Daca profetiile din Apocalipsa sint vrednice de crezut si adevarate, ceea ce deja s-a dovedit prin faptul ca ele s-au implinit pina azi cu scumpatate, atunci anuntul divin ca imparatia lui Dumnezeu va fi asezata cit de curind pe acest pamint este un adevar care si el se va implini in mod sigur. Daca acum mai bine de 19 secole apostolul Pavel scria credinciosilor din vremea sa in epistola catre Evrei capitolul 12 versetul 22 astfel: "Si v-ati apropiat de Muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor", va dati seama cu cit mai aproape ne gasim noi astazi de Ierusalimul ceresc, de marea sarbatoare a intilnirii noastre cu iubitul nostru Mintuitor Iisus Hristos.
O, cit de uimit, cit de incintat trebuie sa fi privit apostolul Ioan la scena Ierusalimului ceresc, la toate acele scene ale inoirii tuturor lucrurilor! Ce rapitoare splendori au fost trecute pe dinaintea ochilor sai obositi de luptele vietii si inlacrimati de suferinta cit si de dor dupa Iisus. Ce reinvioratoare trebuie sa fi fost acele cuvinte divine pentru inima batrinului martir: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi". Ginditi-va ce mult ar face pentru noi daca zi de zi in loc sa pierdem ore pretioase in fata nimicurilor si a tuturor lucrurilor vremelnice si stricacioase ale acestui veac prezentate pe micul ecran, daca ne-am lua timp sa privim din ce in ce mai mult la frumusetile de nedescris ale vesniciei care ne asteapta, cit de inviorati si de mingiiati ne-am simti in toate luptele si incercarile credintei noastre! Priviti spre cer, este apelul ultimelor doua capitole ale Apocalipsei. Priviti spre cetatea Dumnezeului celui viu, spre Ierusalimul ceresc, spre marea zi a izbavirii noastre si a refacerii tuturor lucrurilor. Apostolul Ioan a inteles chemarea cerului. De pe acea insula a exilului sau, el si-a ridicat privirea mai presus de lanturile sale, mai presus de singuratate, de batrinete, neputinta, lacrimi si dureri, spre a se satura cu spendorile pregatite de Iisus pentru toti cei mintuiti. De aceea la capitolul 21, incepind de la versetul 9 el incearca sa ne ofere o descriere si mai expresiva a Noului Ierusalim, a slavei si stralucirii lui zicind astfel:
|
"Apoi unul din cei sapte ingeri care tineau cele sapte potire pline cu cele din urma sapte urgii a venit si a vorbit cu mine si mi-a zis: \’Vino sa-ti arat mireasa, nevasta Mielului\’. Si m-a dus in duhul pe un munte mare si inalt; si mi-a aratat cetatea sfinta, Ierusalimul care se pogora din cer de la Dumnezeu avind slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis stravezie ca cristalul. Era inconjurata cu un zid mare si inalt. Avea douasprezece porti si la porti doisprezece ingeri si pe ele erau scrise niste nume, numele celor douasprezece semintii ale fiilor lui Israel. Spre rasarit erau trei porti, spre miazanoapte trei porti, spre miazazi trei porti si spre apus trei porti. Zidul cetatii avea douasprezece temelii si pe ele erau cele douasprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai mielului. ingerul care vorbea cu mine avea ca masuratoare o trestie de aur ca sa masoare cetatea, portile si zidul ei. Cetatea era in patru colturi si lungimea ei era cit largimea. A masurat cetatea cu trestia si a gasit aproape douasprezece mii de prajini. Lungimea, largimea si inaltimea erau deopotriva. I-a masurat si zidul si a gasit 144 de coti, dupa masura oamenilor, caci cu masura aceasta masura ingerul. Zidul era zidit din iaspis si cetatea era din aur curat ca sticla curata. Temeliile zidului cetatii erau impodobite cu pietre scumpe de tot felul. Cea dintii temelie era de iaspis, a doua de safir, a treia de halchedon, a patra de smarald, a cincea de sardonix, a sasea de sardiu, a saptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopaz, a unsprezecea de iacint, a douasprezecea de ametist. Cele douasprezece porti erau douasprezece margaritare, fiecare poarta era dintr-un singur margaritar. Ulita cetatii era de aur curat ca sticla stravezie".
|
![\"\"](\"http://www.apocalipsa.ro/Imagini/apocalipsa/cerul-este-un-loc-real.jpg\") Sint sigur ca unii dintre dumneavoastra, stimati cititori, sinteti niste pasionati calatori care ati umblat mult prin lume si ati vazut multe locuri incintatoare si multe orase frumoase cu cladiri semete, niste adevarate oaze ale inteligentei, frumosului si ale celor mai rafinate gusturi. insa sint sigur ca nimic din tot ce ati putut vedea pina azi nu se compara cu acea capodopera a miinilor Domnului Iisus, acel ansamblu arhitectonic maestrit, alcatuit din ziduri de iaspis, cu porti de margaritar, cu temelii impodobite cu pietre scumpe si cu strazi de aur curat stralucitor.
in urma cu multi ani, pe cind era tinar, apostolul Ioan se gasea impreuna cu ceilalti ucenici si cu Domnul Iisus Hristos in jurul mesei la Sfinta Cina in acea camera de sus. Si el isi aducea mereu aminte de ultimele cuvinte ale Domnului inainte de crucificarea Sa si inainte de inaltarea Sa la cer: "Sa nu vi se tulbure inima; aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine. in casa Tatalui Meu sint multe locasuri; daca n-ar fi asa v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine ca acolo unde sint Eu sa fiti si voi". Parul apostolului albise de vreme iar vlaga tineretii sale se consumase de-a binelea pe parcursul anilor de slujire apostolica, ani plini de greutati, eforturi, incercari si lupte. Asemenea multora din inaintasii sai, ca si a multora din urmasii sai, apostolul se tot intreba: Cind, cind se va implini cuvintul Domnului? Oare, vor avea parte ochii mei sa vada implinirea fagaduintelor Sale inainte de a merge la odihna in pulberea pamintului? Si acum, inchipuiti-va cu ce ochi a privit apostolul Ioan la acea scena profetica, cit de extaziat si cit de coplesit a fost launtrul sau atunci cind ingerul l-a asezat fata in fata cu implinirea visului lui de o viata, locasul sau ceresc.
Oamenii au impartit lucrurile din natura inconjuratoare in lucruri insufletite si lucruri neinsufletite, impresia tuturor fiind aceea ca lucrurile neinsufletite, pentru ca nu au viata si o inteligenta cit de rudimentara, nu exprima nimic, ele fiind bune numai ca materie prima din care sa se produca bunurile de consum necesare intretinerii vietii lucrurilor insufletite. insa despre pietre Domnul a spus cindva ucenicilor Sai ca daca ei vor tacea, atunci pietrele vor striga. Desi neinsufletite, totusi, materialele din care va fi zidita cetatea Noului Ierusalim, vor vorbi. Ele vor vorbi despre stralucirea si curatia vietii cu Dumnezeu. Natura neinsufletita a devenit partasa blestemului pacatului atunci cind Dumnezeu a blestemat pamintul din pricina pacatului primei perechi. Dar acum cetatea lui Dumnezeu impreuna cu toate lucrurile de pe pamint vor fi noi si ele vor straluci, vor vorbi, isi vor recapata cu alte cuvinte rolul lor de martori tacuti ai intelepciunii, puterii, slavei si desavirsirii lui Dumnezeu. Aurul, pietrele scumpe de toate culorile si perlele de dimensiuni cu totul neobisnuite din care vor fi zidite portile cetatii, se vor reflecta in stralucirea transparenta a strazilor de aur. Aceasta risipa de bogatii va rasplati intr-un fel de-a lungul vesniciei pe toti aceia care in timpul vietii lor de pe vechiul pamint au ales sa fie saraci cu duhul, sa plinga, sa fie blinzi, sa fie flaminzi si insetati dupa neprihanire, milostivi, cu inima curata, impaciuitori si prigoniti si ocariti din pricina credintei. Tuturor acestora Domnul Iisus le-a dat asigurarea Sa divina: "A lor este imparatia cerurilor. Ei vor mosteni pamintul si vor vedea pe Dumnezeu. Bucurati-va si veseliti-va pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri", a spus Domnul Iisus. Si iata acum ce mare si ce stralucitoare este bogatia rasplatirilor lui Iisus pentru cei ce L-au urmat. De aceea nu ma mira deloc de ce de-a lungul vesniciei cei mintuiti nu vor inceta sa cinte: Mari si minunate sint lucrarile Tale Doamne! Drepte si adevarate sint caile Tale, imparate al neamurilor! Cit si acel refren fara de sfirsit: Aleluia, a Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapinirea in vecii vecilor!
|
|
|
in acea viziune a Noului Ierusalim ceresc, apostolul Ioan a vazut nu numai stralucirile si frumusetile materialelor folosite in tot acest ansamblu arhitectural, ci si proportiile si dimensiunile uriase ale acelei cetati. Cei ce au calculat masuratorile cetatii, asa cum ne-au fost date in viziune, ne spun ca daca vrem sa ne gindim la dimensiunile Noului Ierusalim ar trebui sa ne imaginam un oras de forma unui cub ale carui laturi sint de 600 de km. Multi cercetatori ai Apocalipsei si-au pus intrebarea: Cine ar putea concepe existenta unui astfel de oras in realitate? Oare nu cumva ar trebui toate detaliile viziunii sa fie luate mai degraba ca fiind niste simboluri? Daca pe linga aceasta forma si acele dimensiuni uriase ale cetatii adaugam cele 12 feluri de pietre pretioase, cele 12 temelii, cele 12 porti si cei 12 ingeri pazitori ai portilor, apoi numele celor 12 semintii si numele celor 12 apostoli, precum si masuratorile date in care cifra 12 este un fel de numitor comun, intrebarea devine si mai necesara. Oare nu ar fi cazul sa socotim ca aici este vorba de ceva mai mult decit o cetate plina de bogatii si frumuseti de negrait. Eu personal inclin sa cred ca aceasta viziune este o descriere cu mult mai cuprinzatoare decit ceea ce ne-ar sugera textul la prima vedere. Desigur ca atit cerul cel nou precum si pamintul cel nou sint niste lucruri reale.
De aceea nu neg faptul ca Noul Ierusalim este o cetate reala, este chiar cetatea pe care o astepta Abraam, cetatea al carei mester si Ziditor este Dumnezeu. insa viziunea apostolului Ioan ne da posibilitatea sa mergem mai departe si sa spunem ca tot ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru cei credinciosi intrece cu mult puterea noastra de imaginatie ca si puterea noastra de perceptie, asa incit singura masura a asteptarilor noastre ramine in final aceea subliniata de apostolul Pavel in 1 Corinteni 2,9: "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sint lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc". Deci, viziunea cetatii Noului Ierusalim cred ca trebuie sa o lasam sa depaseasca cu mult mai mult granitele simturilor noastre sau intelesul strict al cifrelor. Cind apostolul Ioan este indemnat de inger sa priveasca spre sfinta cetate, ingerul i-a spus ca are de gind sa-i arate de fapt mireasa, nevasta Mielului. Poate ca, mai mult decit niste ziduri de cetate scaldate in lumini de aur si in straluciri multicolore, aceasta viziune urmarea sa o prezinte apostolului Ioan cit si noua, biserica lui Dumnezeu, poporul celor mintuiti. Aceasta insemna in primul rind nu ca biserica se gasea in acea cetate cu zidurile de iaspis si mai degraba ca insasi cetatea era biserica. Si daca biserica este. "mireasa" Domnului Iisus ne dam seama ca relatia Domnului Iisus cu Ierusalimul ceresc este o relatie mult mai intima decit aceea dintre un locuitor al unui oras si acel oras. Relatia este de natura personala, spirituala si nu atit materiala. Ea ne vorbeste despre o partasie si o dragoste de durata vesnica. Numai datorita Domnului Iisus aceasta cetate sta in partasie cu Dumnezeu. Aceasta inseamna implicit ca Iisus este Domnul cetatii si Mirele ei. Aceeasi concluzie ca viziunea cetatii este mai mult decit descrierea unei cetati materiale este subliniata si de prezenta numelor apostolilor pe temeliile ei. Biserica a fost zidita, spunea apostolul Pavel, pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos. Iisus cel intrupat, cel rastignit, cel inviat, inaltat la cer si proslavit este totul pentru acea cetate. in El, toata cladirea, bine inchegata creste ca sa fie un templu sfint in Domnul (Efeseni 2,21). Un oras, oricare ar fi el, nu este pina la urma un simplu numar de strazi, de case si de cladiri publice, ci este de fapt acea comunitate umana care locuieste inlauntrul zidurilor lui. Mireasa Mielului nu este o singura persoana, ci ea este formata din milioane si milioane de oameni. Desi in mijlocul lumii, in orice epoca mireasa Domnului Iisus, biserica Sa a fost totdeauna o turma mica. La sfirsit ea va aparea in ochii intregului univers ca o gloata de nenumarat. Aceasta poate fi explicatia acelor dimensiuni uriase pe care apostolul Ioan le-a notat in timp ce ingerul facea masuratoarea cetatii. De ce oare sa mai fi fost infatisata biserica printr-o cetate? V-ati intrebat oare aceasta? Scopul pentru care a fost folosit acest simbol a fost si acela de a sublinia ideea de strinsa comuniune intre membrii bisericii. in orase oamenii locuiesc unii fata de altii atit de aproape incit legaturile personale dintre ei sint foarte strinse si impletite intre ele. Aceasta este de fapt ideea care sta la baza intregului tablou al Noului Ierusalim.
Biserica celor rascumparati din pacat va fi o societate desavirsita. in aceasta obste atit sfintii Vechiului Testament cit si ai Noului Testament vor fi una in Hristos. Nimic nu-i va mai desparti. Ei vor fi laolalta si vor impartasi o singura viata, un singur principiu – iubirea; si un singur scop – a trai spre a sluji drept slava lui Dumnezeu. Aceasta idee a desavirsirii este zugravita prin forma de cub a cetatii. in vechime doar Sfinta Sfintelor din sanctuarul din Ierusalim avea forma de cub. De data aceasta intreg Ierusalimul ceresc va exprima acest simbol al desavirsirii. Tocmai de aceea in versetul 22 citim: "in cetate n-am vazut nici-un templu pentru ca Domnul Dumnezeu cel Atotputernic ca si Mielul sint templul ei. Atunci locuitorii Ierusalimului ceresc nu vor mai avea nevoie de serviciile simbolice ale slujbelor de la templu in vederea obtinerii prin credinta a neprihanirii si desavirsirii lor, ci Dumnezeu si Mielul vor fi izvorul a toata desavirsirea pentru toti cei mintuiti.
Dupa cum am vazut cetatea Noului Ierusalim are un zid inalt cu douasprezece porti la care sint doisprezece ingeri, cite unul la fiecare poarta. Poate este inutila aceasta precizare, totusi, este bine sa stim ca atit inaltimea zidului cit si prezenta ingerilor la porti n-au drept scop apararea locuitorilor din cetate ci zidul este acolo mai degraba ca sa sublinieze si mai bine ideea unei strinse partasii intre locuitorii Noului Ierusalim, iar acei ingeri stau de fapt ca niste reprezentanti ai ostirilor ingeresti care la momentul revenirii Domnului Iisus in slava au fost trimisi cu o misiune spre pamint, dupa cuvintul Domnului din Evanghelia dupa Matei capitolul 24 cu versetul 31: "El va trimite pe ingerii Sai cu trimbita rasunatoare si vor aduna pe alesii Lui din cele patru vinturi de la o margine a cerului pina la cealalta". ingerii care in acea zi au avut privilegiul sa sune adunarea celor mintuiti sint cei care vor imbogati si vor spori cu prezenta lor si mai mult placuta adunare a celor alesi. Numele celor douasprezece semintii ale poporului Israel scrise pe portile cetatii sint de fapt niste elemente de identificare a acelora dinlauntrul portilor. Tot Israelul este acolo. intreaga biserica a Vechiului si Noului Testament. Aceasta este biserica celor inscrisi in cer. Ideea unei diferentieri a celor mintuiti dintre Israel si a acelora din biserica crestina este exclusa cu desavirsire. in cer cei mintuiti vor forma un singur popor, poporul sfintilor Celui Prea inalt, asa cum a scris proorocul Daniel in capitolul 7 cu versetul 27.
in aceasta viziune, numarul 12 apare cu insistenta. Acest numar este de fapt rezultatul inmultirii cifrei 3 cu 4. Cifra 3 reprezinta Sfinta Treime iar cifra 4 este simbolul poporului ales al lui Dumnezeu adunat din cele patru colturi ale pamintului. Biserica Domnului Hristos este vazuta acolo sus in toata desavirsirea ei, in toata frumusetea ei, in toata slava pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru cei ce L-au iubit. Dar slava lui Dumnezeu nu va fi restrinsa numai la cetatea Noului Ierusalim ci intreg pamintul va fi plin de slava Domnului. O, cit m-as bucura iubiti cititori, sa stiu despre fiecare din dumneavoastra ca v-ati luat ca tinta a vietiii Noul Ierusalim, pamintul cel nou, imparatia lui Dumnezeu.
Despre aceasta imparatie a subliniat Domnul Iisus Hristos ca se ia cu navala, si cei ce dau navala pun mina pe ea. A da navala pentru a obtine un lucru inseamna concentrare, pasiune, lepadarea oricaror lucruri sau activitati care ar putea stinjeni inaintarea spre tinta suprema. Cind privesc la profetiile implinite si la cele ce au mai ramas de implinit, cind ma gindesc la slava, frumusetile si bucuriile de negrait care ne asteapta si de care sintem atit de aproape, cind ma gindesc la Domnul Iisus care a parasit cindva cerul si a venit pe acest pamint ca sa moara pentru salvarea noastra si pentru a ne readuce pe toti in imparatia Sa, ma intreb: Oare va lipsi cineva de la acea mare sarbatoare? Oare va fi careva dintre noi care se va intoarce din drum sau va refuza in acest ultim ceas al istoriei sa dea cu adevarat navala?
Fie ca in acest moment sa ne intoarcem inima spre Iisus si sa spunem chiar acum: Doamne, Mintuitorul nostru, Tu care ne astepti de atita timp cu rabdare, cu bunatate si cu bratele deschise, recunoastem ca mai mult decit oricind, imparatia Ta este atit de aproape. Dorim de aceea, chiar acum, sa ne luam ca tinta cerul, Noul Ierusalim. Dorim prin harul Tau, prin meritele jertfei Tale scumpe sa ne primesti, sa ne curatesti viata si prin Duhul Tau sa ne conduci spre portile cetatii sfinte. Fie ca in curind sa ajungem sa Te vedem fata in fata si atunci Doamne, fa-ne bucuria ca niciunul dintre noi sa nu lipseasca de la marea intilnire. Si-Ti multumim in numele dragostei Tale infinite. Amin!
|
|
