Cum sa asculti
Psihiatri au facut ani de zile observatii. Ei stiu ca cel mai mare bine pe care-l pot face cuiva este sa-l asculti. O buna ascultare, cea definita de medici, cere concentrare. Psihiatrii se leaga de orice cuvant. Ei invata sa citeasca limbajul expresiei fetzei si al gesturilor.
Ei au descoperit ca marea prapastie intre oameni nu este cea dintre oamenii batrani si oamenii tineri, sau dintre bogati si saraci. Cel mai adesea ea este intre oamenii insingurati si cei ce nu ii asculta. Singuratatea duce adeseori la sinucideri, boala psihica, promiscuritate sexuala, fuga sau depresie. Toate aceste verifica teza originala a lui Dumnezeu – “Nu e bine ca omul sa fie singur.”
Iar antidotul singuratatii este grija sincera a vreunui prieten. Modul corect de a asculta pe cineva este calea cea mai eficienta de a-ti demonstra grija pentru el. A asculta nu este ceva pasiv. E o munca deosebit de grea sa fii “o ureche buna” pentru ca raza medie a atentiei este atat de scurta…
Potrivit lui Ralph G. Nichols, profesor la Universitatea Minnesota, unul dintre motivele pentru care suntem atat de deficitari la ascultare este ca gandim prea rapid. Desi in medie o persoana vorbeste cu viteza de 125 cuvinte pe minut, gadeste inca de patru ori mai mult in acel timp. Astfel, celui ce asculta, gandurile i-o iau inaintea conversatiei. Este nevoie de atentia si grija de a simti si a-ti imagina exact ceea ce ti se spune.
Profesorul Nichols sugereaza ca buna credinta in a asculta este o treaba la fel de dificila ca atentia necesara perceperii vitezei de accelerare a batailor inimii, sau a vitezei sangelui, sau a lentei viteze de crestere a temperaturii corpului uman.
Un bun ascultator este foarte atent la semnalele ce le emite. El este atent la mimica sa si evita gesturile care l-ar deconcerta pe vorbitor.Vorbitorul realizeaza instinctiv indiferenta celuilalt si se simte respins, abandonat. Crestinul nu trebuie sa uite ca rugaciunea este alinarea milioanelor de oameni. Dumnezeu ne asculta fara intrerupere. Popularitatea rugaciunii sugereaza ideea ca necesitatea de a fi ascultat depaseste cu mult oferta.
Asadar, o buna ascultare ar trebui sa devina modul de a trai al tuturor celor ce vor sa demonstreze grija serioasa pentru aproapele lui. Atentia neegoista este unul dintre cele mai bune mijloace de a evita afectarea personalitatii cuiva chiar cu cele mai bune intentii, ca, de pilda, intentia de a-i impartasi propria-ti credinta. De obicei oamenii se simt prost daca sunt ignorati cand vor sa-ti spuna ceva, mai ales cand crezi ca posezi raspuns pentru toate problemele lor. Ei s-ar putea sa se fereasca de asemenea atentia surda.
Cand Dumnezeu l-a chemat in lucrare, Ieremia a incercat sa se scuze: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi ca eu nu stiu sa vorbesc, caci sunt un copil” Dar Domnul mi-a zis: Nu zice: „Sunt un copil,” caci te vei duce la toti aceia la cari te voi trimite, si vei spune tot ce-ti voi porunci, nu te teme de ei; caci Eu sunt cu tine ca sa te scap,” (Ieremia 1:6-8). Mai tarziu, cand a fost acuzat pe nedrept, cand oamenii s-au ridicat impotriva lui, cand a fost amenintat cu inchosoarea si cu moartea, Ieremia a avut mare nevoie de incurajarea pe care i-a dat-o Dumnezeu inca de la inceput.
Mai tarziu, cand Ieremia era inchis, regele Zedechia l-a cautat si l-a intrebat in ascuns: „Ai vreun cuvant din partea Domnului? Ieremia a raspuns: „Da.” (Ieremia 37:17). Ieremia i-a spus ce avea din partea Domnului si acest cuvant nu s-a schimbat chiar daca Zedechia nu l-a acceptat. Ieremia i-a spus mesajul din partea Domnului dar Zedechia nu a fost gata sa-l urmeze, i-a lipsit credinta si curajul sa-l accepte. In final Zedechia a cazut in mainile babilonienilor, copiii i-au fost ucisi in fata sa, i s-au scos ochii, apoi a fost dus rob in lanturi in Babilon. Acesta a fost rezultatul neascultarii sale, a rebeliunii impotriva lui Dumnezeu.
„Vorbeste Dumnezeu si-n zilele noastre?” este o intrebare la fel de actuala ca si in timpul lui Ieremia. Si raspunsul este acelasi ca atunci: „Da.” Laudat sa fie Domnul, El ne vorbeste si noua astazi, in aceste timpuri atat de dezvoltate din punct de vedere tehnic. Fie ca si noi sa avem curajul lui Ieremia, sa traim si sa vorbim Cuvantul lui Dumnezeu.
In Vechiul Legamant, Dumnezeu a vorbit mai ales prin lege si profeti; in Noul Legamant El ne vorbeste mai ales prin Fiul Sau despre care gasim scris in Noul Testament. „Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostrii prin prooroci, in mai multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile” (Evrei 1:1-2). „Legea si proorocii au tinut pana la Ioan; de atunci incoace, Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste…” (Luca 16:16a).
Atunci cand cautam sa aflam voia lui Dumnezeu pentru a sti cum sa raspundem problemelor dificile care ne stau in fata, vom gasi raspunsul Sau fie direct fie indirect. Dumnezeu are ceva de spus, atat celui fricos cat si celui curajos, atat celui tare cat si celui slab, atat celui mandru cat si celui umil, atat celui pacatos cat si celui neprihanit, atat celui tanar cat si celui batran, atat unuia ca Ieremia cat si unuia ca Zedechia, Dumnezeu are sa-ti spuna ceva tie.
Cuvantul Sau aduce mangaiere, incurajare si speranta, invatatura si indreptare sau atentionare si pedeapsa. „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa muste, sa indrepte sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna” (2Tim 3:16-17). Cuvantul lui Dumnezeu nu este intotdeauna „pozitiv”. Noua ne place sa auzim ceea ce e frumos si bun, dar uneori trebuie sa ascultam ceea ce ne spune Dumnezeu despre pacat. Datorita judecatii pe care a anuntat-o Ieremia, dusmanii sai l-au acuzat ca vrea sa faca rau poporului in loc sa caute binele lor. Cei ce se comporta ca si Zedechia, vor realiza mai tarziu sau mai devreme cat de gresit este sa nu asculti Cuvantul lui Dumnezeu.
Uneori, Cuvantul Sau vine ca un tunet, spunandu-se sau amenintindu-ne ceea ce trebuie sa facem, alteori, poate de cele mai multe ori vine ca o soapta, o „voce blanda”, care incearca sa ne convinga de ce avem de facut. Uneori ne spune adevaruri profunde, greu de inteles, dar de cele mai multe ori ne spune adevaruri simple, usor de inteles, greu cel putin atunci cand e vorba de propria noastra putere.
Uneori nu suntem in stare sa intelegtem ceea ce ne spune Domnul pentru ca auzul nostru „spiritual” este „slab” sau ne-am indepartat atat de mult de Dumnezeu ca suntem in afara zonei in care vocea Sa mai poate fi auzita. Samuel, copil fiind, a auzit vocea Domnului si a fost gata sa primeasca ceea ce i s-a spus: „Vorbeste Doamne caci robul tau asculta” (1Samuel 3:10). Fie ca si noi sa fim gata sa ascultam ceea ce ne spune Domnul.
Va veni o zi in care fiecaruia dintre noi, Dumnezeu ne va spune ceva in mod personal. Celor ce s-au pocait si L-au servit, le va spune: „Bine rob bun si credincios; …intra in bucuria stapanului tau!” (Matei 25:23). Celor ce nu L-au acceptat, le va spune: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de Mine, voi toti cari lucrati faradelege”” (Matei 7:23). Viata vesnica depinde de ceea ce faci tu cu Cuvantul lui Dumnezeu in viata aceasta.
„Ai vreun cuvant din partea Domnului?… Da, am…”. Trebuie sa ascultam acest Cuvant imediat, trebuie sa-l primim, sa-l credem si sa traim pentru Gloria lui Dumnezeu. Atunci nu vom pati ceea ce a patit Zedechia ci vom avea parte de o rasplata vesnica!
