Nemurirea sufletului?
Întrebare: De ce nu credeți în nemurirea sufletului?
RĂSPUNS: Dumnezeul Creatorul nostru, a pus în noi, “gândul veșniciei” (Eclesiastul 3:11) și, oricât am fi de sceptici în relația noastră cu El și cu Cuvântul Său, dorim nemurirea.
Chiar dacă ne resemnăm în fața morții, nu o acceptăm.
Învățătura despre nemurirea sufletului este deosebit de atractivă pentru noi oamenii pentru că după ce îți trăiești viața după cum vrei, călcând poruncile lui Dumnezeu, ceva din tine va continua să trăiască într-un loc cu verdeață.
Învățătura despre nemurirea sufletului este atât de răspândită la toate popoarele, în toate religiile, în toate culturile și civilizațiile lumii. Prin profetul Ieremia, Domnul ne îndeamnă: “Nu va hraniți cu nădejdi înșelătoare!” (Ieremia 7:4 pp).
Mângâierea în privința morții se găsește în făgăduințele Bibliei care aduce siguranță doar în minunea învierii făcută de Singurul care are “cheile morții și ale locuinței morților”(Apocalipsa 1:18up).
Învatatura despre nemurirea naturala a sufletului este prima, dar și cea mai mare și mai răspândită amăgire a lui Satana, șarpele cel vechi, (Apocalipsa 12:9) care a spus de la început, mințind: Nu veți muri (Geneza 3:4) iar azi continuă să mintă prin această învățătură. De ce este necredibilă învățătura despre nemurirea sufletului ?
Iată câteva motive:
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că Dumnezeu a spus clar: Veți muri.
“Domnul, Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: “Poți să mănânci dupaă plăcere din orice pom din gradină, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.” (Geneza 2:16-17). Șarpele “a zis femeii: Hotărât că nu veți muri.” (Geneza 3:4)
Dacă Insuși Creatorul ne spune” “Vei muri negreșit ”, ia șarpele spune contrariul: “Hotarat ca nu veti muri” ? Este oare mai credibil Satana decât Dumnezeu ? Aici este “macazul” de la care se desprind cele doua mari concepții despre starea omului în moarte: sufletul este muritor sau nemuritor. Cui dăm creditul nostru ?
Din nefericire, majoritatea omenirii dă crezare “șarpelui cel vechi”, măgulindu-se cu falsa speranță că ceva din noi continua să existe și dupa moarte. Eu aleg să-L cred pe Dumnezeu !
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că Biblia ne învață că “plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Moartea este finalul vieții, nu continuarea ei. Dacă prin moarte trebuie să înțelegem o altfel de existență, atunci, în ce constă atunci pedeapsa pentru păcat ?
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că această învățătură promovează independența față de Dumnezeu. Teza nemuririi sufletului neagă în mod direct ideea că viața noastră este dependentă de Creator. Dacă sufletul omului este nemuritor în mod necondiționat, de ce ar mai avea el nevoie de Dumnezeu ?
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că Dumnezeu ne avertizează că “sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18:4.20). Indiferent ce înțelegem prin suflet (fie o parte a ființei umane, fie ființa umană în totalitatea ei), Biblia este clară în această privință: “fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), sufletul tuturor este muritor.
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că contrazice însăși creația: “Domnul, Dumnezeu a făcut pe om din tărâna pământului, i-a suflat în nari suflare de viață și omul s-a facut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7)
Aritmetic, crearea omului poate fi exprimată și așa: Trup (țărână) + suflare de viață (viață) = suflet viu (omul ca întreg) .
Moartea este o operație inversă: “Până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Aritmetic, moartea omului poate fi exprimată și așa: Suflet viu (omul) – suflare de viață (viața) = trup (țărâna). Ceea ce retrage Dumnezeu la moarte nu este o entitate constientă de sine, ci duhul de viață (suflarea de viață, duhul de viață care a fost dată la început).
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că aceasta teorie presupune că așa zis-ul suflet din noi rămâne constient după moarte. Biblia ne învață:“Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri. Dar cei morți nu știu nimic și nu mai au nicio răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, demult au și pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare…Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci în locuința morților în care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune.” (Eclesiastul 9:5-6.10)
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că Biblia numește locuința morților “locul tăcerii”: “Nu morții laudă pe Domnul, și nici vreunul din cei care se pogoară în locul tăcerii “(Psalmii 115:17). Ar putea oare tacea un suflet ajuns în iad, în mijlocul unor chinuri de nedescris ? Dar un suflet ajuns în rai ? Ar putea oare tăcea, fără să-L laude pe Mântuitorul său ?
“Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine si cine Te va lauda in locuinta mortilor “? ( Psalmii 6:5; 30:9; 88:10-12)
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că Scriptura ne învață că “singurul care are nemurirea” este Dumnezeu (1 Timotei 6:16). Nemurirea este un dar din partea lui Dumnezeu condiționat de ascultare: “În ziua în care vei manca din el (pomul cunoștinței binelui și răului), vei muri negreșit” (Geneza 2:17).
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că această învățătura anulează doctrina învierii, atât de clar prezentată în Biblie. De ce ar mai fi nevoie de înviere dacă sufletul, descătușat de trup, ar putea simți, ar putea comunica și ar putea raționa? Dacă mortul e “viu”, de ce să mai învieze? Dacă el e treaz, de ce să se mai trezească? A readuce sufletul liber și fericit în “colivia” trupului ar parea absurd și chiar inuman din partea Creatorului (folosind argumentele celor ce cred în nemurirea sufletului).
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că această învățătură lovește la temelia jertfei Mântuitorului. Dacă nu există moarte adevărată, ci doar o trecere într-o altă sferă de existență, de ce a murit Hristos? Ce moarte va fi nimicită la finalul istoriei păcatului , dacp moartea înseamnă, de fapt, o altfel de viață ? Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. 1Corinteni 15:26
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că anulează scopul revenirii Mântuitorul care a promis: Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Apocalipsa 22:12) Dacă cei drepți ajung în rai, iar cei nelegiuiți ajung în iad imediat după moarte, ce sens mai are promisiunea Mântuitorului că va aduce cu Sine răsplata tuturor oamenilor?
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că această învățătura anulează judecata finală a lui Dumnezeu, ba chiar o face inutilă și fără rost. Dacă oamenii ar fi judecați imediat dupa moarte, primindu-și răsplata, ce rost ar mai avea judecata finală?
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru ca aceasta învățătura face inutilă revenirea Mântuitorului. Dacă cei drepți ar fi deja în rai, alaturi de Domnul, ce rost ar mai avea a doua venire pentru ei? În ce ar mai consta atunci “fericita noastră nădejde “ (Tit 2:13) ?
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că aceasta învățătura nu este de origine biblică, ci păgâna. Scripturile VT nu conțin referiri la o astfel de învățătură, ea pătrunzând în iudaismul de după eliberarea din robia babiloniană prin intermediul elenismului. Deși învățătura are veșminte creștine, ea provine de la filozofii greci, indeosebi de la Aristotel si Platon.
“Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos (Coloseni 2:8)
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că această învățătură deschide larg ușa spiritismului. Dacă sufletul ar continua să existe după moarte, de ce nu am încerca să comunicăm cu el? Și, de ce Satana ar pierde o astfel de ocazie, travestindu-se în spiritele celor morți și influențând viața celor vii după propriile interese și scopuri? Biblia ne învață că “Satana se (poate) preface într-un înger de lumina”, iar “slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihanirii” (2 Corinteni 11:14-15). Așa-zisele spirite ale morților nu sunt decât demoni travestiți, având misiunea de a-i amăgi pe oamenii necunoscători ai Cuvântului lui Dumnezeu.
Nemurirea sufletului este necredibilă pentru că Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu “plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat…” (Exod 34:6-7). Învățătura despre nemurirea sufletului atrage după sine alte învățături false: cele legate de existența raiului și iadului. Cea de-a doua, în mod deosebit, este incompatibilă cu caracterul lui Dumnezeu.
Un Dumnezeu care ni se descopera ca Tată, având autoritatea deplină de a-l pedepsi pe omul păcatos, iar în calitatea Sa de Creator, având dreptul deplin de viață și de moarte asupra creaturilor Sale, nu va fi nedrept în judecățile Sale. El, care “atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aiba viața veșnică” (Ioan 3:16), va pedepsi oare vesnic, în chinuri de nedescris, pe omul păcătos? Oricâte păcate ar putea face un om în scurta lui viață, acestea nu pot justifica o pedepsire veșnică. Nicio instanță omenească, oricât ar fi de dură, nu pedepsește atât de disproporționat o nelegiuire. Cu atât mai puțin nu ar face-o un Dumnezeu al iubirii, care pe crucea Golgotei ne-a dat cea mai mare dovadă a dragostei ce ne-o poartă.
Oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu, vor primi nemurirea ca dar din partea lui Sa , la sfarșitul istoriei atât de dramatice a lumii în care trăim. Scriptura ne promite că El “va da viața veșnică celor ce, prin staruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea” (Romani 2:7). Dumnezeu să ne-o ofere în dar fiecăruia la revenirea Sa.
Sursa: http://vasluimaranatha.adventist.ro/moarte/nemurirea-sufletului.php
