„Painea noastra cea de toate zilele”
A. „PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI.”
1. Luca redă această a patra cerere în următoarele cuvinte: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi” – Luca 11,3.
2. Este semnificativ faptul că:
a. Trei cereri ţin de aspectul slavei lui Dumnezeu.
b. Trei cereri de satisfacerea nevoilor spirituale ale omului.
c. Şi aceasta a patra cerere ţine de aspectul satisfacerii nevoilor trupeşti ale omului.
B. „PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI”
1. Această cerere este plină de o însemnătate deosebită.
a. Prin ea, noi experimentăm dependenţa noastră deplină de Tatăl nostru ceresc.
b. „Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre.” – Fil. 4,19.
c. „Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă ca să le dai hrana la vremea potrivită” – Ps. 104,27.
d. „Tatăl vostru cel ceresc, ştie că aveţi trebuinţă de ele” – Mat. 6,32.
2. Aceia care înalţă această cerere:
a. Îşi pun încrederea lor în grija părintească a Tatălui lor ceresc.
b. „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” – Ps. 23,1.
c. „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” – Ps. 37,25.
3. Cererea pare să indice faptul că aceasta este o rugăciune de familie:
a. A fost înălţată la altarul de familie. „Pâinea noastră ce de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi.”
b. Această cerere este una dintre cele mai puternice dovezi privitoare la importanţa închinării în familie.
c. „Varsă-ţi urgia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău!” – Ier. 10,25.
4. În ţara noastră minunată cât de mic este numărul acelora care să se întoarcă către Dătătorul oricărui lucru bun, recunoscând faptul că ceea ce cred ei că le aparţine vine din partea Lui?
a. Atitudinea de nerecunoştinţă este unul dintre păcatele din zilele din urmă.
b. Acesta a fost păcatul care a făcut ca Sodoma şi Gomora să primească sentinţa capitală de moarte – Ezech. 16,49.50.
C. „PÂINEA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE DĂ-NE-O NOUĂ ASTĂZI.”
1. Are o aplicaţie dublă.
a. Se referă, fără îndoială, la hrana destinată să susţină viaţa din punct de vedere fizic.
b. Dumnezeu a făcut pe om punându-i la dispoziţie necesarul de hrană pentru susţinerea vieţii lui. Gen. 1,26-28.
2. Dar omul constă din trup, suflet şi duh – 2 Tes. 4,23.
a. Acest lucru pune în evidenţă natura dublă a naturii omului, anume cea fizică, cea spirituală.
b. Dacă, din punct de vedere fizic, omului îi este necesară hrana, atunci acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte latura spirituală.
c. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” – Mat. 4,4.
3. Atunci când ne adunăm împreună cu cei dragi la altarul de familie:
a. Procedăm aşa cum este corect, aşezând în faţa Tatălui nostru nevoile noastre vremelnice?
b. Dar în calitate de copii ai lui Dumnezeu noi includem pâinea vieţii în cererea noastră.
(1) Această pâine care a venit din ceruri este Hristos.
(2) De asemenea, Pâinea vieţii este cuvântul scris al lui Dumnezeu – Ier. 15,16; Evr. 4,12.13.
(3) Pavel numeşte aceasta „hrană tare”.
(4) Mântuitorul nostru vorbeşte despre Cuvântul lui Dumnezeu folosind aceleaşi expresii: Mat. 24,45.
4. În felul acesta, revenim de la cea de-a patra cerere în cadrul rugăciunii Domnului.
a. Ca să privim către Tatăl nostru pentru satisfacerea acelor lucruri care să susţină fiinţa noastră din punct de vederea fizic şi spiritual.
b. Luând în consideraţie faptul că natura cererii plasează rugăciunea în cadrul altarului de familie.
c. Prin urmare, altarul de familie devine locul de aprovizionare pentru satisfacerea trebuinţelor noastre vremelnice şi a celor de ordin spiritual.
d. Stimate cititor, este valabil acest aspect în experienţa ta în cadrul altarului de familie?
e. Ai reflectat vreodată la puterea dătătoare de viaţă a altarului familial?
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
