Pavel a scris că femeile ar trebui să-și acopere capul în biserică (1 Corinteni 11: 2-16). De ce nu aplicăm mandatul respectiv? –
Pasajul la care faceți referire este dificil de interpretat, în principal pentru că nu suntem la fel de bine informați despre subiect precum au fost cititorii originali ai lui Paul. Savanții au scris multe despre acest pasaj și despre mediul său socio-istoric, dar încă nu sunt de acord. O analiză atentă a versurilor necesită mult mai mult spațiu decât am avut aici. Deci, informațiile pe care le furnizez vor contribui la un răspuns și vă vor stimula să faceți propriile dvs. cercetări și analize ale textului.
Adventiștii au luat în mod tradițional ceea ce Biblia spune la valoarea nominală, cu excepția cazului în care contextul ei sugerează altfel. În unele cazuri, un pasaj biblic poate aborda un subiect relevant doar pentru cititorii originali, cum ar fi, de exemplu, scoaterea sandalelor cuiva când se apropie de Dumnezeu (Ex. 3: 5), un semn de reverență și respect. Există locuri din lume unde trebuie să-ți scoți pantofii înainte de a intra într-o biserică adventistă. Dar în lumea occidentală manifestăm reverență în diferite moduri. Interpretăm sfaturile lui Paul despre acoperirea capului feminin ca pe o problemă culturală. Iată câteva motive.
1. Varietatea părerilor din Biblie: Că subiectul purtării unui voal este o chestiune culturală este sugerat de faptul că în perioada biblică practica a variat. Pe vremea patriarhilor prostituatele își acopereau fața cu un văl (Gen. 38:14, 15). Interesant este că legile asiriene mijlocii (secolul al XII-lea î.Hr.) nu permiteau prostituatelor să poarte voal. Mult mai târziu găsim unele femei din Israel care poartă un voal lung în timpul riturilor magice sau divinatorii (Eze 13: 17-21). O mireasă și-a acoperit fața înainte de nunta ei, în semn de modestie. Unele pasaje biblice sugerează că vălul de nuntă a fost un văl ornamental diafan (S. din Sol. 4: 1, 3; 6: 7). Un văl care a acoperit întreaga față – așa cum găsim astăzi în lumea islamică – era probabil necunoscut în Israel. Mai comună a fost șalul pus pe cap, care a fost, în unele cazuri, un semn de umilință și doliu, așa cum sugerează femeile înfășurate în gravurile de piatră ale lui Sennașer, purtându-le în timp ce părăseau orașul Lachish după căderea sa. David și-a acoperit capul în doliu (2 Sam 15:30). Nici o lege a Vechiului Testament nu impunea femeilor sau bărbaților să poarte o acoperire de cap; practica socială a fost pur și simplu acceptată ca adecvată.
2. Scopul practicii culturale: Pavel nu discută despre vălul care acoperea chipul unei femei, ci despre un șal așezat pe cap în timpul închinării. Folosirea acoperirii capului feminin a fost frecventă în societățile grecești și romane. Studiile făcute despre practica romană dezvăluie că prostituatelor le era interzis să poarte unu și că atât femeile, cât și bărbații și-au acoperit capul în timpul închinării, în semn de reverență și de evlavie. De fapt, șalul făcea parte din roba greacă, nu o piesă separată. Cultura greacă nu impunea bărbaților să-și acopere capul în închinare. Acesta a fost și cazul evreilor. În cultura romană, acoperirea capului feminin a fost un simbol al valorilor morale înalte, păstrarea feminității și angajamentul față de soț; purtarea ei a adus onoare soțului și familiei.
3. Motivul sfatului lui Pavel: Pavel promova în rândul creștinilor o practică socială legată de ținuta adecvată. Valorile de bază reprezentate de acoperirea capului erau compatibile cu mesajul creștin, iar respingerea practicii ar fi putut aduce discreditarea în biserică. Abordarea înțeleaptă a fost aceea de a continua să facă ceea ce a fost practicată de femeile creștine înainte de a deveni creștine, pentru a demonstra că creștinismul susținea valorile înalte ale societății și nu corupția morală. Dar nu toate femeile romane și-au acoperit capul; femeile înstărite au fost oarecum eliberate social și este posibil ca unele dintre ele să devină creștine și să nu-și acopere capul în închinare. Pavel ar fi încercat să corecteze acea atitudine pentru a proteja integritatea comunității credincioșilor.
Faptul că acoperirea capului a fost o problemă culturală nu înseamnă că ceea ce a scris Pavel nu are sens pentru noi. Valorile pe care încerca să le inculce în credincioși trebuie să fie păstrate de noi și întrupate în alte moduri. Valori precum modestia, aducerea de onoare familiilor noastre în modul în care ne îmbrăcăm și acționăm și păstrarea diferențelor sexuale (specificul de gen) în aparența și comportamentul nostru nu sunt determinate cultural. (1 Ioan 4:11, NV). Ai prins ideea?
