Ne-am saturat de religie, ne-am saturat de Dumnezeu

„Ne-am sãturat de religie, ne-am sãturat de Dumnezeu”, par a spune în mod direct de data aceasta cetãþenii binecrescuþi ºi educaþi ai Londrei. Într-o ºtire publicatã zilele trecute în mai toate ziarele de circulaþie naþionalã, se fãcea cunoscut faptul cã în Marea Britanie, începând din data de 21 octombrie 2008, va fi lansatã pe autobuzele din Londra prima campanie de promovare a ateismului. 
 

Aceastã campanie este finanþatã din donaþii având drept scop contracararea mesajelor de promovare a diferitelor organizaþii religioase. Campania are drept slogan mesajul: „Probabil cã nu existã Dumnezeu. Aºa cã acum ar trebui sã nu îþi mai faci griji ºi sã începi sã îþi trãieºte viaþa”. Mesaje antireligioase cu un astfel de caracter vor fi expuse pe un numãr de 30 de autobuze, timp de patru sãptãmâni, adicã pânã în jurul datei de 18 noiembrie 2008.
 

Obiºnuiþi cu mesajul ateist, ce se considera „ºtiinþific”, din timpul regimurilor comuniste, poate cã am zâmbi la auzirea unei astfel de ºtiri. În fond, mai bine de 40 de ani ne-a fost spus în continuu cã nu existã Dumnezeu ºi în consecinþã nu ai de ce sã îþi faci griji cu privire la vreo judecatã viitoare. Aºadar, nu rãmâne decât sã îþi trãieºti viaþa, fiindcã oricum este singura pe care o ai, sau o vei avea vreodatã.

Prin urmare, nimic surprinzãtor într-un astfel de mesaj; dar deloc de neglijat este faptul cã astfel de idei sunt acum promovate în mod fãþiº, nu aº dori sã folosesc cuvântul „neruºinat”, în chiar capitala þãrii care a rãspândit cele mai multe Biblii pe întregul pãmânt, patria puritanilor ºi a metodiºtilor, a lui John Wycliffe, William Tyndale, John Bunyan, John Wesley, Charles Spurgeon ºi a multor altor pionieri ai credinþei în Cuvântul lui Dumnezeu, adicã al Scripturii.

 

Cum se poate ajunge ca tocmai în locul care a fost de multe ori stropit cu sângele celor ce au murit pentru promovarea credinþei în Dumnezeu ºi a libertãþii de închinare sã se ridice o astfel de generaþie de oameni, care sã se laude cu necredinþa lor? Este un lucru explicabil, dar în acelaºi timp greu de înþeles, sau mai bine zis de justificat.

 

Pierderea credinþei, care în limbaj de specialitate se numeºte „apostazie”, este o caracteristicã a lumii moderne în care trãim, care deºi se bucurã de avantaje ce nu s-au mai întâlnit într-o altã epocã a istoriei zbuciumate a acestui pãmânt, totuºi preferã sã nu mai audã de Dumnezeu, sã nu mai þinã cont de poruncile, ba nici de sfaturile Sale. Dar ca acest lucru sã devinã o caracteristicã a unei þãri ce a luptat împotriva opresiunii ºi barbariei Evului Mediu, este cu siguranþã un lucru trist, care ne determinã sã ne gândim dacã nu cumva suntem martorii semnului „batjocoritorilor ce vor spune: Unde este Dumnezeu? ªi unde este semnul revenirii Sale?”, adicã al unui semn al sfârºitului.

 

Aceastã lume nu se prãbuºeºte din cauza crizei financiare, sau a corupþiei, care se pare cã devine generalizatã, acestea fiind doar niºte simptome, niºte efecte. Cauza principalã este pierderea cunoºtinþei de Dumnezeu din care pleacã toate celelalte implicaþii morale, comportamentale ºi altele în felul acesta, ce alcãtuiesc fundamentul unei naþiuni ºi prin extensie al întregii lumi.

 

Faptul cã s-a abuzat de religie în timpul Evului Mediu nu justificã în vreun fel ateismul fãþiº manifestat în ultimii 200 de ani, care denotã o respingere ºi o urã nu doar contra unei biserici, ci chiar împotriva noþiunii de Dumnezeu. Sloganul este „vedeþi-vã de poftele voastre, de furtiºagurile, ºmecheriile ºi rãutãþile voastre; Dumnezeu nu numai cã a murit, ba chiar nici nu existã!”.

 

În concluzie, dacã te-ai sãturat de religie nu ai decât sã te mai uneºti cu încã vreo alte câteva persoane care cred la fel ca tine, sã strângi niºte bani ºi sã umpli oraºul de afiºe puse în locuri publice, pentru ca toþi sã îþi poatã urma exemplu. Poate ecoul celor care strigau „rãstigneºte-L, rãstigneºte-L” cu privire la un oarecare „tâmplar din Nazaret” se va repeta din nou, dar de data aceasta nu direct ci în persoana celor care se mai încred încã în El.

 

Este pãcat cã Marea Britanie nu a cunoscut mãcar pentru vreo câþiva ani binecuvântãrile unui regim ateu, aºa cum am avut noi în România. Cu siguranþã cã mulþi ºi-ar fi revizuit ideile înainte de a mai spune cã s-au sãturat de Dumnezeu. Te poþi sãtura de o religie, poate chiar ºi de o bisericã, din raþiuni mai mult sau mai puþin obiective, dar a te sãtura de Dumnezeu, de aceastã noþiune inconfortabilã pentru cei care nu suportã ideea unei judecãþi viitoare, nesupuse corupþiei omeneºti, înseamnã nimic altceva decât sã abandonezi statutul de om pentru cel de animal necuvântãtor.

 

Iar orice om care alege sã nu mai fie om, mai devreme sau mai târziu se va schimba cu siguranþã într-un animal sãlbatic, într-un prãdãtor fãrã milã. Unde nu existã creaþie, va exista evoluþionism, iar unde existã evoluþionism, va fi cu siguranþã o competiþie nemiloasã pentru a pune mâna pe resursele planetei, chiar dacã din cauza aceasta viaþa va fi distrusã pe pãmânt.

 

Aºadar, dacã te-ai sãturat de Dumnezeu, ridicã piatra ºi loveºte pe cel de lângã tine, fiindcã oricum dacã avem o singurã viaþã, atunci meritã sã o trãim din plin, aºa cum se cuvine! Adicã sã fii primul, cât mai sus, indiferent de ce se întâmplã în jurul tãu sau ce va fi dupã tine, sau mai bine zis „dupã mine potopul”.