Misterul dinozaurilor: catastrofism sau uniformism?Frecvent, în lumea ştiinţei, ca şi în discuţiile referitoare la învăţătura biblică despre crearea lumii, una dintre cele mai controversate probleme o constituie dispariţia dinozaurilor. Sursele creaţioniste, bazate pe descoperiri confirmate de ştiinţa actuală, ne aduc argumente prea puţin cunoscute pentru a dezlega acest mister.
Fosilele dinozaurilor apar brusc în arhiva fosilieră, asemenea fosilelor altor animale, fără existenţa unor forme intermediare între diferitele feluri de dinozauri sau strămoşi evoluţionişti. În întreaga lume există mai multe „cimitire” de dinozauri. Aceste animale „preistorice” sunt găsite în depozitele de fosile în poziţii ce sugerează o îngropare catastrofică.
Rămăşiţele descoperite din abundenţă şi păstrarea materialului osos original şi a urmelor de piele dovedesc o dispariţie rapidă, deseori violentă, sub straturile de sedimente. Celebrul creaţionist dr. Henry Morris afirmă în acest sens că „îngroparea unui număr aşa de mare de creaturi atât de uriaşe cere efectiv o formă de acţiune catastrofică”.
Savanţii creaţionişti consideră că principala cauză a dispariţiei mondiale a dinozaurilor o reprezintă drastica schimbare de mediu în lumea de după potopul lui Noe. În schimb, evoluţioniştii nu au dat la iveală o teorie adecvată, deşi au dezbătut îndelung pe această temă.
Dinozaurii nu au putut muri în urmă cu 70 de milioane de ani, după cum pretind evoluţioniştii. În sprijinul acestei afirmaţii, vine o recentă descoperire a unor oase de dinozaur proaspete, nefosilizate şi a unor rămăşiţe osoase de Tyrannosaurus ce indică un conţinut de celule sangvine.
Dovezile din scrierile istorice şi din artă adunate de cercetători creaţionişti arată că dinozaurii au coexistat cu oamenii. Astfel, cea mai importantă referinţă o constituie uimitoarea consemnare lăsată de Iov în cartea sa (cap. 40, 41) despre un dinozaur sauropod cu coada ca un chiparos. De asemenea, Vechiul Testament aminteşte de dinozauri/ dragoni (în ebraică tannim) de 21 de ori.
Apărătorii învăţăturii creaţioniste susţin că descrierile „dragonilor” uimitor de asemănătoare cu ale dinozaurilor, existente în vechile culturi ale lumii, se referă la tipurile de dinozauri care au „supravieţuit după Potopul noahic” (termenul de „dinozaur” s-a consacrat după 1841). La celălalt pol, savanţii evoluţionişti nu pot răspunde suficient la aceste argumente.
Deseori s-a vehiculat întrebarea „Cum puteau dinozaurii să încapă în Arca lui Noe?”. În lucrarea Aşa a apărut lumea (CLV Postfach 110135-33661 Bielefeld, pag.150), Willem Glashouwer a răspuns că „pentru a se menţine specia în viaţă, nu era necesar să se ia animale bătrâne la bord. Erau de ajuns reptile (deci şi dinozauri) tinere şi încă mici, dar mature pentru reproducere”.
Cornel Dragoş
Sursa: www.creationism.info.ro
