Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Cum sa te împotrivesti tentatiei de a lovi înapoi

Scris la: 15 aprilie 2009
 
Tocmai primisem o scrisoare usturatoare de la un cuplu nemultumit de situatia in care se gasea departamentul de tineret. Reactia lor era carnala; cu siguranta ca nu intelegeau intreaga situatie. Nu putusem inca sa ma intalnesc cu ei.
in aceea zi, cand am urcat la amvon sa predic, ma simteam neplacut si purtam pica. in timpul introducerii am facut niste glume care i-au facut pe toti sa chicoteasca – in afara de cuplul care trimisese scrisoarea. in timp ce biserica radea, cuplul acesta satea stoic, in al doilea rand, in mijloc, cu mainile incrucisate, privindu-ma fix. Cand am terminat predica (fara umor), ma simteam bolnav din punct de vedere fizic si epuizat spiritual. Lipsa dorintei mele de a ierta se transforma repede in amaraciune si resentimente. Tendinta mea de a nu ierta nici chiar jigniri nesemnificative m-a fortat sa ma gandesc bine la pasii pe care trebuia sa ii fac pentru a-mi restaura relatia cu Dumnezeu si cu cel care ma supara.
1. Recunoasterea partilor slabe
Majoritatea oamenilor tind sa fie sensibili acolo unde au fost raniti de multe ori. Nemultumirea acelei familii cu privire la departamentul de tineret era unul dintr-o serie de ciondaneli cu ei. Atitudinea lor, lipsita de eleganta, a fost ultima picatura pentru mine. Simteam ca nu aveau nici un interes sa le dau dreptul sa se indoiasca. Probabil din cauza faptului ca unul din cele mai mari conflicte din lucrarea mea de pastoratie i-a implicat pe oameni despre care simteam ca erau lipsiti de politete si intelegere, am tendinta de a reactiona cu manie in astfel de situatii. Ma enervez repede pe cei care exceleaza in a gasi greseli la altii. invatand sa-mi recunosc punctele slabe, am descoperit ca pot sa imi controlez mai bine reactiile. Provocarea mea este sa primesc de la Duhul Sfant har si iertare pentru acesti sfinti, nu sa ma lupt, cuprins de manie, neiertare si amaraciune.

2. Rezista primului impuls
Cand citesc despre cineva care isi ascunde un pistol in buzunarul de la haina, pentru a se rabuna pe un sef care s-a purtat urat cu el, sau despre cineva care pune o bomba intr-o cladire plina de oameni nevinovati, ma gandesc adesea: Cum poate cineva sa faca asa ceva? Oamenii normali nu reactioneaza asa. Dar am avut tot felul de ganduri urate despre cum sa imi iau ravansa de la cei care simt ca mi-au gresit. Probabil ca pasul urmator inspre iertare este sa recunosc ca, daca ar exista posibilitatea, m-as razbuna cu rautate. De fapt, daca nu iert pe cineva, incep sa imi imaginez cum sa ma razbun. 
Dupa o controversa distrugatoare cu o familie care mi se impotrivise aproape in toate privintele, m-am gandit Daca Dumnezeu nu o sa ii judece degraba, eu as putea sa il ajut. M-am gandit sa anunt autoritatile de faptul ca nu erau cinstiti in plata taxelor. Sau puteam sa ii necajesc noaptea, trecand cu masina pin dreptul casei lor, cu radioul la maxim, claxonand tare si luminandu-le fereastra cu razele de la faruri. Cand am impartasit aceste ganduri ticaloase cu un prieten, acesta m-a privit uimit.
-Chiar ai putea sa le faci una ca asta?
Am spus:
- Bineinteles, exact cum ar putea cineva care cedeaza tentatiei de a se razbuna, in loc sa se gandeasca la provocarea iertarii.
imi aduc aminte de observatia pe care a facut-o J. Broderick despre Papa Ioan Paul al IV-lea: „El nu a iertat niciodata asemenea jigniri, lucru care a fost una din cele mai importante slabiciuni ale sale. Poate sa faca pace pentru un timp, dar a dat impresia ca intotdeauna marking the spot cu grija.?Evit asta, distrugand orice gand de razbunare.

3. Recunoaste-ti greseala
in Deuteronom 32:35, Dumnezeu i-a instruit pe oameni prin Moise: „A Mea este razbunarea si Eu voi rasplati, cand va incepe sa le alunece piciorul! Caci ziua nenorocirii lor este aproape, si ceea ce-i asteapta nu va zabovi.“
Obsesia mea cu privire la razbunare este o incercare de a participa la judecata lui Dumnezeu. Asta un face altceva decat sa agraveze conflictul, sa exacerbeze amintirea cu privire la acesta si sa cauzeze mai multa durere. Este ca si cum ai cere uneia din partile vinovate sa participe intr-o disputa conceptuala in cursul procesului si ai condamna-o pe cealalta. Justitia nu poate fi facuta de catre o parte vinovata, care sa o judece pe cealalta. Poate fi difícil sa accept ca si eu sunt vinovat, ca nu am procedat perfect. De multe ori, intr-un conflict sunt doua parti vinovate. De aceea, nu o pot pune pe nici una din ele sa recompenseze raul facut.  Se zice ca un prieten i-ar fi zis lui Wesley: „Eu nu iert niciodata.“ Mr. Wesley a replicat cu intelepciune: „Atunci, domnule, sper ca nu pacatuiti niciodata.“
 
4. Evita razbunarea publica
Am descoperit ca amanarea iertarii ma poate conduce sa abuzez de lucrarea publica de predicare. Am folosit odata o scrisoare de critica pe care am primit-o, pentru a ilustra cat de gresit este sa critici pe cineva atunci cand nu stii toate datele realitatii. in timpul predicii am citit o portiune din scrisoare, in care se acuza si se trageau concluzii bazate pe informatii gresite. Apoi am descris in fata bisericii adevarata situatie. Desigur, faptele au demonstrat cum se grabisera criticii mei sa traga o concluzie gresita si cum nu aveau dreptate in criticismul lor. Congregatia parea ca simpatizeaza cu mine si ca il vedea pe acuzatorul meu ca pe un antagonist neatent si negativ. Ilustrasem o lectie bibica si, in acelasi timp, il dusem la tacere pe adversarul meu.
Saptamana ce a urmat am primit o alta scrisoare de la acest om, in care declara ca el si familia sa parasesc biserica si imi cerea sa nu il sun sau sa iau legatura cu ei. in timp ce in ilustratia din predica le protejasem cu grija identitatea, ei stiau la cine ma refer. I-am lasat sa plece. Indiferent cat de nedreptatit ma simt si cat de puternica este ispita, publicul nu este locul potrivit pentru a infrunta un critic. imi ofera un avantaj, care prea adesea rezulta intr-o prezentare partinitoare a variantei mele, fara posibilitatea unei respingeri cinstite.Am descoperit ca cea mai buna modalitate de a ma apara impotriva tentatiei este de a oferi iertare in secret.

5. Iart
a treptat
imi doresc sa pot spune ca am gasit formula pentru iertare care merge prima data, de fiecare data. Dar nu am gasit-o. Iertarea nu este ceva care poti sa faci o data, apoi totul s-a terminat. Lungimea procesului de iertare este de obicei direct proportional cu severitatea durerii pe care am experimentat-o. Iertarea seamana mai mult cu scrierea unei carti, decat a unei scrisori. Cand scriu o scrisoare, imi astern gandurile pe hartie, semnez, sigilez plicul si il trimit. Scrierea unei carti include ceea ce pare un ciclu nesfarsit de scriere si rescriere.
De obicei conflictele minore le pot rezolva repede, in spiritul pasajului biblic de la 1 Petru 4:8: „Mai pe sus de toate, sa aveti o dragoste ferbinte unii pentru altii, caci dragostea acopere o sumedenie de pacate.“ Dar atunci cand supararea provocata este mare, procesul iertarii poate fi la fel de sever. Dupa cea mai dificila experienta pe care am avut-o in lucrarea mea de pastoratie – aceasta fiind incheiata – am invatat despre procesul iertarii mai mult decat vroiam sa stiu. Procesul iertarii a luat aproapedoi ani.
Se parea ca reusisem sa iert cu totul la cateva luni dupa ce am parasit acel district. Am adus incidentul inaintea Domnului, in rugaciune, si I-am spus ca vroiam sa ii iert pe cei care simteam eu ca sunt de vina. Chiar am facut o lista cu numele lor. Iertarea a parut ca ma elibereaza.
Dar cateava saptamani mai tarziu, la un restaurant din oras, am dat peste unul din leaderii opozitiei. Dupa ce eu si prietenul meu am terminat micul dejun, ne-am oprit la masa acestei persoane pentru o discutie scurta, dar cordiala. Parasind restaurantul, prietenul meu a remarcat:
-Baiete, ai parut foarte in largul tau cand ai vorbit cu Steven. Sunt sigur ca ai reusit sa uiti tot ce s-a intamplat in biserica.
Am murmurat:
-Ei, e treaba veche acum, e timpul sa merg inainte.
Dar pentru restul zilei, ori de cate ori am avut un minut liber, imi veneau in minte numele lui Steven, chipul si faptele lui. Nu puteam sa scap de aceste ganduri. Acel resentiment vechi parea la fel de real si puternic ca intotdeauna – o lovitura socanta la adresa echilibrului meu spiritual.. Credeam ca i-am iertat pe cei implicati in acea dezbatere. De ce reactionam asa?
„Doamne, nu este de ajuns sa pun toata murdaria aceea intr-un pachet, sa il leg strans si apoi sa scriu pe el Iertare?“ Evident ca nu. inca mai trebuia sa ii iert pe cele opt persoane din acel conflict. Crezand ca puteam sa iert dintr-o data, am descoperit ca trebuia sa iert treptat. Procesul a durat inca multe alte luni. De fiecare data cand meditam la cineva, imi dadeam seama clar ce simt fata de acea persoana pe care mi-o aducea Dumnezeu in minte. Uneori imi lua cateva zile sa ma imi dau seama de tot ce se intampla cu mine. Dar in cele din urma eram in stare sa imi astern pe hartie simtamintele si, in acelasi timp, sa identific motivele din spatele lor. Am descoperit ca simplul act de a ma ruga pentru cineva, chiar si atunci cand asta parea o obisnuinta goala, imi deschidea inima catre acea persoana.
Dumnezeu a fost creativ in a-mi arata urmatoarea persoana pe care trebuia sa o iert. Eram in supermarket, cautand pasta de dinti si crema de barbierit, cand am vazut, cu coada ochiului, un alt cuplu care contribuise la terminarea mea. Reactia mea a fost sa ma ascund in spatele standului de vegetale. Prea tarziu. Am auzit un glas familiar:
-Buna, John.Dupa cateva propozitii scurte, ne-am despartit. Imediat mi-am dat seama cine era urmatoarea persoana pe care trebuia sa o iert.

6. Vorbeste cu altii despre acea persoana
O tehnica buna care m-a ajutat sa iert a fost sa discut cu altii despre persoana care mi-a gresit. imi amintesc ca am vorbit despre un adversar cu un prieten care il cunostea; in felul acesta, m-am asezat intr-o situatie care ma forta sa vorbesc frumos despre el. Dar am descoperit ca era irelevant faptul ca persoana cu care discut o cunoaste sau nu pe persoana pe care trebuie sa o iert. Vorbind frumos despre cineva, ma simteam impins catre impacare; cuvintele pozitive care luau forma pe buzele mele incepeau sa lucreze la sentimentele din inima mea. De asemenea, usurinta cu care rosteam aceste cuvinte devenea un calibru al iertarii mele – cu cat curgeau mai usor, cu atat mai inaintat eram in procesul iertarii.

7. Spune-I-le Domnului in rugaciune
Un ultim pas care m-a ajutat sa iert a fost sa imi adun gandurile si sentimentele si sa I le spun Domnului. Uneori le scriam pe o hartie si I le citeam lui Dumnezeu in rugaciune. Alteori I le reciteam direct din gandurile mele. Recitindu-I Domnului ganduri si sentimente negative imi permitea sa il rog sa imi ierte pacatul. Apoi am fost in stare, cu ajutorul Sau, sa merg mai departe si sa ofer iertare altora. Aceasta experienta prelungita a iertarii m-a invatat cat de multa ma ajuta iertarea pe care mi-o ofera Dumnezeu sa ii iert si eu pe altii.
Este o poveste despre un calator care, cu ajutorul unui ghid, isi facea drum prin junglele din Guana. Au ajuns la un rau nu adanc, dar lat, si au reusit sa il traverseze. Cand calatorul a iesit din rau, avea multe lipitori pe trunchi si picioare. Primul instinct a fost sa le smulga. Ghidul l-a oprit sa faca asta, avertizandu-l ca daca smulge lipitorile sub pielea lui aveau sa ramana numai bucati mici. Si in cele din urma avea sa se instaleze infectia. Cea mai buna metoda de a scapa de lipitori, l-a sfatuit ghidul, era sa faca o baie de balsam de cateva minute. Asta avea sa ii inmoaie lipitorile, iar ele aveau sa nu se mai tina de corpul lui.
Cand sunt suparat foarte tare de cineva, nu pot pur si simplu sa smulg acea suparare de la mine si sa ma astept ca toata amaraciunea, pica si simtamintele sa plece. Resentimenetele inca se ascund sub suprafata. Singura cale de a ma elibera cu totul de suparare si de a-i ierta pe ceilalti este sa ma scald in baia linistitoare a iertarii divine care mi-a fost oferita mie. Cand, in cele din urma, inteleg masura dragostei lui Dumnezeu, in Isus Hristos, iertarea celorlalti vine de la sine.
 

______________________________

de John Smith. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.