Poezii cu teme din Noul Testament

NOUL PĂMÂNT
’Nainte de-a Se înălţa,
Mântuitorul spuse,
Pentru a ne încuraja,
Făgăduinţi nespuse.
„Aveţi credinţă-n Dumnezeu,
Aveţi credinţă-n Mine.
În ceruri sus, la Tatăl Meu
Locaşuri sunt mulţime.
 
Mă duc, un loc să pregătesc
Acelor, ce-n credinţă
Porunca dragostei trăiesc,
Urcând spre biruinţă.
Mă voi întoarce, spre-a vă lua,
Să-Mi fiţi o veşnicie,
Coroana, bucuria Mea,
În noua-mpărăţie.
Pustiu’-acolo va-nflori
Ca primăvara, câmpul
Şi mielul blând va locui
Cu leul şi cu lupul.
Nu vor mai fi bolnavi nicicând,
Nici lacrimi, tânguire;
Ci, vă veţi bucura, cântând
Lui Dumnezeu, mărire!
Căci, lucruri ce n-aţi auzit
Şi n-aţi văzut vreodată,
Aşa frum’seţi v-am pregătit
În ţara minunată!
Vegheaţi, rugaţi-vă, căci vin,
Ca să vă iau curând
Şi ne vom bucura deplin
Pe Noul Meu Pământ!”
Magdalena Toma
PETRU  IZBĂVIT  DIN  TEMNIŢĂ
Petru este-n închisoare!
Fraţii-n rugă mijlocesc
Pentru-a sa eliberare
Şi-n Hristos nădăjduiesc.
La porunca Lui, un înger
Zboară contra cronometru
Şi-n lumină, ca un fulger,
Îl trezeşte-uşor pe Petru.
Lanţurile de la mâini
Cad, şi-apoi, printre ostaşi,
Ca răspuns la rugăciuni,
Ies din sumbru-acel locaş.
Îngerul în zbor dispare.
Petru, calm, dar curajos,
Pleacă înspre casa-n care
Arde rugul luminos.
Bate insistent la poartă
Şi, într-un târziu, ieşi
Roda-n taină, ca să vadă,
Cine-n noapte poate fi?
Dar, în loc ca să deschidă,
Se întoarse-n grupul său,
Fraţilor să relateze,
Cât de bun e Dumnezeu!
Când, apoi, l-au luat pe Petru
Înăuntru, el le-a spus,
Cât de minunat e spectrul
Plinătăţii lui Isus!
Nu uita, prin rugăciune,
Domnul face şi-azi minuni,
Dându-ţi, ca să urci pe culme,
Paza îngerilor buni!
Magdalena Toma
DUMNEZEU ESTE NEPĂRTINITOR

În cetatea Cezarea
Locuia un om cucernic.
El era, în vremea-aceea,
Un sutaş, de stimă vrednic.
Săvârşea des milostenii
Şi, în timp ce se ruga,
Domnul îi dădea vedenii,
Pe Corneliu-a-l îndruma.
„Să trimiţi la Iope oameni
După Petru, si, apoi,
Tot ce-apostolu-ţi va spune,
Să-mplineşti, tu şi ai tăi”!
Când erau deja pe cale,
Petru se ruga pios
Şi, deodată-n viziune
Vede-un lucru urâcios:
O carpetă-ntinsă, mare,
Se pogoară pân’ la el,
Cu-animale, târâtoare,
Ce nu se mâncau defel.
– Taie, Petre, şi mănâncă!
– Nu pot, Doamne! Niciodat’
Eu nu am băgat în gură
Ce-i spurcat sau necurat!
De trei ori a fost îndemnul
Însă el nu pricepea,
Ce vroia să-i spună Domnul,
Despre misiunea sa!
Între timp, sosesc trimişii
Şi atuncea, hotărât,
Petru pleacă-n Cezarea,
Viziunea-nţelegând.
El le spune, cu uimire,
Că Hristos vrea, tuturor
Să acorde-a Sa iubire.
El nu e părtinitor!
Căci, în viziunea dată,
Domnul l-a avertizat,
Să nu spună, de-azi, vreodată,
Nimănui, că e „spurcat”!
Petru le-a vestit solia
Mântuirii prin Hristos.
A fost mare bucuria:
Pentru Domnul, rod frumos.
Toţi cei care ascultară,
S-au umplut de Duhul Sfânt
Şi-au ieşit cu Petru-afară,
La botez ei coborând.
Şi pe noi Hrist ne trimite,
Ca să ducem vestea-n zbor,
Că-n iubirea Sa cuprinde
Pe toţi, nepărtinitor!
Fii un Petru, fii un Pavel,
Pentru Domnul – misionar
Şi salvează din păcate,
Azi, pe toţi, cât mai e har!
Magdalena Toma
FAŢĂ ÎN FAŢĂ
Doamne, Doamne, m-aş tot duce,
Să nu văd privirea-Ţi dulce,
Dar n-am unde să m-ascund,
Şi mi-e milă să Te las
În acest din urmă ceas,
Şi mi-e teamă ca să spun,
Că Ţi-am fost prieten bun.
Doamne, oare nu se poate
Să Te uiţi în altă parte?
Mi se frânge pieptu-n două.
Doamne, Doamne, nu mai pot
Lacrimi din adânc să scot.
Eu să fiu un trădător?
Doamne, Doamne, simt că mor!
Iartă-mă, dacă mai poţi!
Sunt un trăgător la sorţi;
Mi-a căzut cămaşa Ta
Doamne, şi n-o pot purta.
Doamne, iar Te uiţi la mine
Şi nu pot să Te privesc.
Doamne, Doamne, Tu ştii totul
Şi Tu ătii cât Te iubesc!
Emil Mocanu Alangelei,  colecţia „Hristos vine”, Editura Graphe, 2007
RUGA LUI PETRU
Priveşte-mă, Doamne! Păşesc către Tine pe ape
Şi mâna Ta caldă o simt: e atât de aproape.
Priveşte-mă, Doamne! Păşesc către Tine pe ape.
Ajută-mă, Doamne! Un val înspumat ne desparte,
Furtuna ispitei mă poartă tot mai departe.
Ajută-mă, Doamne! Un val înspumat ne desparte.
Opreşte-mă, Doamne! E noapte adâncă-n grădină,
Dar inima mea, de râvna fierbinte e plină.
Opreşte-mă, Doamne! E noapte adâncă-n grădină.
Trezeşte-mă, Doamne! Somnul din nou mă cuprinde.
Ruga Ta toţi cedrii din jur îi aprinde.
Trezeşte-mă, Doamne! Somnul din nou mă cuprinde.
Iată-mă, Doamne! Cu Tine merg până la moarte.
Spada credinţei, vor mâinile mele s-o poarte.
Iată-mă, Doamne! Cu Tine merg până la moarte.
Iartă-mă, Doamne! Pe piatra căinţei plâng, iată!
Mă arde prin noapte privirea-Ţi de Tată.
Dă-mi iar, pentru Tine, o râvnă curată!
Iartă-mă, Doamne! Pe piatra căinţei plâng, iată!
Lidia Sandulescu Popa
DE CE S-O FI LEPĂDAT PETRU?
De ce s-o fi lepădat Petru
De Domnul Isus?…
E greu de înţeles,
E greu de spus.
Poate de ruşine?…
De ruşine? Cum de ruşine?
Nu a zis el:
“Dacă toţi Te vor părăsi,
Eu voi rămâne, Doamne, cu Tine?”
Sau, poate de frică?…
Nu, nici de frică;
Petru era curajos.
Nu ştiţi?
Când a vrut să-L apere pe Domnul,
Repede sabia şi-a scos.
Atunci, de ce s-o fi lepădat Petru
De Domnul Isus?…
Vă spun eu:
Nici de frică, nici de ruşine.
Petru avea prea multa încredere în sine.
El nu era umilit,
De aceea păcatul l-a biruit.
Deci, noi să nu zicem ca Petru,
Cu îngâmfare:
“Te voi urma oriunde,
Mai mult decât oricare…”,
Ci să zicem mai bine:
“Doamne, ajută-ne Tu,
Să Te urmăm numai pe Tine!”
Benone Burtescu
„Bună dimineaţa, fetiţă… Bună dimineaţa, băieţel!”, Editura Viaţă şi Sănătate, 2005; nr. 9  – colecţia „Simplităţi uitate, simplităţi de neuitat”   Editura CARD
SIMEON SI ANA
In a opta zi de viata
Copilasul sfant , Isus,
De ai Sai parinti,la templu
Spre-nchinare-a fost adus.

Duhul Sfant l-instiintase
Pe batranul Simeon,
Ca nu va muri `nainte
De-a-L vedea pe al sau Domn.

“Slobozeste-acum in pace
Pe-al Tau rob,caci azi,ca-n vis
Eu vazut-am mantuirea,
Prin ISUS, ce L-ai promis !”

Ana , in acelasi fel
Lauda pe Dumnezeu !
Ca si ei, azi,plin de zel
Eu slavesc pe Domnul meu !

RUGACIUNEA DOMNEASCA

Tatal nostru cel iubit,
Fie-Ti Numele sfintit !
Vie-mparatia Ta ,
Faca-se vointa Ta,
Cum in cer,si pe pamant,
Dupa vesnicu-Ti Cuvant !

Paine da-ne zi de zi
Si cand noi,ai Tai copii,
In greseli ades cadem ,
Sa ne ierti,precum iertam
Celor care ne-au gresit,
Sa-i iubim,cum ne-ai iubit !

Nu ne duce in ispita !
Da-ne zilnic reusita !
Izbaveste-ne de rau ,
Bunul nostru Dumnezeu !

Caci a Ta e-mparatia ,
Slava, cinstea, bogatia
Si puterea, pe deplin ,
Azi si-n veci de veci !Amin.

FURTUNA PE MARE

Cu corabia , pe mare,
Pavel si alti calatori
De-o furtuna-ngrozitoare
Sunt surprinsi,cu reci fiori.

Dumnezeu vegheaza arca
Si pe Pavel cel iubit.
Desi se sfarama barca,
Nici un om nu a pierit.

Pe a vietii mare-ntruna
Vanturi bat si sunt furtuni.
Roaga-te intotdeauna !
Domnul face si-azi minuni !

PETRU IZBAVIT DIN TEMNITA

Pe Petru l-au legat cu lant de fier
Si l-au bagat in temnita pazita.
Dar iute i s-a pregatit din cer
O evadare nemaipomenita !

DOAMNE, TIE CHIAR NU-TI PASA ? 

Vantul sufla,vantul frange
Clocotind furtuna mare…
Parca si natura plange
Pana dincolo de zare !

Barca-i gata sa se-afunde,
Doisprezece oameni striga..
Ajutorul , de la cine
Va putea ca sa descinda?

Bratele-s neputinciose,
Vaslele sunt inutile ..
Toate fortele sunt stoarse
Si plecate si umile !

Doar o singura Persoana
Linistita , inca doarme ;
Pentru EL , furtuna n-are
Cum sa-L plece cu-a ei arme.

Petru-i prins de disperare
Si furtuna-i tot mai deasa.
“Noi murim prinsi de valtoare;
Doamne,Tie chiar nu-Ti pasa ?”

Mainile se-ntind spre apa,
Ce-a pornit dezlantuita.
Glasul umple toata zarea :
“Taci , fii linistita ! “
……………………………….
O , Isuse, cate valuri
N-au venit sa ma doboare
Si uitand ca TU esti pacea,
M-am luptat cu disperare.

Inima urla ca marea ,
Gandurile zbuciumate
N-au putut gasi salvarea
In efortul meu de fapte.

Dar atunci,in stramtorare,
Inima , ce fericita
Isi primi asigurarea :
“Taci , fii linistita !”

PESCUIREA MINUNATA

Dupa o noapte de truda-n zadar
Petru n-a prins nici un peste macar.
Dar, orizontul cand s-a luminat ,
Domnul,cu dragoste, l-a-ntampinat !

Inspre adanc barca sa-ndepartand,
Dupa al Domnului sfat si cuvant,
Petru si ceilalti pescari sunt uimiti :
Mrejile-s pline si ei…fericiti !

Petru pe mal ingenunche sfios
Si recunoaste ca e pacatos .
Domnul il cheama,pe EL a-L urma
Si din “adanc” oameni multi a salva.

Doamne,desi eu plapand sunt si mic,
Fa TU din mine al Tau ucenic ,
Zilnic sa spun tuturor ca-i iubesti
Si ca in ceruri , pe toti ne doresti !