CA SAMUEL
Că aşa mic
Şi totuşi vreau să fiu misionar,
Nu-i de mirare.
Nici Samuel,
Când l-a strigat Dumnezeu,
Nu era mai mare
Şi el a alergat îndată
Să i se spună ce trebuie să facă.
Aş vrea să fiu ca Samuel,
La fel de cuminte şi bun.
Când Domnul mă va chema,
Să răspund ca el:
“Iată-mă, Doamne,
Te voi urma!”
Benone Burtescu, colecţia „Bună dimineaţa, fetiţă… Bună dimineaţa, băieţel!”, Editura Viaţă şi Sănătate, 2005
Samuel
Samuel iubea pe Eli
Si la lucru-l ajuta.
Chiar cazand de oboseala,
Samuel asa era.
Chiar si ingerii din templu
Pasii ii recunosteau,
Cand manutele gingase
Candelele aprindeau.
Si-apoi, dupa rugaciunea
Din patucul lui curat
Adormea in plecaciunea
Unui suflet nepatat.
Samuel iubea pe Domnul.
Domnu-l binecuvanta
Si in fiecare noapte
Vis frumos ii trimitea.
…………………………
Vorbeste, Iehova, copilul Te-asculta !
Vorbeste… si vino… si binecuvanta !
…………………………………….
Vorbeste, Isuse, cu drag sa invii
Pe Samuel astazi, pe-ai nostri copii.
Mai adu o noapte, o noapte de vis,
Cu glasuri gingase, cu cerul deschis.
Cand vremea e aspra, cand zelul lipseste,
Si ochiul Tau, astazi, un om nu gaseste,
Vorbeste, Isuse, copiii Te-asculta.
Vorbeste… si vino… si binecuvanta !
Benoni Catană: nr. 7B) – colecţia „Copăcel”, Editura CARD 1996
CEI DOI FRAŢI GEMENI
O, ce mare bucurie
Au Rebeca şi Isaac!
Gemenii-s comoară vie.
Cu ei, planuri multe-şi fac!
În curând… văd cu durere,
Cât de diferiţi erau,
Fizic şi la caractere,
Cei doi: Iacov şi Esau!
Pentru-un mare blid de linte,
Fratelui, ce i-a cerut,
Indolent, Esau îi vinde
Dreptul său de-ntâi născut!
Iacov, prin înşelăciune
Şi minciuni a reuşit
Să obţină-acea favoare,
Dar,… căminu-a părăsit!
Căci minciuna-ndepărtează
Pe copii de-ai lor părinţi!
Cine-atunci îi mai veghează,
Când ei trec prin suferinţi?!
Doamne-ajută-ne în viaţă
Niciodat’ să nu minţim!
Pe părinţi şi fraţii noştri
Să-i iubim, să-i preţuim!
Magdalena Toma
CAIN ŞI ABEL
Doi copii li s-au născut
Primilor părinţi
Şi-n credinţă i-au crescut!
Buni să fie-aşa au vrut,
Harnici şi cuminţi!
Într-o zi, Cain şi Abel
Jertfe Domnului
Îi aduc, dar nu la fel!!
Abel sacrifică-un miel,
După voia Lui!
Dar Cain, neascultător,
Pune pe altar
Fructe, roade din ogor,
Pentru că, pe Salvator
Nu-L acceptă-n dar!
Domnul, jertfa lui Cain
N-a putut primi!
Iar el, de mânie plin,
Îl lovi, ca un hain
Pe-Abel, ce muri!
……………………………
Ca şi Abel, prin credinţă,
Domnului, pe-altar,
Inima, în umilinţă,
Jertfă, după-a Sa voinţă,
I-oferim în dar.
Să troneze El în ea
Vrem, şi zi de zi
Să-mplinim porunca Sa,
Să trăim spre slava Sa,
Până-n veşnicii!
Magdalena Toma
DUMNEZEU S-A ODIHNIT
A şaptea zi a lumii create
A fost şi va rămâne mai specială.
Dumnezeu a sfinţit-o, adică
A pus în ea amprenta Sa regală.
El a deosebit-o de celelalte zile,
Oprindu-Se din lucrare.
Adam şi Eva, stând de vorbă cu El,
Au învăţat despre natură,
Despre iubire şi ascultare.
Intotdeauna ziua aceasta va fi ceva mai “altfel”,
O zi de închinare şi de bucurie,
Alături de bunul nostru Dumnezeu.
Lavinia Stoica Gatan
Colecţia „Fără de tine”, Editura Viaţă şi Sănătate, 2004
CA ABEL
Am auzit de Abel,
Primul misionar
Cu mielul său
Sacrificat lângă altar,
Cum poruncise Domnul.
Ştiu că în ceasul jertfei
A fost omorât de fratele său,
Fiindcă era mai bun ca el.
Aş vrea să fiu ca Abel şi eu,
Ascultător de Dumnezeu.
Benone Burtescu
„Bună dimineaţa, fetiţă… Bună dimineaţa, băieţel!”, Editura Viaţă şi Sănătate, 2005; nr. 9 – colecţia „Simplităţi uitate, simplităţi de neuitat” Editura CARD
VINDEREA LUI IOSIF
(Istoria lui Iosif)
Cunoaşteţi voi, copii, povestea
Cu băieţelul cel cuminte,
Cu fraţii lui, mânjiţi de sânge,
Invidioşi şi fără minte?
Aţi auzit, cumva, de-un tată
Albit de griji în cortul său?
Un tată bun cu toţi copiii,
Ce seamănă cu Dumnezeu?
Aţi învăţat despre vânzare,
Despre cămile şi arginţi?
De Ruben, Simeon şi Iuda,
De Iosif, floare între sfinţi?
Icoană vie a fost Iosif,
A lui Isus, smeritul Miel!
Acestea s-au numit, în Carte,
Istoria lui Israel!
…………………………….
Iosif, favoritul tatei,
Nu era, vai, şi al gloatei!
„Fraţii” l-au privit ciudos,
Pentru că era frumos!
Ei n-au înţeles decât
Că el trebuie-omorât,
Pentru că, din cer, un vis,
Măreţie i-a promis!
Providenţa l-a salvat
Şi pe aripi l-a purtat,
Spre-mplinirea visului,
Căci nimic în lume nu-i,
Să oprească-un plan divin!
Lanţuri, umilinţă, chin,
Toate-acestea l-au condus
Către patria de sus!
Florin Laiu
IOSIF, TRIMIS ÎN TEMNIŢĂ
Iosif cel curat la suflet,
Nobil, cast în al său umblet,
În celulă-i aruncat,
Căci n-a vrut ca în păcat
Să-şi mânjească viaţa sa
Şi pe Domnu-a-L întrista.
Ca şi Iosif, crin curat,
Vreau mereu înmiresmat
Cu parfum ceresc să fiu,
Pentru Domnul, vrednic fiu,
Să cunoască toţi, că eu
Aparţin lui Dumnezeu.
Magdalena Toma
VISUL LUI FARAON
Faraon, în patu-i lat,
A visat un vis ciudat:
Şapte vaci, frumoase, grase
Şi-încă şapte urâcioase,
Slabe şi urâte, foc,
Ce le-a înghiţit pe loc
Pe acelea mai frumoase.
Apoi, şapte spice grase
Şi-alte spice mici, uscate,
Ce veniră pe la spate
Şi-mpungând cu paiul lor
Trupul plin al primelor,
Le-nghiţiră! „Ce să fie?”
Se-ntreba o-mpărăţie!
Vrăjitorii s-au plecat
La răspunsul minunat,
Ce prin Iosif, DOMNU-a dat!
„Şapte ani de bogăţie
Şi-apoi şapte-n sărăcie
Vor urma! Deci, adunaţi
Ca s-aveţi ce să mâncaţi!”
Florin Laiu
IOSIF DEVINE SCLAV
Pentru vina de-a visa,
Celor ce nu convenea,
Iosif sclav a fost făcut
Şi la Egipteni vândut!
Dar l-a ocrotit mereu
Bunul nostru Dumnezeu,
Astfel că, stăpânul chiar,
Dregătorul Potifar,
L-a-nălţat peste averi
Şi i-a-ncredinţat puteri
Peste toată casa lui…
Fost-a voia Domnului,
Mai presus de gândul rău
Al oricărui frate-al său!
Tu, băiete, fii curat
Şi vei fi, la fel, `nălţat!
Florin Laiu
IOSIF IARTĂ PE FRAŢII SĂI
Îi încercase greu pe fraţii săi,
Dar clocotea de dorul de-a-i ierta.
E-adevărat c-au fost tirani şi răi,
Dar dragostea pe toate le uita!
Din cupa fermecată a dedus
Că fraţii lui sunt pocăiţi de toate.
Iar ei, prin mijlocire, au aflat
În domnitor, pe minunatul frate!
Plânsese poate Iosif în robie,
În închisoarea rece-n rugăciune!
Priviţi-l însă-acum, cum se sfâşie
De dor şi bucurie fără nume!
Din nevăzut, chiar îngerii privesc
Pe-naltul domnitor, ce-şi iartă fraţii,
Îmbrăţişând pe micul Beniamin
Şi trimiţând acasă invitaţii.
Florin Laiu
HĂINUŢA LUI IOSIF
Iacov îl iubea nespus
Pe-al său fiu, mic şi supus
Şi lui Iosif, el, odată,
O hăinuţă colorată
I-a făcut, urzind în ea
Grija şi iubirea sa.
Haina-a fost spre înălţare?…
Spre cădere?… Spre salvare?…
Doamne, toate Tu le ştii!
O istorie-i zi de zi!…
Prin hăinuţa ce-o purtăm,
Vrem ca să Te onorăm!
Magdalena Toma
CA IOSIF
Băieţelul acesta,
În haine pestriţe îmbrăcat,
Ce trece peste coline,
Încărcat cu de-ale mâncării…
Cine să fie?…
Este Iosif. Cine nu ştie?…
Este trimis de tatăl său în misiune
Şi aleargă spre fraţii săi
Cu gânduri bune.
Aş vrea să fiu ca Iosif,
Să alerg spre fraţii mei
Îmbrăcat cu hainele credinţei,
Cu bucurii despre Dumnezeu,
Drept merinde.
Chiar dacă ei mă vor vinde,
Chiar dacă mă vor trece peste hotar,
Voi fi ca el,
Şi acolo, şi oriunde, misionar!
Benone Burtescu, colecţia „Bună dimineaţa, fetiţă…
ILIE SI CORBII
Domnu-a pregatit salvare
Lui Ilie-n zile crunte
Si-a zefirului racoare,
Ca sa-l mangaie pe frunte.
Corbilor le-a poruncit
Sa-i aduca-n orice zi
Si in orice asfintit
Paine,pentru a-l hrani.
Corbii,croncanind,saluta,
Falfaind spre luminis
Si minunea petrecuta
In istorie s-a scris.
Si in zilele din urma
Domnul grija va avea
De-alti Ilie si-a Sa turma,
Care tari in EL vor sta !
DANIEL IN GROAPA CU LEI
Treizeci de zile,orice cetatean
A fost oprit de legi ca sa se roage,
Ca un evreu sa fie scos dusman
Si-apoi in groapa leilor sa-l bage.
Nu ne miram de-asemenea porunci,
Ci de-un ministru drept,ca Daniel.
Pe noi,ce ne opreste ?Si atunci ,
De ce nu ne rugam mereu,ca el ?
Asa s-a intamplat intotdeauna :
Crestinii-s dusi la groapa si la lei !
Dar chiar daca ne costa rugaciunea,
Sa ne rugam continuu,fratii mei !
SALVAŢI
DIN CUPTORUL DE FOC
De aur e icoana-mpărăţiei
Şi toţi se-nchină cuvioşi.
Doar trei nu vor de-acest cuvânt să ştie
Şi sunt consideraţi „periculoşi”.
– De ce nu vă-nchinaţi, ca tot poporul?
– La foc cu ei! strigau soldaţi şi gloate.
– Noi adorăm în duh pe Creatorul,
Căci numai El să izbăvească, poate!
Şi iată-i azvârliţi în focul iute,
Dar flacăra-nşeptită nu-i pârleşte,
Căci a venit la ei, ca să-i ajute,
Un Fiu de Dumnezeu, care-i iubeşte!
Florin Laiu
DANIEL ŞI CEI TREI
PRIETENI
Din sutele de prizonieri iudei
Ce-au fost aduşi la curte într-o vară,
Doar patru tineri au găsit temei,
Să stăruie-n reforma sanitară.
Riscându-şi viaţa pentru-a lor credinţă,
Au respectat principiul, şi nu gustul,
Încât au cucerit, prin cunoştinţă,
Chiar şi pe Nebucadneţar, augustul!
…………………………………….
Ce rău, să fii de tânăr prizonier!
Dar, dacă eşti cu Domnul, să n-ai teamă,
Căci ai Cuvântul Legii, ca reper,
Şi rugăciunea-ţi ţine loc de mamă!
În Babilon, cei patru tineri prinţi,
Decişi s-asculte Legea, ca acasă,
Au preferat mâncarea celor sfinţi,
Decât să stea cu regele la masă.
În loc de carne, au ales curmale;
În loc de prăjituri, o pâine bună
Şi apă-n loc de vinuri naturale,
Iar la examen, au primit cunună,
Căci dintre toţi nu s-au găsit ca ei,
Studenţi în limbi, în arte şi ştiinţe.
Şi noi vom da examen, fraţii mei,
La capătul sfinţitei biruinţe!
Florin Laiu
Iona
Iona a fost trimis la niniviti,
Sa predice solia salvatoare.
Dar el ura pe-acei nelegiuiti,
Si,mai degraba,a plecat pe mare.
O,tu,ce fugi si azi de datorie,
In trai lumesc si goana dupa vant,
Te cauta furtuna,sa te-mbie,
Chiar daca esti la capat de pamant!
Caci Dumnezeu iubeste nefatarnic,
Chiar si pe cei mai rai si vrea sa-i cheme.
Cand te trimite-acolo,du-te grabnic
Si pentru-al tau renume,nu te teme !
Hrana celor patru tineri
Patru tineri credinciosi,
Harnici,intelepti,frumosi,
Daniel si Hanania,
Misael si Azaria,
Au fost luati din tara lor
Si dusi robi in Babilon.
………………………………….
Aici li se porunci,
Ca in fiecare zi,
Tot ce regele manca,
Hrana , si lor,sa le dea !
Insa ei , staruitor
L-au rugat pe-ngrijitor,
Sa le-aduca de mancare
Zilnic,cate-o portie mare
De legume si de fructe,
Caci,de Domnul vor s-asculte !
…………………………………
Dupa zece zile-n care
Au fost pusi la incercare,
Decat toti,mai sanatosi
Ei au fost !…si mai frumosi !
………………………………
Doamne,vrem de glasul Tau
S-ascultam si noi , mereu !
Ca cei patru tineri buni,
Sa-Ti fim vesnice cununi !
DRAGOSTE ŞI BUNĂTATE
(David şi Mefiboşet)
David şi cu Ionatan
Şi-au jurat, prin legământ,
Re-nnoit din an în an,
Dragoste pân` la mormânt.
Admirăm prietenia
Devotată-a celor doi,
Pildă pentru părtăşia
Dintre Dumnezeu şi noi.
Însă Ionatan, în luptă,
Cade pradă morţii reci.
David plânsul şi-l înneacă
Pe-a durerilor poteci.
Dar iubirea-i n-are moarte,
Ci întinde curcubeu
Pân` la Lodebar, departe,
La Mefiboşet, mereu,
Şi al bunului prieten,
Fiu olog, este adus.
El, cu regele la masă,
`N loc de cinste este pus.
David nu se mulţumeşte
Doar cu-atât, ci, pentru el,
Dă porunci şi împlineşte
Tot ce-i necesar, fidel.
Bunătate, perlă rară,
Unde azi te pot găsi?!
Fie-mi inima comoară,
Din ea să pot dărui
Tuturor iubirea mea,
Izvorând din Dumnezeu;
Bun, ca El, de-a-pururea
Să pot fi, de azi, şi eu!
Magdalena Toma
David si Ionatan
Mai dulce decat dragostea Micalei,
Care cinstea, in taina, terafimi,
Iubirea unui print iesi in cale-i,
Lui David, cel sortit spre inaltimi.
Da, Ionatan si-a scos chiar si mantia,
Punand-o peste cel ales de Cer !
Un legamant zidi prietenia
In falnic monument de caracter
David si Goliat
N-au indraznit vitejii sa condamne
Pe-acest obraznic munte-Goliat,
Dar eu, din ravna pentru Tine, Doamne,
Cu-o piatra din parau l-am rasturnat!
Se canta pana astazi eroismul
Lui David, adversarul celor rai.
Dar cine-si biruieste gigantismul?
Doboara, Doamne, pe vrajmasiiTai!
Invidia…., luceafarul arzand,
Cazut din cer, gasise loc in rege.
Nici harpele de aur, suspinand,
N-o mai puteau ingenunchea sub Lege.
Pe David, acest duh l-a urmarit,
Caci el purta in sine pe Mesia.
Pribeag, infometat si haituit,
El a sfintit, cu psalmii sai, pustia.
David – Rege (Chivotul Domnului si Uza)
Din incercari amare si din curse
Iesise David, domn incoronat!
Apoi, in sfatul miilor, propuse
Ca chivotul sa-l duca la palat !
Pe cand duceau, cu fast, maretul scrin
In carul nou, era sa se rastoarne.
Si UZA-ntinse mana.. Din senin,
Un fulger il facu bustean de carne!
Ce mare rau, cand te-ai obisnuit
Atatia ani, cu cele sfinte-n casa,
Sau, cand lucrarea sfanta ai pornit
Dupa metoda cea necredincioasa !
Sub drugi de chivot pune gatul tau,
Nu boii filisteni sa traga carul,
Caci, doar un hop pe drum, in ceasul rau
Si nu stii, cand ti se retrage harul !
MICUL CIOBANAS
Dintre fiii lui Isai,
David,cel cu par balai
Este ciobanas la oi
Si pe dealuri si prin vai
Paste turma pe imas,
Cu cantari din fluieras,
Dovedindu-si maiestria,
De-amuteste ciocarlia.
El oitele vegheaza
Si pe mielusei salveaza,
Cand vreun urs de prin tufis
Ii ataca pe furis !
Tot asa,Pastorul meu
Ma vegheaza tot mereu.
De aceea IL iubesc
Si in veci Il preamaresc.
Imparatul Saul
Saul, primul imparat
Al poporului ales,
Mic in ochii sai,curat
Si dorind real progres,
Dupa-al Domnului Cuvant,
Da porunca-n toata tara,
Sa dispara vrajitorii,
Slujitorii lui Satana.
O, de ar fi ascultat
Pan` la capat de Hristos!…
Dar… a apostaziat,
De impotrivire ros.
Caci neascultarea este
Vinovata ca ghicirea.
Ba chiar ca idolatria
E si azi impotrivirea !
Pas cu pas s-a-ndepartat
De porunca Celui Sfant.
De dusmani e atacat;
Samuel e in mormant!
Saul a-ntrebat pe Domnul,
Dar EL nu i-a mai raspuns
Si atunci, la vrajitoarea
Din En-Dor, el a recurs.
Prin ea, Satan ii rosteste,
Luand chipul lui Samuel,
Ca-n razboi cu filistenii,
Cei trei fii ai sai si el
Vor muri a doua zi !…
Saul lesina`-ngrozit…
Cum putea el crede,oare,
Samuel, ca i-a vorbit?!
Mortii nu mai stiu nimic,
Dar prin falsele-i minuni
Satan ni-este inamic
Si-azi,cum fost-a din strabuni.
Trista-a fost si dureroasa
Moartea-acestui imparat,
Cand putea,victorioasa,
Viata sa o fi-ncheiat!
Lectia-i pentru fiecare :
Pe al nostru Domn iubit,
Credinciosi, in ascultare,
Sa-L urmam pan` la sfarsit !
Micul Samuel
Instructor:
Fiu cerut prin rugaciune
Si crescut cu-ntelepciune,
Stiti,copii,voi,cine-i el ?
Toti copiii :
Da, micutul Samuel !
Instructor :
La trei ani e-adus la templu
Si format, sa fie-exemplu
De un preot . Cine-anume ?
Toti copiii:
Eli este al sau nume !
Instructor :
Ca si Samuel, supus,
Cum raspundem lui Isus,
Azi, n-al vremilor tumult ?
Toti copii:
“O, vorbeste-mi, caci Te-ascult !”
Copilul Samuel
Intotdeauna Dumnezeu asculta,
Spre slava Lui, aceasta rugaciune.
Fierbinte, cu credinta, chiar tacuta,
Aduce mangaiere si minune.
O astfel de minune-a fost, pe vremuri,
Copilul Samuel, cel inchinat.
In fiecare zi slujea pe Domnul,
Cu cat mai mult la Scoala de Sabat.
Samuel
La Templu sunt cu totii,
Penina si Elcana,
Dar numai ea se roaga,
Nemangaiata, Ana…
Din lacrima de ruga
Speranta ea primi.
Iehova ascultase
Si-un fiu ii darui.
Pe pruncul ei micut.
O mama iubitoare
L-invata sa-ngenunche,
Caci Domnul este mare…
Manutele sa stranga,
Sa-nchida ochisorii,
Cand noaptea e venita
Sau se arata zorii…
Saul, cel dintai rege al lui Israel
Din semintia cea mai ne-nsemnata
Si de curand lovita de razboi,
Un tanar `nalt, curat si fara pata
Lupta cu pamantestile nevoi.
Neobosit pe calea ascultarii,
Tot cautand magarii rataciti,
Gasi uleiul binecuvantarii,
Duh nou si tron pentru israeliti.
Chiar daca Israel a necinstit
Pe Domnul,cautand un imparat,
EL nu i-a parasit !..Desi jignit,
In providenta Sa i-a ascultat.
Le-a dat pe Saul, cel smerit, ascuns,
Ce-atat de mic era in ochii sai!
Cu suflet nobil si cu zel nespus,
El i-a scapat de amonitii rai!
O, daca Saul ramanea smerit,
Cinstind porunca, nu parerea sa !
Dar, la-ncercare, el a indraznit,
S-aduca jertfa, ce nu se cadea!
Apoi, manjit de-a sa nepocainta
A poruncit un post necugetat,
Crezand ca Domnul va schimba sentinta,
Lasandu-Se, prin post, induplecat !
Fanatic, el lipsi pe toti de mierea,
Pe care-o pregatise Dumnezeu.
Dar, printul Ionatan primi puterea
Credintei, izbavind poporul sau.
Dumnezeu cunoaste si ne descopera viitorul
Uimitoarea panorama,data-n vis lui
Daniel,
Despre viitorul lumii,spune ca
Emanuel
Este Cel ce tine-n mana carma
universului,
Iar Iubirea si Dreptatea incununa
sceptrul Lui.
Cel de-al doilea capitol reprezinta
ABC-ul
Profetiilor apocaliptice si apogeul
Luptei dintre Domnul slavei si Satan
cel manios,
Culminand cu biruinta glorioasa-a lui
Hristos.
Atat chipul din metale,prezentat de
Daniel,
Cat si fiarele-n simboluri,din al
saptelea capitol,
Reprezinta mari imperii,ce-n istorie se
succed
Cu exactitate,cum si profetiile prevad:
Babilonul,Medo-Persia,apoi
Grecia si Roma
Cea pagana,-apoi papala,care tot
va sfarama.
Din cea de a patra fiara se ridica
cornul mic
Si pentru crestini el fi-va cel
mai aprig inamic,
Pe parcursul a o mie doua sute
saizeci ani,
Pana cand rana de moarte va-
ncheia anii tirani .
Domnul e Biruitorul!EL va-nvinge pe
dusman
Si oricine-n EL ramane,lupta-i nu va
fi in van.
Astazi noi putem decide,unde fi-vom
in vecii ?!
Eu am hotarat :cu Domnul!
Vrei si tu cu EL sa fii ?
( Fragmente din poem )
Ghedeon
Stiti, voi, copii, cine era Strainul,
Care-a vorbit in camp cu Ghedeon?
Era ISUS, Care-i simtise chinul
Si-acum venea ca Salvator si Domn.
Te mai framanta azi madianitii?
Mai crezi in izbavire si in rai ?
Asculta de porunca iubitoare
Si du-te, cu puterea care-o ai !
Ghedeon si cei trei sute
Viteazul Ghedeon a izbavit
Poporul sau de navaliri dusmane.
Dar cu putini ostasi a biruit,
Caci a luptat cu Dumnezeu, smerit,
Mai mult decat cu zeci si milioane.
Chemarea lui Ghedeon
“Acei ce pe Domnul iubesc,
Ca soarele-n veci stralucesc!”
Conchide Debora frumos
A ei oda pentru Hristos.
Si pace in tara-au avut
Cam patru decenii;ce scurt !
Poporul evreu, in pacat
Grumazul din nou si-a plecat!
De-aceea,prin madianiti
Ei aspru au fost pedepsiti.
Dar cand au strigat catre cer,
Chiar Domnul,ca Sfant Mesager,
Prin Ghedeon,clar le-a raspuns!
Cu har si putere l-a uns
Si-ndata l-a asigurat :
“Cu tine voi fi ne-ncetat!”
Convins,ca Hristos i-a vorbit,-
Prin darul,de foc mistuit,-
In noaptea cu sens epocal,
Altaru-nchinat lui Baal
A fost daramat si apoi,
Cu bravii sai zece eroi
Altar lui Hristos au zidit,
Pe stanca de und` i-a vorbit!
Ca Ghedeon,bravi slujitori,
De-ncredere,ascultatori,
Nu unul sa fie ,ci zeci !
O,Doamne,ajuta-ne-n veci !
Ungerea lui David
Neascultarea-i foarte vinovata,
Intotdeauna ea este pacat!
Cand Saul a calcat porunca data,
Cu jale Dumnezeu l-a lepadat
Si a ales un tanar ciobanas:
Pe cel mai mic din fiii lui Isai,
Cel iscusit la harpa si la cas,
Puternic in credinta si balai.
Si astazi, la hotar de vesnicii,
Se numara, din ceruri, caractere.
Se leapada, se-aleg, dintre cei vii,
Pentru coroana slavei, ce nu piere!
Istoria lui Samson
Cat sapte elefanti era de tare
Si-avea credinta tare, la nevoie,
Dar nu avea iubire si-nfranare:
Era manat de pofte, de-a lui voie!
Ii implinea indata, Dumnezeu,
Dorinta si oricare rugaciune.
L-a pasuit, in harul Lui, mereu;
Minune i-a facut, dupa minune.
Sarmanul orb!El a pierit, cand zeii
S-au prabusit la ruga lui de om.
Ultima-i “pofta”i-a fost, insa, dreapta !
Eu sper, sa-l vad in rai si pe Samson!
Rut
Istoria lui Rut ne-a invatat,
Ca Dumnezeu iubeste pe oricine.
Credinta si iubirea ei au dat
O pilda pentru neamuri, pentru mine.
Dorinta de-a urma pe Dumnezeu,
Iubire, sfat, smerenie si-avant,
Ne incadreaza bine-n planul Sau,
Ne rasplatesc chiar astazi, pe pamant .
Marea lupta de la Gabaon
In marea lupta de la Gabaon
Iosua a-ntrebat pe al sau Domn
Si EL i-a spus:”Sa nu te temi de ei,
Oricat de multi sunt azi vrajmasii tai!”
Prin ascultare,ruga si credinta,
Bazati pe-a Domnului fagaduinta,
Iosua si poporul, pas cu pas
Creeaza inamicului impas!
Cinci imparati stau impotriva lor,
Dar Domnul le trimite ajutor ,
Prin grindina si-al sabiilor foc,
Prin soarele,ce s-a oprit pe loc!
Iosua s-a-ncrezut in Dumnezeu
Si biruinta Lui i-a fost trofeu!
Tot astfel,prin credinta astazi,noi,
Cei ce traim in vremea de apoi,
In marea lupta contra celui rau
Vom birui,avand in Dumnezeu
Si Sfat, si Adapost, si Scut,
Un caracter nou,renascut,
Tarie si curaj, de-a infrunta
Vrajmasul si-orice ispitire-a sa.
-Vorbeste, Doamne! Si-azi e lupta-n toi !..
-“Sa nu va temeti !.. Iata, sunt cu voi !”
Un colt de manta
Fugar prin pustiu si prin pesteri ascuns,
De ura lui Saul in suflet strapuns,
Lui David, vrajmasul in maini i s-a dat,
Cand,pentru odihna, in grota-a intrat.
Dar zorii rasar peste toti,.. buni sau rai …
Si Saul porneste cu oamenii sai.
Din urma, il cheama cu glas pertinent
Acel, ce-i prezinta un semn elocvent :
“Un colt din mantaua ce-o porti, imparate,
Dovada-i ca mainile-mi sunt nepatate !
Eu, viata, coroana, prestigiu-ti respect !”
……………………………………
Si vorbele lui au puternic efect,
Caci Saul il striga, plangand cu suspine :
“O, fiule, tu esti mai bun decat mine !
Eu stiu, ca-ntr-o zi, tu, la tron, vei urma.
Sa fii bun, ca azi, cu familia mea!”
Si David promite!.. La fel, Doamne Sfant,
Te rog, sa-mi ajuti, sa fiu bun orisicand.
Vrajmasi sau prieteni, pe toti sa-i iubesc,
Ca Tine, deplin, Imparate Ceresc !
Viclenia gabaonitilor
Dupa biruinta de la Ierihon
Si-n cetatea Ai, cei din Gabaon
Vor,prin viclenie,sa incheie-un pact
Cu israelitii si mint, cu mult tact,
Incercand cu haine rupte, zdrentuite
Si bucati de paine reci , mucegaite,
Chiar si pe Iosua sa-l duca-n eroare !..
Ne-ntreband pe Domnul,el nu este-n stare
Sa discearna falsul din cuvantul lor
Si semneaza pactul cvasi-protec-tor.
Cum minciuna are si-azi picioare scurte,
Trec numai trei zile si,pe nestiute,
Cei din Gabaon sunt descoperiti,
Fiind vecini la vest cu-acei israeliti.
Drept pedeapsa pentru viclenia lor,
Au ramas, pe viata, robi evreilor.
Din istoria trista,multe-nvataminte
Consemnam in suflet,inima si-n minte:
Ale noastre buze,niciodat` minciuna
Sa nu le manjeasca,nici inselaciunea !
Sa-ntrebam pe Domnul,cand un legamant
Vrem ca sa-ncheiem, scris sau prin cuvant.
Numai Adevarul tinta sa ne fie,
Ca sa dainuim cu EL,in vesnicie!
Neemia si dregerea zidurilor Ierusalimului
A ajuns la-Ierusalim
Si-a chemat intreg poporul:
“Haideti,iarasi sa zidim!
Domnul ni-este Protectorul!”
La apelu-i,bucurosi,
Toti evreii au lucrat;
Dar dusmanii,-invidiosi,
Precum Tobia,Sanbalat,
Planuit-au impreuna,
Ca sa faca stricaciune
Si-au chemat pe Neemia,
Cu gand rau,de-nselaciune.
-Azi am o lucrare mare
Si nu pot sa ma pogor.
Cat timp as veni,-n sistare
Ar fi lucrul tuturor!
Cei ce zidu-l inaltau,
Cu o mana tineau sabia,
Iar cu cealalta,lucrau
Si-si scriau istoria.
Nici in latul nou , intins,
De-a se-ascunde-n Templu,sceptic,
Neemia n-a fost prins,
Caci Hristos era-al lui Sfetnic.
Zidul a fost ispravit
Si in fata tuturor
Ezra, Legea le-a citit
Tare si convingator.
Tot poporul a promis,
Ca pe Domnu-L va sluji!…
Dar pacate l-au invins,
Neemia , cat lipsi…
Revenind din Persia,
Neemia-a poruncit,
Toate portile cetatii,
`N Sabat,pana la-asfintit,
Sa ramana-nchise!..Nimeni
Sa nu cumpere-n Sabat!
Iar in viata si-n camine,
Sa traiasca , nepatat !
Domnul si pe noi ne cheama
Sa fim Ezra,Neemia,
La porunca-I sa luam seama
Si cu toata barbatia
S-aparam Inaltu-I Nume,
Sa ramanem la “sta scris”
Si pe a sfintirii culme
Zilnic sa urcam,decis !
Estera
Toti se prosterna pana la pamant
In fata lui Haman,ca unui zeu.
Haman se crede mare si prea sfant,
Dar unul nu se pleaca: e evreu.
Si bietul de Haman n-are odihna…
De-aceea,iata-l,cere la-mparat
Exterminarea celor ce nu-nclina,
Sa caute alti zei si alt sabat !
Dar Mardoheu,evreul credincios,
Se duce la regina,la Estera;
Apoi,in post si ruga se unesc,
Sa umple cu credinta atmosfera!
Umilirea lui Nebucadnetar si a lui Belsatar
Trufasul rege Nebucadnetar
A fost smerit de Domnul,ca sa-nvete,
Ca a primit coroana lui,in dar,
S-o poarte-n umilinta si-n blandete.
Da!Domnul i-a luat mintea si-a trait,
Hranindu-se cu iarba din pustie.
Iar dupa sapte ani s-a pocait,
Recapatand si minti,si-mparatie.
Dar Belsatar,nepotul,n-a-nvatat
Nimic,din asta lectie amara
Si a murit ucis,chiar in palat,
Gasit cu „lipsa”,la un chef de seara.
Sa fim atenti,caci trupul e un templu;
Voi, vase sfinte,sa nu profanati !
O,rege Belsatar,ce trist exemplu
Esti,astazi,pentru toti cei apostati !
Profetul Iona
Ati mai auzit vreodata, ca
sa fuga un profet
In directia opusa, fara urma de
regret ?! Totusi,Iona astfel spune :
“Iata-ma,…nu ma trimite!”
Si spre Tars el se imbarca, cu
mandate ne-mplinite.
El “coboara”, tot coboara,…
pana-n fundul navei,unde,
Linistindu-si constiinta, cheama
somnul lin pe frunte.
Domnul, insa, prin furtuna ii
vorbeste, sa-l trezeasca,
Sa-l intoarca, sa-mplineasca
misiunea lui cereasca.
In adancul marii, Iona-nvata lectia
cea grea,
Ca,credinta fara fapte este moarta,
pururea .
Dar,ca si psalmistul spune:
“Mantuirea este-a Lui
Si prin El sunt izbavit din pantecele
chitului.”
Dumnezeu,profetului,ii mai
acorda inca-o sansa,
Caci salvarea lui si-a celor din
Ninive nu-i o farsa.
Duhul Sfant a pus foc sacru in
putinele-i cuvinte,
Iar cei din Ninive, grabnic, la apel
au luat aminte.
“Doamne, tocmai lucru-acesta
cautam sa il evit,
Cand fugeam la Tars,stiind ca Tu
iubesti netarmurit.” Domnul sta de vorba, bland, cu-al Sau
profet infuriat
Si-l intreaba :
”Bine faci tu,Iona,ca te-ai maniat ?”
Stiu ce Iona a raspuns,dar stiu ca
Iona,azi,sunt eu
Si cu lacrimi de iubire ma
asteapta Dumnezeu,
Ca sa spun:”Da, ma voi duce-
oriunde, Doamne,ma trimiti:
La iudei sau la pagani,caci toti,
de Tine –s pretuiti.
…………………………………………
Scump Isus, a noastre inimi Iti ridica monument De-adorare si-nchinare !SUNTEM IONA NOU, ADVENT !
(Fragmente din poem )
Iosia
Ce rara binecuvantare,
Ca,dintr-un tata ca Amon,
In vremi de putregai apare
Iosia,imparat pe tron !
O,daca ar mai naste regii
Si azi,asa reformatori,
Sa caute in Cartea Legii,
Ca dupa titluri si comori!
Ezechia
Un rege credincios,reformator,
S-a-mbolnavit,dar nu dorea sa moara.
Din ceruri,Domnul vietii i-a raspuns
Si a facut ca boala sa dispara.
Iar ca sa creada-n harul aratat,
Chiar soarele pe ceruri l-a miscat.
In rasarit,haldeii au vazut
Pe cer si pe cadran,acea minune
Si au trimis trei soli la-Ierusalim,
Sa vada,oare,Domnul ce va spune ?
Dar regele,uitandu-si datoria,
Le-a aratat,lumeste,visteria !
Cand noi avem ocazii minunate,
Cu ce ne laudam in lume,frate ?
Lucram noi,totdeauna,credincios?!
Ne aratam pe noi,sau pe Hristos?!
Declinul imparatului Ioas
O, ce bine ar fi fost,
Ca Ioas sa fi ramas
Credincios,in al sau post,
Pentru Domnul,un sfant vas!
Insa Iehoiada moare!…
Regele si-al sau popor
Aduc iarasi inchinare
Fada , Astarteelor.
Fiul,Zaharia,-i mustra
Si-i indeamna sa se –ndrepte,
Dar,desi mustrarea-i justa,
Este omorat cu pietre.
Cinica “recunostinta”,
Pentru cel ce l-a salvat
Si tot timpul vietii sale
Minunat l-a indrumat!
Domnul insa nu Se lasa
De cei rai, batjocorit.
Intr-o lupta nemiloasa
Regele e grav ranit
Si-omorat in patul sau
De chiar slujitorii lui!
Trist e-al vietii lui traseu,
Dar,…avertisment oricui
Si indemnul de a fi
Pan` la moarte, credincios,
Celui care ne iubi:
Domnului Isus Hristos.
Iov
In istoria omenirii un intrus a aparut:
Lucifer!..Cazut din ceruri,pe om aliat
l-a vrut ,
Ca sa lupte impotriva Dragostei
eterne,vie.
Inima,in lupta-aceasta,cui ii dai
suprematie ?!
Lui Hristos,care iubeste si doreste
ne-ncetat,
Pe oricare om din lume sa-l salveze
din pacat?
Sau…Satanei,care-aduce boala,
moarte,suferinta
Si doreste ca sa duca la ruina-orice
fiinta?!
Nimeni,pe pamantu-acesta nu-i scutit
de incercari:
Dar,ca Noe si ca Iov,multe
binecuvantari
Vor avea aceia care se incred in
Dumnezeu
Si-mplinesc a Sa vointa,si la bine,
si la rau !
Ai in trup vreo suferinta?Esti un Iov
indurerat?
Dumnezeu vegheaza totul;langa tine-i
necurmat !
De aceea,tu poti spune:”Ochii mei IL
vor vedea”!
Si puterea ta va creste,biruind,spre
slava Sa.
Chiar cand lupta vietii pare ca se-
apropie de sfarsit,
Nu privi cu disperare,nu fi
deznadajduit !
Ca si regele-Ezechia,roaga-te
increzator .
Domnul poate,orice boala,s-o alunge,
ca un nor !
Zorii zilei,totdeauna IL gaseau in
rugaciune
Pe Isus,primind putere pentru predici,
fapte bune.
Pentru fiecare,astazi,EL Se roaga
ne-ncetat,
Ca sa fim tari in credinta,demni de-al
nostru Imparat.
(Fragmente din poem)
Dregerea zidurilor templului
Numai sapte ani avea,
Cand , in al istoriei ceas,
Rege peste tara sa
Urca micul print, Ioas.
Inspirat de Dumnezeu
Si-ajutat de Iehoiada,
Pe poporul sau evreu
Regele Ioas chemat-a
Ca s-aduca darurile,
Fiecare-n dreptul sau,
Pentru-a drege zidurile
Templului lui Dumnezeu.
Toti au dat cu bucurie
Si-au lucrat spre slava Sa !
Doamne,pentru vesnicie
Eu Iti dau azi, i n i m a !
RUGACIUNEA LUI NEEMIA
Rob in capitala Susa
Neemia a aflat,
Ca departe,-n tara sa
Totul este ruinat !
S-a rugat si a postit
Pentru tara si popor
Si raspunsul mult dorit
L-astepta nerabdator !
Imparatul Artaxerxe
L-a-ntrebat:”De ce esti trist ?”
Si indata Neemia
Starea tarii i-a descris.
Regele, spre aprobare
A rostit cuvantul sau
Si scrisori de-acreditare
I-a dat bunului evreu.
Neemia—i fericit !
Domnul ruga i-ascultat !
Azi pe toti eu va invit :
“Va rugati neincetat !”
INVIEREA FIULUI SUNAMITEI
Baietelul sunamitei
Este darul Celui Sfant,
Dar o moarte nemiloasa
I-l rapeste prea curand.
Domnul insa-i pregateste
Nou prilej de bucurie :
EL,prin Elisei,profetul,
Copilasul il invie.
Pentru fiecare mama,
Ce se roaga cu credinta,
Domnu-alunga nori de teama
Si in orice suferinta
EL straluce o minune,
Pentru EL vrand sa fim vii,
Fericirea sa-ncunune
Pe mamici si pe copii.
ELISEI INVIAZA UN BAIETEL
S-a dus Ghehazi cu toiagul,
Executand rapid porunca.
Dar a uitat ca rugaciunea
Credintei sa-i sfinteasca munca.
Cand Elisei intra in casa ,
De-acest esec nu s-a mirat,
Ci s-a rugat plin de iubire,
Pana copilul a-nviat !
DUMNEZEU ARE GRIJA DE ILIE
Din Galaad,un om ca noi,Ilie,
Zelos,smerit si aspru imbracat,
Ca traznetul veni cu o solie
`Naintea lui Ahab,neasteptat.
Si,ca sa stie bine , renegatii ,
Ca nu alti zei dau ploaie,ci Hristos,
Ilie cel uitat de generatii
A aparut din nou, in lume ,jos.
Ca sa ajute astazi prunci si oameni
Sa urce pe a cerului platforma,
Ilie-nseamna,deci,redesteptare,
Urmata,nu tarziu,de o reforma !
IESIREA DIN CORABIE
Potopul a venit deodata,
Neasteptat,dar mult vestit.
In ziua-aceea pacatosii
Tarziu,in valuri s-au cait.
Din milioanele de oameni
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credinta umilita,
Ce zilnic i-a condus la fapte.
Peste oceanul nesfarsit,
Care-nghitise munti si case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtati pe aripi luminoase
