Stropitoarea
– Poezie pentru copii –
Am o stropitoare mica
Si sunt harnic va sa zica
Caci eu ud mereu gradina
Cu pisica mea Irina.
Dar odata pe-nserat,
Sa vedeti ce s-antamplat…
Cineva mai sus de nori
Printr-un brau plin de culori
Dintre razele de soare
A adus o stropitoare
Si-a udat toata gradina
Pe mine si pe Irina.
Pestele
Mi-amintesc… cu ani in urma
Erau apele curate
Nu eram panditi din umbra…
Inotam in libertate.
Astazi vremurile-s grele…
De potop suntem striviti…
Suntem prinsi mereu in plasa
Suntem chiar si otraviti.
Raurile-s tot mai goale,
Ca pe unde sade scris
Un slogan propus de diavol:
“Pentru viata, interzis!”
Jercan Danut Alexandru
Melcul
As fugi mai catre munte
Pe poteci serpuitoare
Sa m-ascund de ochii lumii
Pe sub stanca cea mai tare.
Poate va-ntrebati, desigur,
De ce fug cu casa-n spate,
Oamenii m-au pus pe fuga…
Si sunt speriat de moarte…
Casa mea e mult prea mica
Poate fi usor strivita
Pentru mine, talpa lumii
E un fel de dinamita.
Doamne, unde sa-mi duc casa?
Sa ma simt in siguranta?
Pe pamant, linistea, pacea,
Cam de mult si-au luat vacanta!
Jercan Danut Alexandru
PASAREA
Alta data, zborul meu
Era lin, frumos, perfect…
Astazi, zborul e mai greu
E mai scurt si cu defect.
De vreo cativa ani incoace
Imi cad fulgii, cad si pene,
Si de-atata intristare
Mai uit unele catrene.
Aerul este de vina,
E prea poluat, se pare,
Apa are-n ea rugina
Si-I prea mult praf in mancare.
Vecina mea randunica
Si-a lansat o lege noua:
Si-a zidit casa mai mica
Si face doar doua oua.
Trist e crangul… Prin zavoi
Nu mai canta ciocarlia…
Doamne vino iar la noi
Si adu-ne vesnicia!
Jercan Danut Alexandru
Magarusul
Mai de mult, cu ani in urma,
Aveam si eu rolul meu…
Daca ma priviti, si astazi
Car crucea lui Dumnezeu.
Chiar pe Domnul, pe Mesia,
Eu L-am dus candva in spate
Simteam c-aveam importanta
Si drepturi asigurate.
Astazi, lumea e grabita
Si cu mine-I e rusine…
n-are timp sa vada crucea
pe care o duc cu mine.
Ma alearga, ma jigneste,
Ma lasa sub cer, in ploaie,
Si pentru orice greseala
Gratuit, primesc bataie.
Nu ma plang pentru durere,
Pentru marea mea povara,
Dar marturisesc, prieteni,
C-as pleca in alta tara!
Jercan Danut Alexandru
CINE E DE VINA?
Furnicuta
– Pentru c-am gasit aseara
Musuroiul rasturnat,
Lucrurile-mprastiate,
Cine este vinovat?
– Omul plin de rautate
Care-si vrea mai iute zborul…,
El e cel ce, din pacate,
Da in toate cu piciorul!
Floricica
– Pentru ca mi-au rupt bobocii
Si crengutele firave
Si-am ajuns un ciot, o planta
Cu staminele bolnave,
Spuneti, cine e de vina?
Nu e trist, nu e pacat?
Pentru jalea mea adanca
Cine este vinovat?
– Omul, care nu mai stie
Sa scrie o poezie,
Omul, care a stricat
Edenul cel luminat!
Broscuta
– Daca lacul a secat
Si-n namol cleios ma zbat,
Daca apa cea putina
Are gustul de benzina…
Spuneti cine a stricat
Universul minunat?
– Pentru praf, pentru rugina,
Pentru apa cea putina,
Trebuie sa recunoastem
Ca doar omul e de vina!
Albinuta
– Daca-n polen si-n nectar
E un gust ciudat, amar,
Daca ceata nu ma lasa
Sa ma-ntorc la mine-acasa…
Daca vreau sa zbor din prun
Si aterizez in drum,
Si ma tem ca vine seara
Si nu-mi duc la stup povara…
Daca ma frang in suspine
Ca aripa nu mai tine…
Spune, omule batos,
Ce ma-ndopi cu zahar tos,
Si in schimb iti pui in oala
Mierea mea originala…
Cine, campul a stropit
Cu praf de m-am otravit?
Cine, cine-i vinovat
Pentru tot ce s-antamplat?
-Pentru praf, pentru otrava,
Pentru starea ta bolnava,
Pentru moartea prematura,
Vinovat e cel ce fura!…
Pentru tot, neaparat,
Omul este vinovat!…
Ulmul
– Radiatii, radiatii,
Peste campuri si plantatii!…
Fiti atenti la vorba mea:
Vine moartea sa ne ia!
La mine cam de ieri seara
A-nceput frunza sa moara,
Crengutele mai firave
Deja sunt tare bolnave…
Fratii mei de la sosea
Au o viata foarte grea.
Unii-au fost deja taiati
C-au murit asfixiati!
Cine poate sa ne-ajute
Si puteri sa ne-mprumute?
Cine, cine e de vina
Ca butoiul cu morfina
Ne-a lovit la radacina?
– Pentru-atatea radiatii
Care au ucis plantatii,
Pentru visul de lumina
Fabricat din plastilina,
Numai omul e de vina!
Ghetarul
Cel putin, de la potop,
Am plutit peste ocean
Si-am ramas fidel naturii
Zi de zi si an de an.
De curand se-ntampla insa
O chestie mai ciudata…
Imi pierd, chiar vazand cu ochii,
Apa mea cea inghetata…
Tot mai mic, mai fara vlaga,
Devin H20 sarata,
Transformandu-ma’n poveste
Cu-n ghetar ce-afost odata!
De ce se intampla asta?
De ce m-a lovit napasta?
Cine-i cel ce a gresit
Si trebuie pedepsit?
Ne raspund frunzele toate
Prin santuri imprastiate,
Flori care-au murit in Mai
Sub copitele de cai,
Crengi care-au pierit latent (urgent)
Sub gaz de esapament:
-Pentru marele pacat,
Omul este vinovat.
Ozonul
Ca o mantie cereasca
Imbracam planeta vie,
Sa filtrez razele gama
Si s-o apar de urgie.
Stiam ca esenta densa
Din care eram croit
Este foarte rezistenta,
Echivalent la granit…
Dar m-am inselat amarnic…
Azi privesc neputincios
La sparturile din mine,
Oftez… Dar sunt curios
Sa aflu daca se poate
Cine trage cu carbon,
Cine mi-a furat puterea
Si-o bucata de ozon?
– Pentru lovitura data
Printr-un proiectil ratat,
Se-ntelege de la sine,
Tot omul e vinovat!
Oceanul planetar
Va vorbesc din estuar…
Sunt oceanul planetar..
Eu pictez coame de val
Cu albul de miez de var…
Eu am fost aici prezent
Chiar si peste continent
Pana cand mi s-a pus prag
Trbuind sa ma retrag.
Legile am respectat,
Peste tarm n-am evadat…
Dar de cand pe-ntinsa mare
Vad explozii nucleare,
Tulburat, nevoie mare,
Pun talazuri in miscare
Le-arunc peste stavilare
Maturand ce iese-n cale!
N-am vrut sa se-ntample-asa,
Dar pe-aici, pe undeva,
Simt ca este cineva
Ce se baga-n treaba mea.
Stiti cumva cine arunca
Gunoaie pe dupa stanca?
Cine vrea sa faca bani
Prinzand rechini si calcani?
De ce pe ocean si mare
Sunt atatea pescadoare
Care-arunca prin Maldive
Resturi radioactive?
-Domnule Poseidon,
Cu trident autohton…
Vinovat e unul singur:
Cel cu numele de OM…
Regretam ce se intampla,
Vinovat e cel cu “marul”…
Ce sa ne dam dupa deget,
Ca acesta-i adevarul!
Jercan Danut Alexandru
VRABIUTA
(pentru copii)
-Spune-mi, vrabiuta draga,
Ce-ai facut o iarna-ntreaga,
Cine-ti dete de mancare,
De baut, pe gerul mare?
Cine oare te-a-ngrijit,
De nu mi te-ai prapadit?
-Domnul Sfant m-a ocrotit,
M-a condus si m-a hranit,
Si cu mana Sa cea buna,
M-apara in grea furtuna…
Azi invata de la mine,
Domnul are si de tine,
Niciodata nu uita,
Grija multa ca de-o stea!
Floare de colt, ian.2008
IZVORUL
Sase mii de ani am curs
Cu torent plin de racoare,
Insa vara asta, apa,
S-a topit sub foc de soare.
Nu mi s-antamplat vreodata
Sa dispar ca frunza-n vant…
De aceea plang sub pietre
Ca o cruce pe mormant.
Doamne, lasa-Ti mana blanda
Sa ploua si peste mine
Sa ma nasc a doua oara
Sub acorduri cristaline.
Jercan Danut Alexandru
(versuri pentru copii)
Lacrimi reci de-o saptamana,
Cad tinadu-se de mana,
Transformandu-i pe cei scunzi
In pitici luciosi si uzi.
Vantul duce-n rotocoale
Frunze,praf,palarioare
Si danseaza-ametitor
Luand cu el esarfe-n zbor.
Soarele si-a pus hainuta,
Inghetata e manuta
Si obrajii colorati
Se-nrosesc de vant certati.
Floare de colt
