Parintii si tentatiile copiilor-”televizorul”

Parintii si tentatiile copiilor-”televizorul”
“Cercul familiei constituie şcoala în care copilul primeşte primele sale lecţii, care vor dura cel mai mult. Iată de ce părinţii trebuie să fie mult acasă. Prin cuvânt şi exemplu, ei trebuie să-şi înveţe copiii dragostea de Dumnezeu; să-i înveţe să fie inteligenţi, sociabili, afectuoşi, să cultive deprinderile de a fi harnici, chibzuiţi în cheltuieli şi stăpâni pe sine. Oferind copiilor lor dragoste, simpatie şi încurajare în cămin, părinţii le pot pune la dispoziţie un loc de refugiu sigur şi binevenit faţă de multe din tentaţiile lumii.”Principiile fundamentale ale educaţiei creştine
Parintii sunt mesagerii dragostei lui Dumnezeu in imparatia familiilor crestine .Multi tineri au ales sa nu mearga pe calea credintei parintilor lor pentru ca parintii lor nu  au reflectat caracterul  lui Dumnezeu, nu au avut  viata de traire reala a credintei .Ei ajung sa devina un exemplu negativ, alegand distractile in loc de consacrare serioasa.   Ministrul de externe Teodor Baconschi spunea in noiembrie 2011, ”că simte nevoia să deschidă Biblia şi să închidă televizorul”
Unii dintre parinti nu sunt constienti, pur si simplu, de puterea pe care televizorul o are asupra copilului. Altii stiu despre efectele nocive ale televiziuni, insa sunt disperati dupa un minut de relaxare
Nu este greu să te opreşti în faţa televizorului. O privire şi ceva îţi va atrage atenţia. Chiar dacă nu e ceva prea promiţător, totuşi eşti tentat să vezi ce va urma. Astfel, dacă în acest moment decisiv accepţi să te opreşti, cu greu te vei mai putea ridica din faţa ecranului. Chiar când sunt lucruri de care nu avem nevoie, diavolul ne şopteşte: iată, ceva psihologic, ceva interesant; ţi-ar prinde bine pentru a-ţi mări cunoştinţele; vrei să fii un om cultivat, nu? Stai şi priveşte! Îţi voi arăta „frumuseţile” acestei lumi! Lasă-te pe mâna mea!
Acum intervine un alt aspect: dacă noi suntem vinovaţi pentru acţiunile celor de lângă noi? Este privitul la TV un mod de refulare, de fugă de realitate, de ascundere din faţa problemelor adevărate ce ne apasă?
Părinţilor: cunoaşteţi care sunt vizionările copiilor dumneavoastră? Le-aţi dat o direcţie de urmat? V-aţi întrebat de ce ei preferă să nu vă asculte? Aţi stabilit împreună care sunt problemele lor?
De ce totuşi această stare ce ne afectează ca popor? Sunt făgăduinţele lui Dumnezeu neîndestulătoare pentru nevoile noastre? Sau este încă în noi păcatul cu aspecte diverse, cu neînţelegerea stării noastre de fapt? Suntem oare inconştienţi de starea noastră? Sau doar ne prefacem că am fi, nerenunţând la plăcerii nesfinte ale inimii noastre?
Incă de la început să precizăm atitudinea Bisericii noastre, regăsită în Manualul comunităţii, faţă de cinematograf: „Noi avertizăm cu seriozitate împotriva influenţei subtile şi dăunătoare a cinematografului, care nu este un loc potrivit pentru creştini. Filmele care prezintă în culori vii păcatele şi crimele omenirii, ucideri, adulter şi alte fapte rele, nu sunt mai puţin responsabile pentru prăbuşirea moralităţii din lumea de azi. Facem apel la părinţi, copii şi tineri să ocolească aceste locuri de distracţii care glorifică jocul de scenă şi actorii. Dacă vom găsi plăcere în marea carte a naturii lui Dumnezeu, în farmecul relaţiilor umane şi al lucrărilor divine, nu vom fi atraşi de lucrurile lumeşti.” (Manualul Comunităţii, ediţia 1994, pag. 218-219).
Televiziunea nu poate fi educatorul nostru moral. Sursa adevăratei educaţii trebuie căutată în Scriptură şi în relaţia cu Dumnezeu.  Putem găsi direcţii de căutare, dar acestea trebuie aprofundate prin studiul nostru personal. Asociatia Americana de Pediatrie spune NU televizorului
Asociatia Americana de Pediatrie (AAP) recomanda ca copiii cu varsta mai mica de 2 ani sa nu priveasca la televizor.
In cazul copiilor cu varsta mai mica de 2 ani, AAP spune clar: “Nu lasati copilul la televizor! Acesti primi ani din viata sunt cruciali pentru dezvoltarea sa. Suntem ingrijorati de impactul televiziunii asupra copilului si de modul in care i-ar putea afecta dezvoltarea. Beneficiile interactiunii parinte – copil sunt demonstrate: vorbitul, cantatul, cititul povestilor, ascultatul muzicii si joaca impreuna sunt mult mai importante pentru dezvoltarea copilului decat orice emisiune tv!”.
Asociatia Americana de Pediatrie (AAP) recomanda ca copiii cu varsta mai mica de 2 ani sa nu priveasca la televizor. Atunci, de ce se promoveaza filme pentru acest segment de varsta si de ce parintii permit copiilor sa le priveasca?
In cazul copiilor cu varsta mai mica de 2 ani, AAP spune clar: “Nu lasati copilul la televizor! Acesti primi ani din viata sunt cruciali pentru dezvoltarea sa. Suntem ingrijorati de impactul televiziunii asupra copilului si de modul in care i-ar putea afecta dezvoltarea. Beneficiile interactiunii parinte – copil sunt demonstrate: vorbitul, cantatul, cititul povestilor, ascultatul muzicii si joaca impreuna sunt mult mai importante pentru dezvoltarea copilului decat orice emisiune tv!”. Multi pediatri informeaza, la randul lor, parintii ca cei mici nu au ce cauta in fata televizorului. Atunci, de ce nu sunt mai multi parinti alarmati de aceste atentionari?
Pana la varsta de 3 ani, copilasul isi dezvolta abilitatile psiho-motorii jucandu-se cu jucarii. Studiile au aratat ca un copil lasat in aceeasi incapere cu un televizor pornit va acorda mai putina atentie jucariilor, ceea ce ii va influenta negativ dezvoltarea. Un copil are nevoie sa comunice cu mediul din jur. Este curios, doreste sa descopere si sa reactioneze. De aceea, televizorul nu reprezinta cel mai potrivit mod de a interactiona.
Scene de violenta vizionate produc mari prejudicii in dezvoltarea psihica(chiar si  desenele animate)
– frica, nervozitate: ceea ce vede il sperie
– agresiune: observa ca de multe ori forta reprezinta metoda de rezolvare a unui conflict sau mijlocul de a te impune
– pierderea sensibilitatii: fiind expus zilnic imaginilor ce descriu scene violente, pe masura ce trece timpul acestea il impresioneaza mai putin
Influenta negativa asupra stilului de viata  si a sanatatii mintale
Exista riscul ca cel mic sa prefere un desen animat in locul unei carti de colorat sau a jocurilor. Lipsa de activitate poate face loc unui comportament sedentar, predispus catre crestere in greutate, lipsit asadar de beneficiile activitatii fizice.
Rezista tentatiei de a-l lasa in fata televizorului pentru a profita de acest timp in favoarea activitatilor casnice. Cel mic este inca la varsta la care nu poate distinge realitatea de fantezie.
Imaginile personajelor fantastice ori a monstrilor din filme ii raman intiparite in memorie. Cateodata poate fi marcat de astfel de temeri pentru un timp indelungat. In cazul micilor telespectatori, s-a demonstrat ca privitul prea mult la televizor le afecteaza dezvoltarea
Fura mult din timpul pretios pe care micutii l-ar putea petrece interactionand cu unul dintre parinti si cu mediul inconjurator
Au fost descoperite legaturi intre privitul la televizor si tulburarile ulterioare de atentie in cazul copiilor
Copiii sub 2 ani rareori inteleg continutul unei emisiuni tv, facand des confuzii intre realitate si fictiune
Privitul la televizor poate crea dependenta – cu cat mai mult se uita, cu atat vor vrea mai mult in fata televizorului! Privitul zilnic poate deveni un obicei!
Copiii care privesc la televizor in primii ani de viata sunt predispusi la un risc mai mare de a deveni obezi, de a se integra mai greu in societate si de a avea un comportament agresiv.
Cand televizorul este pornit, chiar daca copilul nu priveste, ii distrage atentia de la a-si duce la bun sfarsit activitatile pe care le intreprinde.
Sursa: http://azscrinul.ro