Ce faci cu diamantul tau?
Citeam undeva acum un an sau doi ca astronomii americani au descoperit o stea care este cel mai mare si mai valoros diamant descoperit pana acum in Univers. Diamantul ceresc, care are un diametru de 4000 de kilometri, este situat in constelatia Centaurus. Corpul astral este clasificat oficial drept o “pitica alba”, adica miezul unui soare stins, iar echipa de astrofizicieni americani care a descoperit diamantul glumeste si afirma ca le-ar trebui un bijutier cu o lupa de marimea Soarelui pentru a clasa aceasta bijuterie.
Astronomii banuiau de mult ca piticele albe se cristalizeaza, dar doar de putin timp au intrat in posesia unor echipamente care sa le permita verificarea acestei ipoteze…
Nu e extraordinar? Si daca ne gandim bine si incercam sa ne imaginam infinitul lui Dumnezeu, cate asemenea pietre mai sunt! Dar cine sta sa le numere? Pierduti in universul nostru, inghesuiti in carapacea zilnica, intre familie, slujba, meschine placeri si necazuri de tot felul, uitam de marele nostru diamant, mai de pret decat toate pietrele pretioase, pentru care Insusi Dumnezeu a platit… uitam de propriul nostru suflet.
Hei, oameni buni, nu-i asa ca suna interesant “un diamant de patru mii de kilometri”? Dar v-ati gandit vreodata ca sufletul acesta pe care-l ducem cu noi, schimonosindu-l si ingropandu-l in noroiul inconjurator, aruncandu-l in fiecare zi inainea porcilor placerii vinovate, biciuindu-l cu regrete, sau cu vise mincinoase, sufletul acesta care nici macar pe bolta cerului nu se afla, ci in mine si in tine, in fiecare dintre noi, e nemasurat mai de valoare decat toate diamantele de patru mii de kilometri?
Domnul Isus a lasat aceste frumuseti, iar ochii nostri, chiar dotati cu telescoape, nu vad mai nimic (si cand vad cate ceva, se mira!)… Cand El a suferit cum numai Dumnezeu putea suferi, cu ganduri care la mintea omului nu s-au suit si cu gemete pe care urechea noastra numai cand va fi ca a Lui, le va percepe, pentru pietre a suferit?
Sunt atatea diamante in cer… Pentru diamante a lasat El cerul? Nu pentru mine? Nu pentru tine? Nu pentru acest suflet “amarat”? Acele diamante uriase nu-s decat pavajul Noului Ierusalim unde S-a dus sa ne pregateasca loc.
Fiindca sufletul e diamantul pe care El il doreste.
“Fiule, da-mi inima ta”. Acesta este diamantul nostru pe care El il cauta. Ce faci, omule, cu diamantul tau?
Ionatan Pirosca
Cat de important esti in aceasta lume
Va propun urmatoarea experienta: luati zece gaini – nu are importanta de care – puneti-le intr-un tarc si dati-le putina mancare. Foarte repede veti asista la un fenomen extraordinar. In cateva minute, gainile, straine unele de altele, vor forma o ierarhie bazata pe dominatie sau, altfel spus, o ordine a intaietatii. In mod instinctiv, dupa o serie de incaierari, ele vor hotari care va fi gaina „number one”, apoi numarul doi, numarul trei si asa mai departe, pana la nefericita cu numarul zece. Acest lucru este valabil si in relatiile dintre copii. Mergeti la o scoala si observati-i intr-o recreatie cum sunt organizati, cine se impune, cine decide, de la numarul unu, care nu este necesar cel mai bun la invatatura, si pana la „ciuca batailor”.
Am fost invitat la o masa festiva a cadrelor didactice cu care urma sa lucrez, in toamna, odata cu deschiderea noului an scolar. Eram exact zece persoane. Ne-am asezat cu totii la masa din mijlocul cancelariei, uitandu-ne la aperitivele imbietoare si tragand cu ochiul fiecare la vecinii sai. Conversatia s-a inchegat fara vreo problema. Esenta discutiilor s-a limitat rapid la urmatoarele subiecte: cate camere are casa/apartamentul fiecaruia, ce masina are si cat a costat ultimul vopsit, cati bani castiga sotul/ sotia cu firma proaspat inscrisa la Registrul Comertului…
Intr-un anumit fel, si noi oamenii, scurmam tarana si ne umflam penele… Prea putin conteaza ca tarana este, de fapt, o mocheta sau ca, in locul penelor, ne etalam succesele noastre omenesti din spatele costumelor impecabile. Acestea ne conduc, fara indoiala, catre experienta gainilor: ne urmarim si ne tatonam unii pe altii, incercand sa determinam locul fiecaruia, ordinea importantei.
Doua ore mai tarziu, imbracat in hainele mele sport, asteptand autobuzul in ploaie, eram sigur de locul meu. Nu trebuia neaparat sa ai intuitia geniala a lui Einstein pentru a sti care era „gaina” numarul zece. In aceasta lume strict ierarhizata, verbele auxiliare a fi si a avea reprezinta un fel de trambulina spre fericire. Tendinta naturala a fiecaruia este de a-i trata pe cei dinainte, referindu-ne la ordinea importantei, cu admiratie, atentie si respect, chiar daca ii dispretuim in sinea noastra si chiar avand pofta tot atat de pacatoasa de a le trage palme atunci cand se lauda. Cei care par a se situa in urma, dimpotriva, sunt tratati de noi cu indiferenta, duritate, dispret…
In istoria umanitatii, nimeni nu a fost mai indreptatit decat Iisus Hristos de a-si asuma locul intai in ordinea importantei. El era Stapanul. El era Creatorul a toate: pana si lemnul ieslei in care Se nascuse purta inconfundabila Sa marca – „Made in Jesus’s Kingdom”. Venind pe acest pamant, putea sa aleaga orice cariera – afaceri, politica, sport, cercetare – si ar fi reusit la modul cel mai stralucit. Avea stofa! In preajma Lui, ordinea importantei era de la inceput clara: El intaiul, oriunde, oricat, oricum.
Paradoxal, in ceea ce priveste propriile preferinte, Evangheliile ne descopera cat se poate de limpede ca Iisus S-a orientat, de cele mai multe ori, catre „gainile” opt, noua si zece. Si, asa cum S-a manifestat, Iisus a mers contra curentului sistemului de valori in vigoare in aceasta lume. A aratat, desi pentru El a fost o demonstratie dureroasa, ca dragostea poate sa existe cu adevarat chiar intr-o lume cufundata in pacat, egoism si prejudecati dezgustatoare. In lumea noastra cruda, dezaxata, El doreste sa-I urmam exemplul, punand umilinta si altruismul la baza relatiilor unii cu altii. „Veti demonstra”, spune El, „ca sunteti ucenicii Mei, daca va veti iubi unii pe altii”, nu daca va veti concura unii cu altii. A iubi. Fara vreun post-scriptum sau un amendament cu exceptii de la regula. Te simti important, „muschii tai vrea” ca toti cei din jur sa recunoasca faptul ca esti numarul unu? Nu uita textul din Proverbe 16,18 – citeste-l si reciteste-l pana se imprima bine in minte.
Ovidiu Radulescu
Daca Dumnezeu
Daca Dumnezeuar avea un frigider, poza ta ar fi prinsa cu un magnet de usa lui.
Daca ar avea un scrin, fotografia ta ar fi cu siguranta pe el.
Daca ar avea un portmoneu, ai ghicit, fotografia ta ar fi si acolo!
El iti trimite flori in fiecare primavara!
El iti trimite un rasarit de soare in fiecare dimineata!
El iti reaminteste de promisiunile Sale neschimbatoare cu fiecare curcubeu pe care il
arcuieste pe cer dupa ce trece furtuna!
Ori de cate ori vrei sa-I vorbesti, te asculta.
Ziua ta de nastere este insemnata cu rosu pe calendarul Lui.
Se intristeaza cand pleci fara sa-I spui nici un cuvant;
nu-si gaseste niciodata linistea cand stai prea mult departe de El fara sa-L „suni”;
iar cand te intorci vrea sa stie neaparat cum a fost – desi stie totul!
Este fericit cand citesti Cartea Sfanta – scrisoarea Lui de dragoste pentru tine;
se bucura cand ii ceri ajutor si ai incredere in deciziile Lui pentru viata ta
si se umple de veselie cand te vede pe deplin multumit cu ceea ce-ti daruieste.
Daca ar folosi un telefon mobil, ti-ar trimite bip-uri ca sa-ti aduca aminte ca se gandeste
la tine, si SMS-uri cand esti prea ocupat ca sa-I vorbesti.
Dumnezeu poate trai oriunde in acest vast univers, si totusi … prefera inima ta.
Ce este omul…? Un ghem de grijuri…dorinti…framantari…Un puf de papadie purtat de vant, traversand atatea tinuturi si trecand prin tot felul de momente critice…furtuni si secete…pace si razboi…iar apoi dispare in vazduh…! Incotro se indreapta numai cel ce-l poarta stie…
Ce sunt eu…? Cine sunt…? Ce rost am…?…Sunt un suflet tesut din armonii divine…un suflet strans legat cu funia iubirii lui Dumnezeu…o farama de vis captusita intr-un trup de carne…! Cred ca rostul meu este sa imi pregatesc sufletul pentru vesnicie…cred ca am primit acest trup de carne pentru a invata ce inseamna suferinta,durerea,infrangerea…dar de asemenea pentru a cunoaste bucuria,iubirea,sinceritatea,biruinta…!Cat mister se ascunde in toate acestea!
Stau si ma gandesc la mine…la tot ce a fost pana acum si la tot ce va fi de acum incolo…Incerc sa fac un rezumat al faptelor si a gandurilor mele…un rezumat al infrangerilor si a biruintelor,insa pare a fi tare dezechilibrat bilantul dintre ele…par a fi mai multe infrangeri decat biruinti !
Ma vad intre doua repere: unul, in urma mea, trecutul…celalalt, innaintea mea, viitorul. Pare ca ma aflu undeva spre mijloc, insa cine stie daca nu am trecut deja de el…! Inapoia mea sunt asternute atatea lucruri…fapte…ca niste inscriptii pe niste suluri vechi adunate intr-o biblioteca imensa…Ce multe suluri sunt acolo…! Imi pare ca vad pe cineva rasfirandu-mi filele trecutului meu…!E cel in grija caruia i-au fost date aceste inscriptii.O fiinta fara chip…cu straie de lucire cristalina…mainile nu i-i le vad insa il aud cum rasfoieste filele sulurilor…Deasemenea imi pare ca il aud vorbind…oare ce spune? Si cu cine vorbeste…? Parca ii spune…”Stapane…”….insa ceea ce spune Stapanului despre mine sunt atatea fapte rele…!Doar ici colo cate o fapta demna de o lauda…!Ce sa fac acum? Mi-e atat de rusine…!
Chiar acum sunt prinsa intr-o capcana pusa de inamic in drumul meu…Ce pot face acum?Fara putere…lovita de batjocorile celui rau…suferind si tanjind dupa libertate…ce pot face eu in starea aceasta…?Chiar si trecutul ma invinuie condamnandu-ma la pedeapsa…!Cu fata in lacrimi si sufletul plin de durere suspin si tremur…de teama…de ciuda…de durere…!Imi pare ca nici plansul nu imi e sincer…parca am ajuns o papusa in ghiara inamicului…Ce pot face?Nu ma pot dezlega…sunt prinsa si legata cu niste lanturi grele si negre,murdare….pe hainele mele,odata albite,acum lasa pete adanci…si tot mai multe…!Parce ca,cu cat ma zbat mai mult pentru a scapa din lant,cu atat legaturile sunt mai puternice si tot mai stranse…Daca voi continua sa ma zbat voi ajunge sa imi pierd suflarea…Ce pot face…? Ce pot face…?…Aceeasi intrebare ma cuprinde,repetand-o….! Acum imi astept sentinta! Stiu ca nu am vegheat destul…sunt vinovata de orice am facut gresit! Nu mai am scapare…pedeapsa ma asteapta!
Incet imi ridic privirea adancita in palmele manjite de noroi si rugina, de pe lanturile ce ma strang…privesc la sulurile trecutului meu…Acum sunt rasfoite de Stapan…o fiinta cum nu am vazut vreodata…cu hainele tesute din lumina soarelui cu sclipiri orbitoare de diamanturi…vocea Lui e atat de duioasa si lina…la auzul vocii Lui sufletul iti e mangaiat…Mainile Lui sunt atat de albe…insa par a fi ranite…da…parca au fost strapunse de niste cuie…picioarele Lui au aceleasi rani!Priveste spre mine…!Ohh,eu imi plec privirea…nu-l pot privi!E prea stralucitor…ma orbeste…!Imi plec din nou capul si lacrimile navalesc pe obrajii mei ca o avalansa…!Astept sa-mi vorbeasca aspru…sa imi spuna ca merit aceasta pedeapsa….!..Intr-adevar o merit…chiar mai mult de atat…!Insa ii aud vocea blanda intrebandu-ma…”Ce vrei sa-ti fac?”…”Doamne,te rog,elibereaza-ma!Ma strang atat de tare lanturile acestea…nu mai pot rezista…!”…din nou vocea blanda imi vorbeste…”Dar de atatea ori te-am ajutat…ti-am dat sfaturi…de ce ai fost neglijenta in privinta lor?”…”Oh,Doamne,am fost amagita…!Sunt atat de slaba,Doamne…sunt atat de slaba…! Te rog,ajuta-ma!”….si cu vocea ragusita repet aceleasi cuvinte…”…sunt atat de slaba…te rog,ajuta-ma!”…Lacrimile imi inunda fata oprindu-mi vorbirea…!Sunt atat de fierbinti incat simt cum parca fata mi-i se aprinde…dar nu le pot opri…! Inima mea e plina de durere…simt cum parca se sfasie in hohot de plans…! Si cu ultimile puteri rostesc din nou…”Te rog, ajuta-ma…!”
…Dupa un timp de liniste aud niste pasi indreptandu-se spre mine.Nu am curaj sa privesc sa vad cine vine…astfel imi innec suspinul si astept…Se apropie tot mai mult…Aud alti pasi care par a se indeparta intr-o goana…apoi din nou liniste….
Fluieratul vantului se aude in jocul frunzelor din jurul meu.Pe umarul meu simt o mana calda…apoi,vocea blanda imi vorbi…”Oh,draga mea,de-ai asculta mereu ceea ce iti spun,nu ai ajunge in astfel de stari…!Trebuie sa lasi ca inima ta sa raspunda glasului Meu…Eu iti vorbesc tot timpul!Nu te-am lasat nici o clipa singura…dar tu…de multe ori nu vrei sa Ma asculti!Oh,draga mea…te iubesc atat de mult incat sunt gata sa fiu cu tine in cele mai grele momente din drumul tau…doar sa nu ma alungi…Eu nu ma pot impotrivi alegerilor tale.Te las sa alegi singura,nu te oblig,insa nu uita dragostea Mea intotdeauna a fost gata sa te primeasca!Chiar si atunci cand iei decizii de una singura, Eu veghez asupra ta si nu ingadui sa ti-i se piarda sufletul pentru ca el este al Meu…! E un dar de la Tatal Meu pentru tine!Niciodata sa nu uiti ca te iubesc si te voi iubi…pentru ca esti a Mea!Am platit un pret pentru tine…!”…ce cuvinte minunate…Caldura mainii Lui a patruns in tot trupul,incalzindu-ma…iar sufletul imi este inundat de o pace pe care nu o pot explica in cuvinte…! Incet lanturile reci se rup…ce usurare…!Simt cum suflarea patrunde din nou inauntru…pulsul din nou e calm…!Acum mana aceea calda ma ridica…!Incet da la o parte toate legaturile…!Ce minunat…!Ce bucurie…!In cateva clipe am fost din nou in picioare!Privirea imi este inca in jos…mi-e atat de rusine de mine..de slabiciunea mea…nu pot privi in ochii Lui…!Dar…in ciuda temerii mele ma arunc in bratele Lui si incep sa Il strang cu putere…tot mai tare…fara sa scot un cuvant…!Din nou lacrimile se preling pe obrazul meu udand haina Domnului…transformadu-se in faramituri din diamanturile de pe haina Lui.Ce pace…ce bucurie…ce in siguranta ma simt in bratele Lui…!!!
Apoi, dupa un timp de liniste ii spun Domnului…”Oh,Doamne,ce as putea face?cum as putea sa las intotdeauna inima mea sa te asculte numai pe Tine?…Imi doresc atat de mult sa nu mai plec din bratele Tale…!!!Ma simt atat de bine aici…cu Tine…!Insa inamicul meu e viclean si istet…sigur va incerca sa ma pacaleasca din nou…si din nou…!Oh,Doamne,te rog…nu ma lasa de aici…nu mai vreau sa merg mai departe…te rog,ia-ma cu Tine…!Mi-e teama ca Te voi dezamagi din nou!Nu vreau sa patesc aceleasi lucruri!…Ce sa fac?..Doamne,ce trebuie sa fac?…”…intrebam pe Domnul in timp ce Il strangeam tot mai tare…! Apoi vocea Lui blanda imi vorbeste din nou…”Stiu ca ti-e greu…stiu ca inamicul incearca sa te doboare la orice pas..stiu toate acestea…! Insa drumul tau nu se sfarseste aici…! Te-am asezat aici pentru ca am un plan cu tine! Mai sunt cativa pe care trebuie sa intalnesti…vor fi persoane care te vor insoti o perioada…persoane care vor imparti cu tine bucuria,tristetea,durerea…Nu te-am lasat sa fi singura in acest drum…Desi Eu sunt mereu cu tine,stiu ca iti lipseste ceva asemanator tie….! Am pregatit atatea binecuvantari pentru tine…! Mai sunt inca oameni carora vreau sa le vorbesc prin tine,cu ajutorul tau…! Vreau sa comunicam mai mult…vreau sa vorbesc cu tine mai des….sa te indrum…sa te intaresc…sa iti dau certitudinea prezentei Mele in viata ta…!Existenta ta are un scop…! Trebuie sa inveti inca multe lucruri…!!! Eu am nevoie de rod! Esti pusa intre oameni pentru ca acolo este nevoie de viata…Este nevoie de rod…! Vreau ca atunci cand va veni momentul de a sfarsi acest drum sa nu fi cu mainile goale…Doresc ca cununa ta sa fie plina de pietre scumpre…si anume de roadele ce le vei acumula in aceasta calatorie…! Voi fi cu tine…insa nu uita ca nu te oblig! Daca si tu vei ramanea sub protectia Mea atunci vei fi mereu inconjurata de siguranta…!Nu vei avea de ce sa te temi!…Oh,draga Mea,…fiinta Mea mult iubita…uite…uita-te in fata…deja te asteapta una din binecuvantarile ce ti-i le-am pregatit…! Priveste…!”
Valoare personala
Paul, cu o figura trista si abatuta, se intalni cu prietena sa Carla intr-un bar, la o cafea.
Deprimat, incepu sa se descarce in fata ei, povestindu-i despre toate preocuparile sale… munca… banii… raportul cu prietena…scopul sau in viata!…
Totul parea sa ii mearga prost.
Carla baga mana in geanta, scoase o bancnota de 50 EURO si ii zise:
-Vrei aceasta bancnota?
Paul, putin confuz, la inceput ii raspunse:
– Bineinteles Carla… sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?
Atunci Carla lua bancnota intr-o mana si o stranse cu putere pana cand facu un mic ghemotoc. Aratandu-i ghemotocul lui Paul il intreba din nou:
– Acum o mai vrei?
– Carla, nu stiu unde vrei sa ajungi, dar sunt in continuare 50 EURO. Bineinteles ca ii iau si asa, daca mi-i dai.
Carla desfacu ghemotocul, arunca bancnota pe jos si o calca cu piciorul, pana cand se murdari toata.
– Tot mai vrei bancnota?
– Asculta, Carla, tot nu inteleg unde vrei sa ajungi, este oricum o bancnota de 50 EURO, si pana cand nu o rupi isi pastreaza valoarea….
– Paul, trebuie sa stii ca chiar daca uneori ceva nu iese asa cum vrei tu, chiar daca viata te indoaie si te face un mic ghemotoc, tu continui sa fii la fel de important cum ai fost intotdeauna…
Ceea ce trebuie sa te intrebi este cat valorezi in realitate, nu cat de mult poti sa fii abatut intr-un anumit moment. Paul ramase nemiscat uitandu-se la Carla fara sa zica un cuvant, acum intelegea mesajul. Carla puse bancnota desfacuta alaturi de el, pe masa, iar cu un zambet complice ii spuse:
– Ia-i, tine-i cu tine ca sa iti amintesti de acest moment atunci cand nu te vei simti bine… dar trebuie sa imi dai o banconta noua de 50 EURO ca sa o pot utiliza cu urmatorul prieten care are nevoie.
Il pupa pe obraz si se indrepta catre usa. Paul privi bancnota, zambi, o privi din nou si cu o energie noua il striga pe ospatar sa plateasca contul…”
De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea ce meritam intr-adevar si de ceea ce putem realiza?
Acum gandeste-te bine.
Incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari:
1 – Spune care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume.
2 – Spune care sunt ultimele 5 castigatoare de la Miss Universe.
3 – Spune 10 castigatori ai premiului Nobel.
4 – Spune care sunt ultimii 5 castigatori ai premiului Oscar ca cel mai bun actor sau actrita.
Cum merge? Rau? Nu te preocupa. Nici unul dintre noi nu isi aminteste care erau cei mai buni ieri. Iar aplauzele se duc! Si trofeele se umplu de praf! Castigatorii se uita!
Acum raspunde la urmatoarele:
1 – Spune 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta.
2 – Spune 3 prieteni care te-au ajutat in momente dificile.
3 – Gandeste-te la cateva persoane care te-au facut sa te simti special.
4 – Spune numele a 5 persoane cu care iti petreci timpul.
Cum merge? Mai bine? Persoanele care fac diferenta in viata ta nu sunt cele cu cele mai bune rezultate, cu multi bani sau multe premii…
Sunt cele care isi fac griji pentru tine, care au grija de tine si care stau oricum cu tine.
Gandeste-te o clipa…
Viata este foarte scurta! Tu, pe ce lista esti? Nu stii?…
Lasa-ma sa te ajut…
Nu esti printre cei faimosi, dar esti printre cei la care m-am gandit sa trimit acest mesaj.
Daca primesti acest e-mail, poate reusim sa schimbam inima noastra si pe cea a unei alte persoane.
… „O lumanare nu pierde nimic daca aprinde o alta”
CINE SUNT EU?
Adesea obisnuim sa punem intrebari felurite celor de langa noi, cercului de influenta. Si as aminti: familia, rudele, prietenii, colegii de serviciu, cei de departe, pe care nu ii putem vedea decat in imagini. Este prezenta in inima mea o dorinta, un indemn launtric de a cunoaste mai multe, de a fi mai bine informat. Mediul in care traim ne determina sa fim la curent cu informatiile; cineva spunea: informatia inseamna putere, si cine este informat este un om puternic!
Si in ciuda multor informatii venite de peste tot si pe toate caile sunt marcat inca de tristete, neimplinire. Este ceva ce-mi lipseste, ce imi este necesar, dar nu-mi dau seama ce! In suflet se naste o intrebare, pe langa sutele, miile puse mai inainte.
Aceasta intrebare nu imi va satisface sufletul, nu ma va face mai puternic, dimpotriva, da pe fata o criza din interiorul meu, si eu privesc in mine, in inima mea, in cugetul meu. Parca cineva ma impinge in fata oglinzii, si acolo ma intreb: CINE SUNT EU? si doare, caci ea imi aminteste de trecutul meu… faptele mele, placute candva, acum nu mai apar asa! chiar cand ma gandesc la unele, ma rusinez si nu mai vreau sa-mi vad chipul.
Raspunsul nu il gasesc imediat, si criza devine acuta, sufletul este cuprins parca, de o forta, este cuprins de disperare, agonie, chiar si aceasta intrebare mai determina aparitia altora! parca sa-si justifice logica, ratiunea, rostul: Ce caut eu aici in aceasta lume plina de durere, lacrimi, suferinta, moarte? Care este rostul existentei mele?
Criza se mareste, lupta ma secatuieste de ultimele puteri, si ma prabusesc coplesit, infrant. Stau in starea asta ore, zile, luni, chiar si ani! Acest chin se petrece in toti oamenii de pe aceasta planeta, mai mult sau mai putin trait, constientizat.
Pana intr-o zi, o zi care pare sa fie monotona ca si celelalte, FUG la oglinda iarasi! si imi vine in minte, cu o putere irezistibila un cuvant: PACATUL, si asemeni unui bivol infuriat, trecutul se repede spre mine, sa ma tranteasca la pamant, sa ma zdrobeasca.
Ma cuprinde un inexplicabil simtamant de vinovatie, si izbucnesc in plans, plang in hohote, un indemn si un gand ma trimit la Biblie, o sterg de praf si incep sa citesc… orele trec fara sa le simt, noaptea succede cu repeziciune ziua, vreau doar un lucru, sa primesc raspunsuri pentru lupta sufletului meu, atat! Incepe sa se clarifice totul!!! Il vad pe ISUS HRISTOS in Ghetsemani, Il vad cu fata plina de transpiratia insangerata, Ii vad agonia sufleteasca, si inteleg ca este si pentru mine lupta, este si pacatul meu peste El. Si plang iar, dar nu fara speranta, plang pentru ca am o sansa, de eliberare.
ISUS HRISTOS este cel mai in masura sa raspunda la intrebarile mele, care m-au chinuit ani de zile. Vad cum isi duce crucea, cum lesina sub povara ei. Cand citesc parca ma doare pe mine, atunci cand cade lesinat, si nu o data, ci de trei ori. Ii vad demnitatea cand este pironit, Ii vad dragostea fata de criminalii Sai atunci cand se roaga pentru ei. Raman impietrit, tintuit la piciorul crucii Lui, sangele Sau curge incet, incet, din maini, picioare, tample, si intr-un final, cand strigatul amuteste universul, moare, Isi da duhul, si inima Lui plina de iubire impovarata de pacatul lumii, al meu, al tau dragul meu cititor, ii plesneste. Isi pleaca fruntea si moare, pentru mine si pentru tine.
Vrei sa cunosti simtamintele Lui pentru tine? Te asteapta! Da chiar acum! Numai El poate sa raspunda la intrebarea ta ce te chinuie: CINE SUNT EU?
Marian Cretu
Cantecul luminii
Cineva spunea ca fiecare poarta in suflet o melodie necantata , o melodie ce asteapta sa iasa la iveala.Cand am auzit aceasta fraza am inceput sa ma gandesc ce melodie port eu ,ce cantec asteapta sa iasa la iveala din mine si gandul mi-a zburat la ceea ce un crestin ar trebui sa exprime prin modul lui de viata zilnic.M-am intrebat ce fac eu cu ceea ce Dumnezeu a pus in mine, ce vad cei din jur in mine,raspandesc eu lumina in jurul meu si multe alte intrebari care m-au facut sa reflectez mai mult la viata mea.
Dar tu? Te- ai gandit vreodata la potentialul extraordinar ce exista in tine? Dumnezeu a pus si in tine o melodie ,ce abia asteapta sa fie auzita de ceilalti. Ce faci tu cu ea , o lasi sa fie auzita si de cei din jurul tau sau vrei sa o tii pt tine? Dumnezeu vrea ca tu sa fii lumina. Suntem responsabili de felul in care traim ,de mesajul pe care il transmitem celor din jur si candva vom da socoteala pentru aceasta.
A venit vremea sa se auda si sa se raspandeasca cantecul luminii! O lumina aprinde o alta lumina ,dar pentru aceasta trebuie sa nu o mai tii sub obroc ci sa o lasi sa se extinda si sa aprinda cat mai multe suflete. In fiecare zi cantam o nota astfel incat la sfarstiul vietii vom realiza un intreg cantec inchinat Creatorului nostru.De noi si de felul in care noi traim depinde daca acest cantec va fi unul al luminii sau nu . Incepe chiar de azi sa dai drumul melodiei din sufletul tau si sa scoti la vedere ceea ce exista in tine,te vei simti si tu mai bine si cei din jurul tau vor fi binecuvantati daca vei face aceasta.
Gandeste-te ,Dumnezeu te invita sa canti un cantec pentru El ,un cantec al luminii ,cum raspunzi tu acestei invitatii ? Lasa ca prima nota sa se aseze pe portativul vietii si cu siguranta nu vei regreta … vei fi autorul celui mai frumos cantec…Cantecul luminii!
PUSTIU SI GOL
„Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.” Geneza 1:2
„Ma uit la pamint, si iata ca este pustiu si gol, ma uit la ceruri si lumina lor a pierit.” Ieremia 4:23
Cand rostesc „pustiu si gol”, in mod reflex, mintea desfasoara inaintea mea panorama imensitatilor nisipoase spulberate de vant si netulburate de viata – suprema intrupare a nimicului, aici, pe pamant. Desi cenusiul lor si fiorul de prea singuratate ma inspaimanta, nimicul nu este acesta! Nimicul este ce a fost inainte de creatiune si ce va fi dupa retragerea prezentei Creatorului. Intre cele doua momente dezolante insa, este viata deplina pentru ca este Dumnezeu!
Dragul meu, stiu ca uneori te simti „pustiu si gol”, ca uneori esti strain si singur si te doare. Crede-ma, nimicul nu este acesta! Nimicul este ce a fost inainte de interventia Lui in viata noastra si ce ar fi daca El S-ar retrage vreodata. Viata mea si a ta au fost pustii si goale pana cand L-am cunoscut pe El! Dumezeu a fost taria unui alt inceput pentru noi si de atunci a pornit sa creeze in fiecare, din nimic, viata Sa. Daca El S-ar retrage, numai iminenta intoarcerii la nimic s-ar misca amenintator pe deasupra apelor tulburi ale vietilor noastre.
Pastreaza de acum bogatia si prospetimea unei vieti autentice pastrandu-L pe Dumnezeu! Pastreaza de acum principiul fundamental al vietii care transforma lipsa de sens in sensuri tot mai adanci ale bucuriei de a trai pentru El, pentru veci!
Nu iti vinde clipele
Cu siguranta ca ai fost intr-o piata, cel putin o data. Acolo se vinde si se cumpara.Cel ce vrea sa vanda si cel care vrea sa cumpere se intilnesc acolo cel mai des.
Viata noastra este de cele mai multe ori un produs de piata. Un produs care se poate vinde si se poate cumpara. Devenim ceea ce noi alegem. De fapt, acolo in piata poti testa valoarea unui produs, ceea ce vrem sa vindem si ceea ce cumparam pentru noi.
De cele mai multe ori cei care fac piata pot si stiu cel mai bine care este produsul saptamanii, care se vinde cel mai bine si bineinteles la ce pret. Lucrurile scumpe sunt rare ; piata de zi cu zi ne rezerva doar cele trebuincioase, valorile nu sunt atit de vizibile.
Si totusi viata noastra este de cele mai multe ori un produs de piata. Atunci cand sufletul este gol de singuratate, de lipsa unei intelegeri de cei de linga tine, satul de promisiuni neimplinite… Atunci parca ai dori sa cumperi cu ultimii bani din buzunar produsul ideal pentru a satisface lipsa, golul din magazia sufletului.
Exista oameni carora valorile materiale nu le pot completa lipsurile sufletesti si spirituale. Ar fi dispusi sa dea totul pentru a cumpara ceva pentru suflet, ceva care sa le aline singuratatea si sa le mentina speranta in ziua de maine. In care piata, din care oras, si la cine exista marfa ACEASTA ?
Nu totdeauna valorile care se vad pe mesele din piata pot sa ne ajute sa rezolvam orice lipsa, exista lucruri care nu sunt compatibile cu materia.
Am observat oameni care sunt dispusi sa vanda orice, au mereu gandul indreptat spre a fi in continua miscare sa cumpere si sa vanda. Unii chiar traiesc din acest proces. De fapt, piata este pentru asa ceva : sa cumperi cat mai ieftin si sa vinzi cel mai scump. Asa cred cei mai multi ca se vor realiza si momentan asa se vede. Exista chiar o vorba care poate ai auzit-o si tu cititorule : “ acolo in piata se inseala oamenii “! Sa fie oare adevarat ?
Ca si in piata de zi cu zi, exista si in piata sufletului un anume produs care este cautat cel mai mult si are pretul cel mai mare ? Este cineva interesat de a ridica pretul zilnic al acestui produs. Oamenii isi vand clipele pentru orice. Nu conteaza cui, ci doar sa castige cat mai mult.
Sunt oare si eu un produs de piata ?
Am si eu aceeasi conceptie despre produsele spirituale ca si cei din piata de zi cu zi ?
Poate ar fi bine sa se deschida o piata si pentru lipsurile sufetului, pentru lipsurile de caracter, pentru lipsurile din asa zisele ” familii moderne “ pentru lipsurile bunului gust, ale bunului simt, pentru lipsurile copiilor catre parinti si lipsurile parintilor pentru copiii lor.
Cred ca pretul pietii ar fi enorm!!! Comerciantul care ar deschide acesta piata ar deveni miliardar . Dar ce zici, prietene, daca in piata sufletului ai gasi PACEA de care ai nevoie… ce zici, cat ar valora o clipa de INTELEGERE ? Oare care ar fi valoarea unei clipe de BUCURIE adevarata ? La ce cota ar ajuge oare VIATA- valoarea vietii… Nu mai pot sa vorbesc despre VESNICIE…. ce coada ar fi acolo! Cate kilograme ar cere fiecare cumparator!!!
Am trecut prin piata astazi … piata unde se poate cumpara tot ce ai nevoie pentru suflet. Acolo nu exista cantare, nu este inventar inca ; produsele sunt la liber. Poti gasi ceea ce te intereseaza cel mai mult. Nu iti vinde clipele din viata acesta pe nimicuri !!!
Fiecare clipa pastrata si nevanduta se va schimba maine in stele de diamant care vor straluci o vesnicie !!! Fiecare clipa castigata pentru vesnicie astazi, va deveni maine o parte din corana ta. Viata ta si viata mea nu trebuie sa devina un produs de piata ieftina. NU ! Vietile noastre au fost cumparate de urmarile neascultarii si rascumparate prin cel mai scump pret care s-a platit vreodata pe acest pamant si nu numai pe pamant. Cel mai mare pret platit in univers !!! ISUS si GOLGOTA .
Cineva a platit valoarea mea si valoarea intregii omeniri. Suntem fiecare dintre noi un produs al Marelui Negustor care stie sa castige totdeauna. Nu din ceea ce noi suntem, ci din ceea ce noi vom alege. Cum poti sa te vinzi pe tine mai departe, cand tu deja apartii cuiva ? Cum poti sa spui si sa faci ceea ce toata lumea face, pretinzand ca tu esti stapanul tau personal ?
Astazi, exista inca o sansa pentru sufletul tau si pentru sufletul meu, o sansa in care trebuie sa credem . Duhul si Mireasa zic: „Vino!” si cine aude, sa zica: „Vino!” si celui ce îi este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!
Se pot procura inca multe lucruri pentru magazia sufletului, piata este deschisa. Nu risipi nimic din ceea ce esti, din ceea ce ai primit sau din ceea ce ti s-a daruit !
Esti o valoare in univers, esti unicat !!!
Cum ai putea sa te vinzi ???
Vasile Malinas
