in dragoste, afaceri, in maturizare! O fi bine, o fi rau! Inca nu stiu sigur.
Pot aduce ceva bun crizele de timp? I-am auzit pe unii prieteni de ai mei spunand ca pot fi mai creativi, mai eficienti, se pot concentra mai bine in momentul in care au intrat in criza de timp. Oare? Eu unul va spun din proprie experienta ca in crizele de timp sef este stresul, nervii sunt incordati la maxim si de randament nu poate fi vorba. Omul inca nu poate gandi si executa lucrurile instant. Chiar daca au inventat ei oamenii: cafeaua instant, supa instant, unii vorbesc si de o pocainta instant, unii cred ca pot ajunge asa peste noapte adevarati predicatori, cantareti, oameni deosebiti, nu exista astfel de cresteri si in viata de zi cu zi. Sfatul pe care pot sa il ofer este urmatorul: organizati-va viata in asa fel incat sa scapati de crizele de timp.
Cel mai bun remediu impotriva acestor crize este o viata disciplinata in care respectarea prioritatilor sa fie o lege de neschimbat. Si inca ceva: e important sa avem o privire si o gandire buna pentru a alege intotdeauna ordinea prioritatilor conform voii lui Dumnezeu.
In ceea ce priveste pocainta si lucrurile spirituale vreau sa spun ce parere are Scriptura despre crizele de timp. Dumnezeu nu sta de vorba cu oamenii grabiti! Dumnezeu doreste ca noi oamenii sa incepem sa ne numaram bine zilele, vorba lui Moise, in asa mod incat numaratoarea noastra sa-L cuprinda pe El in capul listei. Nimic pe lumea acesta nu este mai important decat Dumnezeu. Pentru El trebuie sa avem intotdeauna timp, pentru ca El are timp pentru noi in orice moment al vietii noastre, El nu are crize de timp!
Biblia spune ca Dumnezeu spune ca niciodata nu ajunge nici prea devreme, nici prea tarziu. Asa ca, ar trebui sa devenim oameni responabili si, inca odata mentionez, disciplinati. Nu degeaba au zis fratii nostri amenricani ca timpul costa bani! Sa facem lucrurile importante prima data, da nici pe celalalte sa nu le lasam nefacute!
Doamne, ajuta-ma sa-mi programez timpul din fiecare zi cu eficienta si intelepciune. Amin.
AMINTESTE-TI DE 11 SEPTEMBRIE
„De aceea, cu cat mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit,ca sa nu fim departati de ele.” Evrei 2:1
Luni, 10 septembrie 2001, ne trimiteam bancuri pe e-mail. Marti n-am mai trimis.
Luni ne simteam in siguranta. Marti a trebuit sa ne revizuim aceasta atitudine.
Luni discutam despre eroii din sport. Marti am vazut cine au fost adevaratii eroi.
Luni eram iritati ca nu am primit banii promisi dupa recalcularea impozitului pe venitul global. Marti am daruit bani oamenilor pe care nici macar nu-i cunosteam.
Luni erau dezbateri aprinse cu privire la introducerea rugaciunii in scoli. Marti nu gaseai nici o scoala in care cineva sa nu se roage.
Luni parintii isi certau copiii ca nu si-au facut curatenie in camera. Marti abia asteptau sa ajunga acasa pentru a-i strange in brate.
Luni eram suparati daca trebuia sa asteptam sase minute la coada la restaurant. Marti eram dispusi sa stam si sase ore ca sa donam sange pentru cei raniti si muribunzi.
Luni ne diferentiam in functie de rasa, sex si convingeri religioase. Marti ne-am tinut cu totii de maini.
Luni, politicenii americani se certau su privire la depasirea bugetului. Marti au stat toti pe treptele Capitoliului si au cantat „Doamne, binecuvanteaza America.”
Luni, presedintele a plecat in Florida pentru a citi copiilor. Marti s-a intors la Washington pentru a-i proteja.
Luni am avut familii. Marti am avut orfani.
Luni, multi au plecat la serviciu, ca de obicei. Marti au murit.
Lectiile pe care le-am invatat in 24 de ore, lucrurile care am crezut ca ni se cuvin, cele care au fost uitate sau trecute cu vederea, speram sa nu mai fie date uitarii niciodata.
TIMPUL
In fiecare zi primim, dimineata cand ne trezim o avere – TIMPUL. In fiecare zi creditul nostru este de 86.400 de secunde. in fiecare seara creditul expira si putem trai uneori durerea esecului de a nu fi investit timpul in indeplinirea unor scopuri nobile. Acesta povara adunata in suflet seara de seara care ne poate darama.
Dar fiecare zi se deschide un nou cont pentru tine si in fiecare seara acesta expira. in fiecare seara, ceva ce a fost al tau nu-ti mai apartine. Daca nu folosesti creditul fiecarei zile, pierderea e a ta.
Nu exista posibilitate de recuperare! Nu exista avans! Trebuie sa primesti ceea ce ti se da astazi. Investeste ceea ce ai astazi pentru a fi fericit. Timpul nu se opreste pentru tine. Foloseste fiecare secunda la maximum.
Daca vrei sa intelegi valoarea unui AN, intreaba un elev care a ramas repentent. Daca vrei sa intelegi valoarea unei LUNI, intreaba o mama care a dat nastere unui copil prematur.
Daca vrei sa intelegi valoarea unei SAPTAMANI, inteaba pe editorul unei reviste saptamanale.
Daca vrei sa intelegi valoarea unei ORE , intreaba pe indragostii care asteapta sa se intalneasca.
Daca vrei sa intelegi valoarea unui minut intreaba o persoana care a pierdut trenul. Daca vrei sa intelegi valoarea unui secunde intreaba o persoana care tocmai a evitat un accident. Daca vrei sa intelegi valoarea unei milisecunde intelegi pe cineva care a castigat o medalie de argint!.
Valorifica fiecare moment pe care il ai!
Aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni! Ziua de ieri e istorie, cea de maine e un mister!
LUCIAN MARIN
