Din moment ce Pavel declară: „Nimeni să nu vă judece cu privire la Sabatul biblic” nu este păzirea sabatului inutilă ( Col.2:16.17 ) ?
Acest pasaj, Col.2:16.17, este unul dintre cele mai gresit întelese pasaje din Biblie. Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este acela că nu trebuie să îngădui ca ceea ce poate fi într-o anumită măsură neclar să te împiedice să accepti si să faci ceea ce întelegi în mod clar.
Biblia este foarte clară în privinta Sabatului. El a fost dat la creatiune ( Gen.2:1-3 ), Isus l-a păzit (Luca 4:16 ), Pavel l-a păzit (Fp.13:42-44 ) si va fi păzit si în ceruri ( Is.66:22.23 ). Biblia mentionează două feluri de sabate: Sabatul zilei a saptea si sabatele anuale. Sabatul zilei a saptea, instituit la creatiune si făcând parte din Legea celor 10 porunci, este un memento săptămânal al Creatorului Atotputernic si plin de iubire.
Sabatele anuale sunt legate în mod specific de istoria poporului Israel. Col.2:16.17 afirmă: „Nimeni să nu vă judece cu privire la zilele de sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare”. Sabatul zilei a saptea este un memorial al creatiunii si nu o umbră a lucrurilor viitoare. Evrei 10:1 leagă legea umbrei lucrurilor viitoare de jertfele de animale. Ezech.45:17 foloseste exact aceleasi expresii în exact acceasi ordine ca în Col.2:16.17 si leagă acest lucru de sistemele ceremoniale cu privire la sărbători si jertfe ( jertfe de mâncare, de băutură, adunări de sărbătoare, luni noi, si sabate ca să se facă ispăsire pentru casa lui Israel ).
Lev.23:3 vorbeste despre Sabatul Zilei a Saptea. Lev.23:5-32 vorbeste despre sabatele ceremoniale ( pastele v.5; pâinea nedospită v.6; snopul de legănat v.10; Ziua Ispăsire v.27-32; corturile v.34-36 ). Atât sărbătoare trâmbitelor (v.24 ) cât si Ziua Ispăsirii (v.32 ) sunt numite în mod specific sabate. Aceste sabate anuale erau intim legate de evenimente care arătau înainte către moartea lui Isus si către a doua Sa venire. Ele erau desemnate de Dumnezeu ca să arate către sau să prefigureze venirea lui Mesia. Lev.23:37 foloseste limbajul din Col.2:16.17 pentru a descrie aceste sabate ceremoniale. Lev.23:38 face deosebire între sabatele ceremoniale si Sabatul Zilei a Saptea folosind expresia „pe lângă sabatele Domnului. Deoarece Hristos a venit, sabatele preînchipuitoare ale legii ceremoniale si-au găsit împlinirea în El. Sabatul Zilei a Saptea continuă să ne conducă înapoi la Dumnezeul care ne-a făcut. Poporul lui Dumnezeu va păzi acest Sabat ca pe un semn distinctiv al relatiei lor cu El. ( Apoc.14:12; Ezech.20:12.20 )
Ce se poate spune despre Romani 14: 5? „Unul socoteste o zi mai presus decât alta; pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin încredintat în mintea lui”. în realitate, ce deosebire poate face o zi ?
Uneori este de folos să observăm ce nu spune un text biblic în aceeasi măsură în care trebuie să obsevăm ce anume spune el. Versetele 5 si 6 nu spun nimic nici despre închinare si nici despre Sabat. Ele vorbesc pur si simplu despre o zi. Ca să spunem că această zi este Sabatul înseamnă să facem o presupunere nefondată. Romani 14:1 dă tonul pentru întregul pasaj, arătând faptul că discutia se concentrează asupra ” disputelor îndoielnice ” sau dispute cu privire la chestiuni îndoielnice.
Este Sabatul Zilei a Saptea, cel pus deoparte de Dumnezeu de la creatiune ( Gen.2:1-3 ) si asezat în chiar inima Legii morale ( Ex.20:8-11 ), o chestiune îndoielnică? Cu sigurantă nu ! Cheia pasajului nostru se află în versetul 6 care afirmă: „Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce multumiri lui Dumnezeu”.
Discutia gravitează în jurul zilelor de post si nu al zilelor de sabat. Unii crestini iudei credeau că există un merit aparte în a tine post în anumite zile. Ei Ii judecau pe ceilalti după propriile lor standarde. Fariseii posteau de cel putin de două ori pe săptămână si se lăudau cu lucrul acesta ( Lc.18:12). în Rom.14, Pavel scoate în evidentă faptul că a posti sau a nu posti în anumite zile este o problemă de constiintă individuală si nu o poruncă a lui Dumnezeu
Nu s-au întâlnit ucenicii în prima zi a săptămânii ? Fapte 20:7
Motivul pentru care această întâlnire este mentionată în relatare este acela că Pavel urma să plece a doua zi si că a făcut acolo o mare minune, prin învierea lui Eutih din morti. Este clar faptul că acea întâlnire a avut loc noaptea. Era partea întunecată ( noaptea ) a primei zile a săptămânii ( Fapte 20:7 ). în timpurile biblice, partea întunecoasă a zilei ( noaptea ) preceda partea luminoasă ( Gen. 1:5 ). Sabatul era păzit de vineri seara, de la apusul soarelui, până Sâmbătă seara, la apusul soarelui ( Lev.23:32; Marcu 1:32 ).
Dacă această întâlnire a avut loc în partea întunecoasă a primei zile a săotămânii, înseamnă că, de fapt, ea a fost o întâlnire de Sâmbătă seara. Pavel se întâlnise cu credinciosii în întreg Sabatul. Urma să plece a doua zi, adică duminica, asa că întâlnirea a continuat până Sâmbătă noaptea târziu. în ziua următoare, duminică, Pavel merge pe jos până la Assos si apoi călătoreste pe mare până la Mitilene. Textul din Fapte 20:7, asa cum apare el în versiunea New English Bible, confirmă deasemenea faptul că aceasta a fost o întâlnire de Sâmbătă noaptea si că Pavel a călătorit duminica. Dacă Pavel ar fi considerat duminica o zi sfântă în cinstea învierii, de ce si-ar fi petrecut întreaga zi călătorind si nu închinându-se ? Rapoartele ne arată faptul că Pavel era un păzitor al Sabatului. ( Vezi Fapte 13:42-44; 17:2; 16:12,13; 18;4 ).
Putem spune cu certitudine care zi este ziua a saptea ?
Există cel putin patru argumente pe baza cărora putem spune cu certitudine că Sâmbăta este Ziua a Saptea:
1. Biblia arată clar faptul că Isus a fost crucificat în ziua pregătirii ( Luca 23:54).Prietenii Săi apropiati s-au odihnit în ziua de Sabat, după Lege, ( Luca 23:55,56 ) si Isus a înviat din morti în ziua întâi a săptămânii ( Luca 24:1; Marcu 16:9 ). Cei mai multi dintre crestini recunosc faptul că Isus a murit vinerea, în ziua pregătirii, că S-a odihnit în mormânt în ziua următoare si că a înviat în prima zi a săptămânii – duminica. Sabatul este ziua dintre vineri si duminică sau ziua a saptea – Sâmbăta.
2. Limbajul: în peste 140 de limbi ale lumii, cuvântul pentru ziua a saptea este sau provine din cuvântul ” Sabat”. Limbajul mărturiseste în favoarea conservării ( păstrării) Sabatului de-a lungul secolelor.
3. Astronomia: Astronomii din întrega lume atestă faptul că ciclul săptămânal nu s-a schimbat niciodată. Centre precum Royal Naval Observatory din Statele Unite si Royal Greenwich Observatory din Anglia afirmă existenta unui ciclu săptămânal constant.
4.Istoria: Poporul iudeu a păstrat un raport exact al Sabatului de-a lungul secolelor. Timp de peste 4000 de ani, ei au păstrat adevăratul Sabat în ziua de Sâmbătă.
Eu păzesc duminica în cinstea învierii. Ce este gresit în aceasta? Nu a înviat Isus din morti în ziua duminicii ?
Da, în mod sigur Isus a înviat duminica! Dar El nu ne-a poruncit niciodată să ne închinăm în cinstea învierii. Tot asa cum împărtăsania sau Cina Domnului simbolizează moartea Sa ( 1 Cor. 11:24,26 ), în acelasi fel botezul simbolizează învierea Sa ( Rom. 6:1-6 ). Simbolul învierii lui Isus nu este închinarea în ziua soarelui, care a fost adoptată în crestinism din închinarea la soare a Romei păgâne, ci o frumoasă ceremonie de botez, ca simbol al unei vieti noi, transformată prin minunata putere a Duhului Sfânt. în mormântul de apă al botezului, omul cel vechi moare în mod simbolic si este îngropat, si un om nou, cu o viată nouă, înviază cu Hristos.
Nu este suficient să tii o zi din sapte ? De ce puneti un asa accent pe Sabat ?
Aceasta este mai mult decât o problemă de zile; este o problemă de stăpâni. Ca maestru al înselăciunii, Satana a lucrat prin intermediul religiei apostaziate pentru o schimba Legea lui Dumnezeu ( Dan. 7:25 ). El a aruncat adevărul la pământ ( Dan. 8:12 ). El a făcut o spărtură în zidul adevărului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cheamă să reparăm spărtura prin păzirea Sabatului Său ( Isa. 58:12,13 ). Noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni ( Fapte 5:29 ).
A te închina în Ziua a Saptea înseamnă a accepta autoritatea Domnului nostru Creator, care a poruncit ce zi să fie tinută ( Ex. 20:8-11 ). A accepta în mod constient o zi de închinare contrafăcută înseamnă să accepti o institutie initiată si stabilită doar de om, în apostazie. Astfel, adevărata întrebare este: „ Ai cui robi suntem – ai lui Dumnezeu sau ai omului? „( Rom. 6:16 ). Sărbătorirea unei zile de dinaintea sau de după ziua mea de nastere, nu face ca această zi să devină ziua mea de nastere. Ziua de nastere a lumii noastre este Sabatul Biblic, Ziua a Saptea. Este un memorial al Creatorului nostru Cel plin de iubire. Nici o altă zi nu-i poate tine locul.
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
