O dragoste multidimensională
Dragostea este liantul care leagă cele mai înstrăinate inimi. Este focul care topește cei mai puternici ghețari, este climatul în care se dezvoltă adevărata bunăstare, este elementul cel mai mare și cel mai durabil din Univers, deoarece ea „nu va pieri niciodată”. (1Cor.13,8 pp). Modelul dragostei adevărate este Dumnezeu. El nu doar că are dragoste, El „este dragoste”. (1 Ioan 4,8; 4,16). Dragostea Lui este multidimensională. „Să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste,să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea;şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efes. 3,16-19)
Parabola din Luca 15 redă foarte bine dimensiunile dragostei lui Dumnezeu. Aș dori ca dincolo de un risipitor în această relatare evanghelică să vedem pe cel mai deosebit Tată, care este dragoste. Permiteți-mi să numesc parabola aceasta „Parabola unui Tată minunat”.
Dumnezeu e un Tată minunat. Iubirea Lui e multidimensională. Nici un tată pământesc nu este ca El. El nu este ca noi, noi ar trebui să fim ca El. Nimeni n-a risipit și n-a ajuns atât de departe ca să nu mai fie iubit de El. Haideți să-I vedem dragostea.
1. Un Tată care iubește oricând
Tatăl din ceruri respectă libertatea alegerii, chiar dacă omul alege altfel de cum s-ar aștepta El. Iubirea adevărată oferă libertatea de opțiune, libertatea alegerii. Ea nu forțează, nu impune, nu obligă, ci respectă liberul arbitru. El nu-l oprește pe cel care vrea să plece, nu se opune deciziei lui, ci explică consecințele care pot surveni unei alegeri greșite. Iubește însă oricând, chiar când alegerile Îl fac să sufere și Îi rănesc inima de Tată.
„Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”(Isaia 54,10)
2. Un Tată care oferă oricând și oricui
Noi, oamenii, condiționăm ofertele noastre. Tatăl din parabolă oferă chiar și atunci când fiul risipește și nu merită. Oferă nu spre a fi risipit, deoarece aceasta Îi produce durere, ci oferă pentru că iubește. Iubirea adevărată oferă fără merite. Ea nu calculează ce primește în schimb, și nici nu se târguiește.
„Căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”(Matei 5,45)
Iubirea adevărată nu încetează să ofere, și oferă fără temeri. Dacă oferă cu dragoste la plecare, oferă cu atât mai mult la întoarcere. Oferă haina cea mai bună – iertare deplină, și un nou început, oferă neprihănirea lui Hristos. Oferă inelul în deget – semnul regalității și autorității, semnul de fiu, de apartenență. Oferă vițelul cel îngrășat – purtare de grijă, binecuvântări, belșug. Oferă veselie – bucuria mântuirii, repunerea în toate drepturile.
3. Un Tată care nu obosește așteptând
Tatăl din parabolă nu renunță, nu abandonează. El privește în zare, cu mâna streașină la ochi, privește și așteaptă cu răbdare întoarcerea fiilor. Te așteaptă pe tine, mă așteaptă pe mine. Oare cât va mai aștepta? Oare trebuie să mai aștepte mult? Nu vor fi înșelate așteptările Lui? Nu uita, există un Tată, care te așteaptă, așteaptă să te întorci.
„Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă.” (Rom. 2, 4)
4. Un Tată care primește oricum și oricând
Tatăl din ceruri primește chiar și atunci când am risipit totul, chiar și atunci când sunt cu mâna goală, când n-a mai rămas nimic. El primește chiar și un risipitor în zdrențe și desculț. El primește și un păzitor de porci. La El nu se are în vedere fața omului.
„Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” (Lc. 15,1.2)
5. Un Tată care nu cicălește
El nu dojenește, ci se bucură de întoarcerea fiului. ”Veniți să ne bucurăm și să ne înveselim… și au început să se înveselească.” El iartă complet, deplin, fără a-și mai aduce aminte. El trăiește la prezent bucuria întoarcerii și nu momentul risipirii. Tatăl iubește atât de mult, că aleargă, cuprinde în brațe, cade pe grumazul fiului și în loc de dojană, sărută mult.
”Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? – El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mica 7, 18.19)
Iubirea acestui Tată te urmărește cu atâta interes, privește în zare și așteaptă. Va mai aștepta oare mult? Lasă-te cuprins și sărutat astăzi de acest Tată minunat și intră în bucuria și înveselirea Lui.
Petrișor Hărdălău, pastor
Sursa: http://www.adventistbanat.ro
