Oamenii speciali ai misiunii
Cine sunt oamenii speciali ? Marii misionari, marii predicatori, marii teologi şi am putea continua aşa cu cei mai mari dar eu unde mă aflu?
Este şi pentru mine loc în clasa specialilor sau eu sunt între cei comuni, marea masă(gloata) ?
FA 6,2 – apare o problemă, apostolii se confruntă cu o situaţie. Masele(treburi administrative) ocupau un timp important al apostolilor şi, mult mai grav, îi reţineau de la rugăciune şi vestirea Evangheliei. Era nevoie de o măsură care să soluţioneze problema şi misiunea de vestire a Evangheliei să nu sufere.
V3 vine cu soluţia: trebuie ca alte persoane să se ocupe de slujirea multimilor. Aşa se face că au fost aleşi şapte bărbaţi deosebiţi plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune.
Apar două categorii de lucrători:
Slujitor al bisericii, responsabilităţi administrative (administrator,diacon)
Misionar – vestitor al Evangheliei
Dacă istoria biblică nu ar mai fi consemnat nimic şi s-ar fi încheiat aici, eram forţaţi să avem o singură concluzie: în slujirea lui Dumnezeu sunt două categorii distincte care fiecare trebuie să-şi vadă de propriile atribuţiuni, iar marea trimitere a Domnului Isus din Matei 28,19-20 ar fi rămas doar pentru unii speciali iar pentru alţii …
Istoria continuă şi aşa putem înţelege cum a lucrat Dumnezeu cu oamenii şi care a fost rolul lor în misiunea Evangheliei.
Îi regăsim pe aceşti diaconi în posturi pe care slujba nu le-o cerea şi anume în posturi de misionari şi unii chiar foarte activi. FA6,7-8 îl găsim pe Ştefan, un diacon, făcând semne şi vorbind poporului. Lucrarea lui a fost binecuvântată cu rod bogat ”un mare număr de preoţi”. Poate ne întrebăm cum de un diacon face o aşa lucrare importantă şi nu îşi vede de diaconia lui. Dar dacă mergem mai departe întâlnim un alt diacon.
FA 8,5 Filip îl propovăduia pe Hristos celor din Samaria, iar aceştia îl primeau. În V14 vestea ajunsese la Ierusalim iar Petru şi Ioan au plecat spre Samaria şi mesajul lor nu a fost unul care să descurajeze sau de dojană, considerând că răspândirea Evangheliei este de drept a lor şi nu a diaconilor, ci dimpotrivă s-au rugat pentru ei. Putem concluziona că lucrarea lor era una de conlucrare şi Dumnezeu foloseşte pe oricine este dispus să lucreze. Lucrarea de răspândire a Evangheliei nu este doar pentru o clasă specială instruită şi pregătită pentru aceasta. Dacă ne gândim că cel mai mare împărat al lui Israel a fost un cioban, prooroci care au fost culegători de smochine, apostoli care erau pescari. Dumnezeu nu are nevoie de oameni speciali, ci are nevoie de oameni dedicaţi pe care El să-i facă speciali.
Doresc să vă împărtăşesc o experienţă personală din localitatea unde lucrăm, Afumaţi. Aveam studii de cămin şi în fiecare duminică mergeam şi studiam acolo cu oameni la ei acasă. Într-o duminică a venit o soră în vârstă de peste 80 de ani care se deplasează cu greu, sora Mărioara Neagoe, îi ştiam zelul pentru lucrare dar mărturisesc că am fost sceptic la ce ar putea sora Mărioara să facă, dar pentru că îşi dorea să vină cu noi nu m-am opus. În localitate făceam grupe de câte două persoane şi ne împrăştiam în toată localitatea. Eu am mers împreună cu dânsa, eu de 27 de ani şi dânsa de 80 de ani făceam o pereche grozavă. Am sosit într-o familie cu persoane şi tinere şi în vârstă care ne aştepta şi am început studiul. Eu am preluat comanda şi am început să explic studiul ca un pastor specialist ce mă credeam, când mai respiram apuca şi sora Mărioara să mai zică câte ceva, dar la un moment dat îi observ pe oameni tare nelămuriţi şi mă opresc. În acest moment intră sora Mărioara şi explică. M-am uitat la feţele oamenilor, erau destinse şi cuvintele le mergeau ca unse. Am predat comanda şi am lăsat-o pe sora să continue studiul. În ocaziile următoare oameni din sat doreau sa le vorbească această bătrânică şi mereu mă întrebau când mai vine în ocaziile în care ea lipsea. Şi-a făcut prieteni şi a vorbit oamenilor despre Hristos nu aşa cum credeam eu(specialistul) ci aşa cum îi spunea inima ei curată. Una din persoanele pe care le-a întâlnit şi a studiat cu ele a fost tanti Ana care acum se pregăteşte pentru botez.
Am învăţat multe de la dânsa şi i-am mulţumit Domnului că nu ea mi-a fost ucenic ci pe mine m-a pus să-i fiu ucenic.
1 Corinteni 1:25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu, este mai tare decât oamenii. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: “Cine se laudă, să se laude în Domnul.”
Aceasta este cea mai mare minune când îl lăsăm pe Dumnezeu să facă din mine şi din tine, prin căile şi cu mijloacele Lui, un misionar, un om special.
Sursa: http://www.azsemaus.org
