Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Micul Samuel… cine ar fi crezut?

Scris la: 22 septembrie 2019

În lumea jocurilor în echipă, întrebarea care se pune de cele
mai multe ori este aceea dacă o persoană poate face diferența
în echipă în momentul jocului. Este adevărat că rezultatul
unui joc depinde, de cele mai multe ori de prestanța generală a
echipei, dar la fel de adevărat este și dacă spunem că în echipă
sunt câțiva jucători foarte buni care sunt recunoscuți ca fiind

cei care își conduc echipa și țara către victorie. Sunt nume bine cunoscute ca Pele, Franz Beckenbauer, Michael Jordan, Kobe Bryant, Lionel Messi, Paul Pogba sau Neymar da Silva Santos.
Același lucru este valabil și în domeniul politic atunci când vine vorba despre diferența care poate fi făcută în ceea ce privește soarta unui întreg popor. Ne putem gândi, în acest caz, la persoane precum Mahatma Gandhi, Winston Churchill, Martin Luther King Jr. și Nelson Mandela.
În același fel, când privim la istoria poporului lui Dumnezeu din Scriptură, suntem puși față în față cu anumiți lideri care au excelat în slujirea pentru cauza lui Dumnezeu, și totuși există o mare diferență. În lumea sportului sau a politicii, trebuie să fii un lider cu atribuții de vedetă, dar ironia este tocmai faptul că lui Dumnezeu îi place să folosească oameni despre care nimeni nu ar fi crezut că pot fi folosiți și la care nu ne-am fi gândit niciodată.
Dumnezeu caută un lider care să dea naștere unui popor la fel de numeros ca nisipul de pe malul mării. În situația dată, noi am alege un tânăr care are toată viața înainte, însă Dumnezeu alege un bărbat de 99 de ani, despre care Biblia ne spune că trupul lui era aproape mort (Evrei 11:12).
Dumnezeu caută un lider să înfrunte un uriaș care batjocorește poporul Israel; toți luptătorii cu experiență și chiar împăratul se ascund. Dumnezeu cheamă un tânăr care nici măcar nu are vârsta necesară pentru a fi soldat – tânărul păstor înaintează ţinând în mână praștia lui și niște pietricele pentru a salva întreg poporul.
După înviere, Dumnezeu caută un grup de lideri cărora să le dea însărcinarea de a vesti mesajul care avea să determine soarta omenirii; El alege câțiva oameni „necărturari și de rând” (Faptele 4:13).

Dumnezeu caută un lider care să ducă Evanghelia neamurilor.
Îl alege pe cel mai înflăcărat dușman al creștinilor, pe cel
care a coordonat persecuția crudă a lui Ștefan, primul martir, pe
cel care a inițiat o campanie de distrugere a bisericii. Pe drumul
spre Damasc, Dumnezeu i Se arată lui Saul, îi schimbă viața, iar
Saul, ucigașul, devine misionar.
• Dacă te consideri prea bătrân, gândește-te la Avraam.
• Dacă te consideri prea tânăr, gândește-te la David.
• Dacă te consideri lipsit de orice talent, gândește-te la
primii ucenici.
• Dacă zici că nici măcar nu îți pasă, gândește-te la Saul.
Dumnezeul căruia îi place să folosească oamenii-surpriză
Și-a dat întâlnire cu tine chiar acum. Ar fi încântat să te folosească
pentru a face o diferență și El îți spune: „Harul Meu
îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută
desăvârșită” (2 Corinteni 12:9).
Haideți să ne îndreptăm atenția către unul dintre cei mai
neobișnuiți lideri pe care îi întâlnim în Scriptură, unul care a rămas
statornic pentru a face diferența într-o perioadă foarte dificilă.
Să ne uităm la Samuel. Vă rog să deschideți Scriptura și
haideți să analizăm cu atenție pasajul din 1 Samuel 3:1-10.
1 Samuel 3:1 (prima parte) „Tânărul Samuel slujea
Domnului înaintea lui Eli.”

Observați că nu spune doar Samuel, ci tânărul Samuel. De
fapt, până la acest punct al povestirii, de fiecare dată când se
vorbește despre el, este numit copilul, sau tânărul.
1 Samuel 2:11 – „copilul a rămas în slujba Domnului”
1 Samuel 2:18 – „copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in”
1 Samuel 2:21 – „tânărul Samuel creștea înaintea Domnului”
1 Samuel 2:26 – „tânărul Samuel creștea mereu”
Repetiția este o figură de stil folosită cu scopul de a sublinia ceva anume. Aici autorul ne îndreaptă atenția către tinerețea lui Samuel. El era doar un copil care creștea și slujea în lumea adulților. Era un tânăr vulnerabil care creștea departe de părinții săi – este doar un oarecare, un tânăr neimportant.
Împrejurările întâmplării:
Apoi ni se prezintă împrejurările în care acestui tânăr i se face instruirea pentru a deveni lider:
1 Samuel 3:1 (ultima parte) „Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea și vedeniile nu erau dese.”
Observați că versetul nu spune că nu se mai făceau slujbe la templu, că nu mai existau preoți, jertfe sau orice alt element care avea legătură cu templul. Se pare că toate serviciile zilnice asociate slujirii în templu aveau loc, DAR era o mare diferență față de ceea ce ar fi trebuit să fie: „Cuvântul Domnului era rar”, Dumnezeu nu Se descoperea, El era aproape absent. Dumnezeu tăcuse.
Biblia spune: „Nu, Dumnezeu nu face nimic fără să-și descopere taina slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7) și „când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18).
Tânărul Samuel era instruit să devină lider spiritual, însă instructorul cel mai important, Dumnezeu, nu prea exista în acest proces, lucru care ne conduce către o realitate tristă, și anume aceea că… la biserică totul se poate desfășura normal și fără să
existe prezența lui Dumnezeu. Aici este subliniat un adevăr foarte
trist: programele bisericii se pot desfășura și fără Dumnezeu.
Formalitățile religioase se pot desfășura și în absența lui Dumnezeu
– atât la nivel de grup, cât și la nivel personal. Se poate păstra
o imagine evlavioasă, dar ea poate fi, de fapt, doar o formă de
evlavie, dar puterea ei este tăgăduită (2 Timotei 3:5).
Este într-adevăr ciudat faptul că Dumnezeu alege să stea
departe de poporul Său. Este ciudat faptul că Dumnezeu ar
alege să se distanțeze de poporul Său. Dumnezeu este dragoste,
iar dragostea înseamnă să stai cu persoana iubită, pentru că
dragostea nu acceptă separare, sau distanțare.
Istoria Bibliei este istoria unui Dumnezeu care este îndrăgostit
nebunește de cei pe care i-a creat și, de-a lungul istoriei,
El a făcut pași decisivi și definitorii pentru a Se apropia de noi,
până la momentul reîntâlnirii finale.
1. Când primii noștri părinți au păcătuit, Dumnezeu a
pornit în căutarea lor: „Unde ești?” (Geneza 3:9)
2. Când Israel se afla pe drumul către Ţara Făgăduinţei,
Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să pună poporul să
Îi facă un sanctuar pentru că dorința lui era aceea de a
„locui în mijlocul lor.” (Exodul 25:8)
3. Când s-a împlinit vremea, Dumnezeu L-a trimis pe
singurul Său Fiu în lume și el a fost numit Emanuel,
Dumnezeu este cu noi. (Matei 1:23)
4. Găsim una dintre cele mai frumoase descrieri cu privire
la caracterul lui Dumnezeu în parabolele cu leul pierdut,
oaia pierdută și fiul risipitor, în care El nu Se oprește din
căutare până când ceea ce este pierdut nu este găsit și readus
laolaltă cu stăpânul, respectiv părintele. (Luca 15)

5. Planul măreț al lui Dumnezeu este acela de a fi cu noi pentru totdeauna. (Ioan 14:1-3; Apocalipsa 21:1-4)
Sunt convins că și voi aveți o experiență, aveți propria voastră poveste de dragoste, în care ați dorit cu orice preț să fiți împreună cu persoana iubită. Dar rămâne întrebarea: de ce Dumnezeu, care este topit după noi, care vrea să fie tot timpul cu noi, voia să se depărteze de poporul Său în zilele lui Samuel? De ce era Cuvântul Domnului rar în vremea aceea? Stăruirea în neascultare fățișă față de Dumnezeu Îl reduce la tăcere. Isaia 59:1,2 spune:
„Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui, prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru, păcatele voastre vă ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte.”
Nu ne referim aici la greșelile pe care le facem cu toții în umblarea noastră cu Dumnezeu. El nu Își dorește ca noi să ne împiedicăm și să cădem din când în când, dar, dacă se mai întâmplă și lucrul acesta, dar ne mărturisim păcatele, El este gata să ne ierte și să ne curățească de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9). Cu toții putem sta în picioare prin harul Său, care ne-a fost oferit în trecut, ne este oferit în prezent și ni se oferă și pentru viitor, până când Îl vom vedea față în față. Însă aici ne referim la problema rămânerii în acea stare de neascultare fățișă față de Dumnezeu.
Să privim puțin la ceea ce făceau fiii lui Eli, care erau preoți și mentori ai tânărului Samuel.
A. 1 Samuel 2:12,17
„Fiii lui Eli erau niște oameni răi. Nu cunoșteau pe Domnul… Tinerii aceștia se făceau vinovați înaintea

Domnului de un mare păcat pentru că nesocoteau darurile
Domnului.”
Luați-vă timp să citiți versetele 12-17 pentru a înțelege mai
bine cum anume L-au ofensat ei pe Dumnezeu desconsiderând
lucrurile sacre.

B. 1 Samuel 2:22
„Eli era foarte bătrân și a aflat cum se purtau fiii lui
cu tot Israelul; a aflat și că se culcau cu femeile care
slujeau afară la ușa cortului întâlnirii.”
Ei nu numai că au ales să trăiască în imoralitate, dar au
introdus elemente din închinarea păgână, cum ar fi prostituția
sacră, în cadrul închinării la Dumnezeul cerului. Acest lucru
devenise un obicei, iar Dumnezeul preasfânt a fost atât de ofensat,
încât S-a retras treptat. Cuvântul Său a devenit rar.
Acestea erau împrejurările în care tânărul Samuel slujea
înaintea Domnului.
Oare va continua el să slujească sau va ieși din acest legământ?
Oare va părăsi biserica în momentul în care va crește?
Va renunța el oare? Va deveni și el asemenea fiilor lui Eli, așazișii
săi mentori? Cum va supraviețui fără să cadă în descurajare?
Cum va deveni el un lider adevărat având în vedere aceste
circumstanțe teribile?
Expresia „a plecat din biserică” este probabil cel mai des
folosită atunci când ne referim la tineretul bisericii. Auzim că
tinerii părăsesc biserica în proporții alarmante, și această problemă
se regăsește în aproape toate agendele liderilor de la orice
nivel al slujirii în biserică.
Unul dintre cele mai întâlnite motive pe care le invocă tinerii
atunci când aleg să plece din biserică este neconcordanța care
există între ceea ce se predică și ceea ce se practică, între ceea ce spunem și ceea ce facem. Tinerii vor să fie inspirați de autenticitate și integritate, de dragoste și compasiune, dar adesea astfel de virtuți nu sunt prea populare. Aceasta era situația și în zilele tânărului Samuel. Cum vom răspunde acestei probleme?
Haideți să îl urmărim cu atenție pe tânărul Samuel, liderul în formare, și să fim atenți la toate detaliile.
1 Samuel 3:2: „Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui.”
Fiți atenți la cuvintele folosite: ochii tulburi, nu mai putea să vadă. Este prezentată imaginea unui întuneric în creștere. Eli era liderul spiritual, iar lumina lui se diminua treptat, era chiar aproape să fie stinsă. Și ce făcea Eli în acel moment crucial? El dormea la locul lui. Părea să fi renunțat; ajunsese să considere o normalitate ceea ce se petrecea în jurul său.
Apoi, prin contrast, ni se prezintă și restul imaginii, elementul care devine, de fapt, punctul de cotitură al întâmplării.
1 Samuel 3:3: „Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă și Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.”
1. Candela nu se stinsese încă
Candela era pe cale să se stingă, dar nu se stinsese încă. Această candelă era o lumină neîntreruptă care reprezenta prezența lui Dumnezeu lângă chivot; acea candelă nu trebuia să se stingă niciodată (Leviticul 24:1-4). Ea trebuia să ardă „neîncetat, de seara până dimineața”, „aceasta este o lege veșnică”. Chiar și acea candelă risca să se stingă, pentru că Dumnezeu Se gândea să se retragă complet din mijlocul poporului, însă mai era încă o fărâmă de speranță, pentru că nu se stinsese încă.
Dumnezeu încă avea răbdare și îngăduință.

2. Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul
lui Dumnezeu
Eli, marele-preot, dormea în locul lui obișnuit; nu ni se descrie
anume care era acel loc al lui, poate tocmai și pentru că
era locul său obișnuit, familiar. Cu alte cuvinte, el făcea ceva ce
făcea și de obicei. Pe de altă parte, prin contrast, autorul continuă
cu niște detalii interesante pentru a ne arăta exact unde anume
dormea tânărul Samuel – el era culcat în Templul Domnului,
unde era chivotul lui Dumnezeu. Locul acesta era chiar Sfânta
Sfintelor (Exodul 26:33-34). Acolo Dumnezeu Se întâlnea cu
marele-preot pentru a oferi îndrumare poporului – „Acolo Mă
voi întâlni cu tine și, de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei
doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile
Mele pentru copiii lui Israel” (Exodul 25:22). Locul acesta nu
era un dormitor, iar Samuel nu era mare-preot – el era doar un
băiețandru. De ce nu dormea și el la locul său obișnuit ca toată lumea?
Era, până la urmă, un băiețaș obosit după toate activitățile
zilei și ar fi trebuit să beneficieze de binemeritata odihnă.
De ce era el culcat lângă chivotul mărturiei?
Era pe vremea când cuvântul Domnului era rar; când nu
existau prea mulți vizitatori. Chivotul era locul manifestării
prezenței lui Dumnezeu. Samuel trebuie să se fi gândit că, dacă
Dumnezeu avea să vorbească din nou, dacă avea să rupă tăcerea,
ar face lucrul acesta acolo, la chivot, și voia să se afle acolo. El își
dorea cu orice preț să Îl audă pe Dumnezeu, așa că a mers să
doarmă chiar lângă chivot – și-a dat o întâlnire cu Dumnezeu.

Samuel refuza să se mulțumească cu o religie fără Dumnezeu, monotonă, fără sens și lipsită de viață – el nu renunța; pur și simplu refuza să se mulțumească doar cu atât.
Acesta este secretul adevăratei slujiri a unui lider. Secretul nu este renunțarea, ci refuzul de a te mulțumi cu un status quo al lucrurilor; este căutarea continuă după Dumnezeu și implicarea Lui în visurile tale, în speranțele tale și în așteptările tale pentru un viitor mai bun.
De unde știa el că lucrurile puteau să stea și altfel? Pur și simplu știa pentru că mama lui, Ana, îi spusese istoria nașterii lui. Ana nu putea rămâne însărcinată. Ea a venit la templu și și-a vărsat inima înaintea lui Dumnezeu și a promis că, dacă El îi va da un copil, ea îl va pune în slujba Lui. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea, și astfel s-a născut Samuel. El a crescut crezând că Dumnezeu este real, că El aude și răspunde, Se descoperă și oferă îndrumare… însă acel Dumnezeu tăcuse.
Samuel știa că lucrurile pot sta și altfel; el voia să vadă o altă realitate. Dormea lângă chivot spunându-și: Dacă Dumnezeu va vorbi vreodată, lucrul acesta va avea loc la chivot, iar când El va vorbi, vreau să fiu acolo.
Un alt secret al adevăratei slujiri în calitate de lider este acela că religia reprezintă mult mai mult decât ceea ce vezi tu în jurul tău. Nu lăsa mediul din imediata ta apropiere să îți contureze imaginea despre Dumnezeu și despre religie.
Nu îți baza opinia despre Dumnezeu și despre biserică pe ceea ce vezi în jurul tău. S-ar putea să nu fie imaginea corectă. Samuel își formase o părere mai bună din ceea ce îi spusese Ana. Tu îți poți forma această părere din Cuvântul lui Dumnezeu. Privind la prima imagine a bisericii care ni se oferă în Faptele 2:42-47, vedem o biserică născută prin puterea Duhului Sfânt.

Așadar, nu te mulțumi cu ceea ce este sub acest standard. Nu accepta
mediocritatea. Iar în momentul în care începi să îți formezi
o imagine reală despre acest Dumnezeu respectând biserica în
care Lui îi place să fie, Duhul Sfânt să pună în tine dorința de a
vedea această biserică așa cum trebuie și de a te întâlni cu El. Fă
lucruri pe care nu le faci de obicei. Caută și vei găsi.
Restul istoriei lui Samuel izvorăște tocmai din această
dorință a lui de a-L căuta pe Dumnezeu și de a descoperi esența
lucrurilor; aceasta a fost temelia slujirii sale ca lider și chiar temelia
întregii sale vieți.
1 Samuel 3:4: „Atunci Domnul a chemat pe Samuel.
El a răspuns: «Iată-mă!»”
Dumnezeu tocmai asta așteaptă: pe cineva care să-și dorească
o întrevedere, pe cineva care să fie dispus să asculte. Dumnezeul
care este la cârma întregului Univers, Dumnezeul cel Atotputernic,
te cunoaște pe nume și așteaptă să îți vorbească și să fii
unealta Sa prin care să aducă la existență o biserică deosebită,
relevantă pentru cultura noastră, aflată în permanentă și rapidă
schimbare.
Am putea deja cu ușurință să conchidem aici, să spunem
Amin! și să fim cu adevărat binecuvântați, dar trebuie să vă mai
avertizez și cu privire la posibilele implicații ale auzirii vocii lui
Dumnezeu.

Citiți 1 Samuel: 3:5-7.
Samuel a auzit vocea lui Dumnezeu, dar se gândea că
îl striga Eli, pentru că până atunci el nu mai auzise cum
sună vocea lui Dumnezeu; nu Îl mai auzise nicioda33
Micul Sam uel … cine ar fi crez ut?
tă. Astfel, Samuel aude de două ori vocea, de două ori aleargă la Eli și de două ori Eli îl trimite înapoi.
Dumnezeu rupe tăcerea; i Se descoperă lui Samuel într-o manieră nouă, inedită și neașteptată, iar tânărul aleargă către liderul său pentru sfat… Eli îl trimite înapoi în pat de două ori. Poate că Eli se gândea că el ar fi singurul care ar trebui să audă vocea lui Dumnezeu și nu realiza faptul că Dumnezeu i s-ar putea descoperi unui tinerel, unui băiat.
Chiar și astăzi prea mulți tineri sunt trimiși înapoi la culcare atunci când Dumnezeu li Se descoperă într-o manieră nouă, una pe care liderii nu o recunosc; prea adesea acești tineri sunt înțeleși greșit. Tinerii au același mesaj, însă îl împachetează într-un ambalaj mai relevant pentru cultura actuală, un limbaj pe care alții nu îl înțeleg și, astfel, ajung să fie trimiși înapoi la culcare. Însă îmi place atât de mult perseverența lui Dumnezeu și îmi place de asemenea perseverența tânărului.
1 Samuel 3:8,9: „Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Și Samuel s-a sculat și s-a dus la Eli și i-a zis: «Iată-mă căci m-ai chemat». Eli a înțeles că Domnul cheamă pe copil. Și i-a zis lui Samuel: «Du-te de te culcă și, dacă vei fi chemat, să spui: ’Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.’»”
Continuarea este extraordinară.
1 Samuel 3:10: „Domnul a venit, S-a înfățișat și l-a chemat ca și în celelalte dăți: «Samuele! Samuele!» Și Samuel a răspuns: «Vorbește, căci robul Tău ascultă.»”
Este uimitor faptul că Domnul, Creatorul cerului și al pământului, nu numai că vorbește, ci vine chiar și Se înfățișează
înaintea băiatului. L-a binecuvântat pe tânărul Samuel cu
prezența Sa sfântă. Și toate acestea pentru un tânăr copil, la
care nimeni nu s-ar fi gândit că era pregătit să asculte. De aici
înainte, el nu mai este doar un copil, sau doar un băiețaș.
Chemarea lui Samuel de a fi un lider ascultător se încheie
cu aceste cuvinte:
1 Samuel 3:21; 4:1: „Domnul nu înceta să Se arate
în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo,
prin Cuvântul Domnului.” „Chemarea lui Samuel a
ajuns la cunoștința întregului Israel.”
Întâmplarea începe cu imaginea lui Dumnezeu fiind pe
punctul de a Se retrage și se încheie cu Dumnezeu revenind acasă,
la Silo. La început, Cuvântul lui Dumnezeu era rar; în încheiere,
Dumnezeu începe să Se descopere din nou fără încetare.
Se iveau din nou zorii pentru popor. Tânărul Samuel era
noul lider; un lider la care nimeni nu s-ar fi gândit. El a refuzat
să accepte situația așa cum era ea; nu a renunțat, ci a crezut în
visul său – un vis despre un viitor mai bun, un vis născut din
istoria nașterii sale miraculoase
El și-a adus visul înaintea lui Dumnezeu, liderul său suprem.
Samuel s-a bazat pe Dumnezeu că îi va îndeplini visul,
iar El i l-a împlinit. Dumnezeu este întotdeauna credincios.
Tu ești chemat să fii lider; Dumnezeu te-a binecuvântat cu
cel puțin un dar spiritual, care poate fi temelia slujirii tale ca lider.
El ar fi foarte fericit să folosească un lider la care nimeni nu se
așteaptă, cum ai fi tu, pentru a face o diferență în Împărăția Sa.

Autor, Dr.Gilbert Cangy