Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Mesaje de la Dumnezeu

Scris la: 24 octombrie 2019

 

 

În timpul Primului Război Mondial, Divizia Șaptezeci și Șapte, cu mai bine de 555 de bărbați, sub comanda maiorului Charles Whittlesey, a înaintat în pădurea Argonne din Franța. Trebuiau să fie ajutați din stânga de o unitate franceză și din dreapta de una americană. Din nefericire, atacurile unităților de apărare au dat greș, iar de la centru nu au putut să îi înștiințeze cu privire la situație și să le autorizeze retragerea. Izolați și departe de ajutor, forțele dușmane le-au tăiat în curând calea și au înconjurat Divizia Șaptezeci și Șapte. S-au luptat singuri timp de șase zile și mulți din ei au murit – „Batalionul Pierdut.“

Mesagerii care erau trimiși să informeze cartierul general cu privire la situația și locul în care se află Divizia Șaptezeci și Șapte fie se rătăceau, fie erau luați prizonieri de către nemți. Iar cartierul general nu știa unde erau cei Șaptezeci și Șapte sau dacă mai existau ca forță de luptă. Pentru a înrăutăți situația, în a treia zi, au început să fie atacați de artileria Aliaților. În disperare, Whittlesey a început să trimită porumbei mesageri. Primul, cu mesajul „Mulți răniți. Nu ne putem retrage“ a fost împușcat de trupele germane care îi înconjurau. Whittlesey a trimis un al doilea porumbel, cu mesajul „Oamenii noștrii sunt răniți. Puteți trimite ajutor?“ Dar și pasărea aceasta a avut aceeași soartă ca prima. Al treilea și ultimul porumbel, numit Cher Ami, a fost trimis cu următorul mesaj: „Suntem lângă șoseaua paralelă cu 276.4. Propria noastră artilerie face un baraj împotriva noastră. Încetați, vă rugăm!“

Și Cher Ami a căzut la pământ, dar a reușit să își reia zborul. Acoperit de sânge, a ajuns cu o oră mai târziu la cartierul general, deși fusese orbit la ochiul stâng, iar ochiul drept atârna de un tendon. Barajul artileriei a fost oprit în câteva secunde. Toți i-au fost recunoscători porumbelului călător Cher Ami pentru că i-a salvat pe supraviețuitori.

După șase zile, Divizia Șaptezeci și Șapte a primit ajutor; rămăseseră deja fără hrană și aproape fără amuniție. Din cei 555 de bărbați care înaintaseră în Ardennes cu o săptămână în urmă, au ieșit pe picioarele lor doar 194. Ceilalți erau fie morți, răniți sau dispăruți.

„Batalionul Pierdut“ rămăsese singur și în pericol de moarte deoarece nu mai putea primi instrucțiuni de la cartierul general. Comunicarea este esențială pentru fiecare ființă umană, și cu atât mai mult în bătălie.

 

Sistemul de comunicare al lui Dumnezeu

Bineînțeles că Dumnezeu este conștient de acest lucru. El știe că atâta timp cât există răul, cei care vor să Îl urmeze se află în luptă. De asemenea, știe că cei implicați în această luptă au nevoie de instrucțiuni permanente de la cartierul general și de aceea, a lăsat bisericii Sale darul prorociei.

Probabil că majoritatea oamenilor, când aud cuvântul prorocie, se gândesc la preziceri, cum ar fi prezicerile despre sfârșitul lumii. Biblia conține mult profeții despre viitor. Dar lucrarea unui proroc înseamnă mult mai mult decât prezicerea viitorului. Misiunea sa cea mai importantă este transmiterea cuvintelor lui Dumnezeu poporului Său și lumii. Vedem asta în Exodul 7, unde „Dumnezeu a zis lui Moise: ‹Iată că te fac Dumnezeu pentru faraon; și fratele tău, Aaron, va fi prorocul tău.›“ (versetul 1) Dumnezeu nu se referă la Aaron ca la proroc în sensul prezicerii viitorului.

Scriptura ne arată că prorocii transmit diferite mesaje de la Dumnezeu către poporul Său. Uneori acestea cuprind preziceri, dar de cele mai multe ori este vorba de instrucțiuni, mustrări, încurajare și îmbărbătare.

Tindem să credem că știm numele tuturor prorocilor pentru că fiecare a scris o carte – Isaia, Ieremia, Osea, Iona și așa mai departe. Dar, de fapt, în Biblie se menționează și alți proroci care fie că nu au scris niciodată mesajele pe care le-au primit de la Dumnezeu, fie că, dacă le-au scris, acestea nu apar în Biblie.

Unul din aceștia a fost Natan, care apare de mai multe ori în raportul vieții lui David. Natan ne oferă un exemplu al rolului prorocului. Deși lucrarea sa a inclus câteva preziceri, el l-a sfătuit mereu pe David cu privire la voia divină pentru Israel și pentru împărat. Dumnezeu l-a folosit pe Natan pentru a-l mustra pe David cu privire la relația imorală pe care a avut-o cu Bat-Șeba și uciderea soțului acesteia, Urie hetitul.

Un alt profet care nu a scris nicio carte a Bibliei este Elisei, care a făcut mai multe minuni decât oricine altcineva în Scriptură, cu excepția lui Isus. Totuși, ca și Natan, el nu prea a făcut preziceri. Așadar, este clar că prorocii biblici și-au exercitat darul mult mai frecvent pentru a oferi sfaturi decât pentru a prezice viitorul.

Și este logic. Fiecare om de afaceri sau administrator al unei instituții importante vă va spune că este mult mai util să dai sfaturi cu privire la ce trebuie făcut astăzi decât un raport detaliat cu privire la cele ce se vor întâmpla mâine.

 

Există proroci astăzi?

Unii susțin că darul prorociei nu se mai manifestă – că, de fapt, după perioada Noului Testament și închiderea canonului Scripturii, nu mai pot exista proroci. Într-o anumită privință, pare logic. La urma urmelor, Biblia trebuie să fie ghidul nostru și dacă a fost terminată cu mult timp în urmă, ce nevoie ar fi de noi proroci?

Totuși, darul prorociei este în continuare necesar pentru că, după cum ne arată experiența Batalionului Pierdut, într-un mediu ostil avem nevoie nu doar de preziceri cu privire la ce vor face aliați și inamicii noștri în săptămânile și lunile care urmează. Avem nevoie de informații care să ne arate cum să procedăm. Avem în continuare nevoie de instrucțiuni, mustrări, încurajare și îmbărbătare.

Iar Scriptura ne arată clar că vom primi în continuare aceste sfaturi importante. Pavel a scris că Hristos Însuși i-a „dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători; pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.“ (Efeseni 4:11-13)

Observați că aceste daruri sunt date „până vom ajunge toți la unirea credinței […] la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.“ Dacă petreceți câteva minute într-o adunare administrativă, veți vedea că nici măcar la nivelul bisericii locale nu am atins acest țel, darămite la nivelul tuturor credincioșilor care formează trupul lui Hristos. Așadar, atâta timp cât avem încă nevoie de „instrucțiuni, mustrări, încurajare și îmbărbătare“, vom continua să primim ajutor prin darul prorociei.

Cum stă treaba cu prezicerile?

Va include darul prorociei și preziceri? Vor exista printre noi persoane care vor transmite preziceri despre viitor din partea lui Dumnezeu? Deși nu sunt nici pe departe proroc, părerea mea este că dacă Dumnezeu va considera necesar pentru poporului Său să ofere profeții cu privire la viitor, atunci le va oferi.

A ști acest lucru este încurajator. Noi, creștinii, nu trebuie să ne temem vreodată că vom ajunge ca Batalionul Pierdut, izolați și înconjurați de forțele inamicului, fără instrucțiuni sau încurajări de la cartierul general ceresc. Căci, atâta timp cât suntem prinși în conflictul dintre bine și rău, Dumnezeu va continua să ne vorbească prin darul prorociei.

 

de Dean Edgar, Semnele Timpului