Patru motive pentru care Dumnezeu ingaduie suferinta

Patru motive pentru care Dumnezeu ingaduie suferinta
SUFERINTA ESTE O CONSECINTA
Suferinta este un subiect destul de vechi. Este unul dintre primele cuvinte pronuntate de Dumnezeu, imediat dupa ce Adam si Eva au pacatuit. „Femeii i-a zis: ’Voi mari foarte mult suferinta si insarcinarea ta’” (Geneza 3,16). Omul avea sa suporte consecintele alegerii sale. Si una dintre ele era suferinta. Consecinta aceasta nu avea s-o suporte numai Adam sau Eva, ci fiecare reprezentant al rasei omenesti. Pe paginile Bibliei sunt scrise numele multor oameni care au avut de suferit, culminand cu Isus Hristos, pe care profetul Isaia Il caracterizeaza drept „om al durerii si obisnuit cu suferinta” (Isaia 53,3). Atata vreme cat va exista pacatul, vor exista si consecintele lui: boala, durere, inselaciune, moarte. Va exista insa un moment, dincolo de care nu va mai fi suferinta: a doua venire a Domnului Hristos. Biblia spune ca atunci „El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut” (Apocalipsa 21,4).
SUFERINTA ESTE O INCERCARE
Se spune ca, intr-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit de s-au infatisat inaintea Lui. Curand a aparut si Satana intre ei. El I-a zis lui Dumnezeu: „Stii, e un om acolo jos, pe pamant, despre care Tu spui ca Te asculta intru totul. Mi se pare normal, din moment ce are tot ce si-ar putea dori. O familie linistita, ceva avere. Dar ia atinge-Te de tot ce are si sunt incredintat ca Te va blestema in fata.” Si Dumnezeu i-a permis Diavolului sa-l incerce pe robul Sau pentru a-i dovedi ca s-a inselat. Numele robului Sau era Iov. Putini sunt aceia care sa nu-i cunoasca framantarile. El se stia nevinovat inaintea oamenilor si inaintea lui Dumnezeu, totusi, vedea ca sufera mult mai mult decat toti aceia care pacatuisera mult. Dar el nu stia ce se intampla in spatele cortinei. Nu cunostea cererea lui Satana. Partea cea mai frumoasa sta in faptul ca Iov I-a ramas credincios Dumnezeului care-l binecuvantase de atatea ori. La sfarsitul incercarii, cand ascultarea lui de bunavoie a fost dovedita inaintea oricui din cer si de pe pamant, „Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese” (Iov 42,10).
SUFERINTA ESTE DISCIPLINARE
Exista oameni care se roaga sa duca o viata asa cum asteapta Dumnezeu de la ei. Sa aiba un caracter asa cum doreste El. Se pare ca in astfel de situatii vin incercari mai multe ca niciodata. Incercari si suferinte care lasa sa se vada tot ce este mai rau in ei. De ce raspunde Dumnezeu in acest fel? Incercarile si obstacolele pot fi percepute ca metode de disciplinare. Profetul Zaharia compara procesul disciplinarii omului cu munca argintarului care tine bucata de metal in mijlocul focului, acolo unde flacarile sunt mai puternice, pentru a indeparta toate impuritatile. „Dar treimea aceasta din urma o voi pune in foc si o voi curata, si o voi curata cum se curateste argintul, o voi lamuri cum se lamureste aurul. Ei vor chema Numele Meu si ii voi asculta. Eu voi zice: ’Acesta este poporul Meu!’ si ei vor zice: ’Domnul este Dumnezeul meu!’” (Zaharia 13,9)
SUFERINTA ESTE VOIA LUI DUMNEZEU
Apostolul Pavel declara cu convingere in Epistola sa catre Romani: „Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8,28). In categoria tuturor lucrurilor poate intra si suferinta. In intelepciunea Lui, Dumnezeu ingaduie ca un anumit fapt sa aiba loc, pentru ca doar in acele conditii omul Il poate cunoaste pe Dumnezeu sau Ii poate ramane credincios. Daca nu ar fi fost lepros, Naaman, capetenia ostirii imparatului Siriei, nu ar fi ajuns sa-L cunoasca pe acel Dumnezeu care putea sa vindece, asa cum este relatat in capitolul 5 al cartii 2 Imparati. Apostolul Pavel aminteste la un moment dat, intr-una dintre epistolele sale, despre o anumita suferinta fizica pentru a carei vindecare s-a rugat mult. Dar Dumnezeu i-a spus nu. „Harul Meu iti este de-ajuns, pentru ca puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita” (2 Corinteni 12,9). Dumnezeu, in intelepciunea Lui, stia ca era mai bine pentru Pavel sa ramana in acea stare decat sa fie vindecat. Si, pentru ca nu va ingadui sa fim ispititi peste puterile noastre (1 Corinteni 10,13), Dumnezeu nu va ingadui nici suferinte pe care sa nu le putem indura fara sprijinul Sau.
Sursa:http://www.revistata.ro