Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

01.”NU TE TEME, CACI EU SUNT CU TINE!”

Scris la: 15 aprilie 2009
01. “NU TE TEME, CACI EU SUNT CU TINE !”
 
                - PROMISIUNEA LUI DUMNEZEU PENTRU CEI CE SE TEM DE VIITOR –
 
“Nu te teme, caci Eu sunt cu tine. Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau. Eu te intaresc si tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”
Isaia 41, 10
 
              Este vreun lucru de care te temi in aceasta viata ? Stiu ca te temi… Si eu ma tem de multe lucruri prezente sau viitoare, reale sau imaginare. Ma tem si de trecut…
              Pana la un punct, este firesc sa ne temem de cate ceva. Teama face parte din “zestrea” firii noastre omenesti , de cand primii nostri parinti au descoperit-o pentru prima data in cortegiul consecintelor inerente ale pacatului.
              Pana la comiterea primului lor pacat, ei nu au cunoscut ce este teama. Si era numai firesc sa nu o cunoasca, deoarece “in dragoste nu este frica” ( 1 Ioan 4, 8 ). Atata vreme cat L-au iubit pe Creator, dovedind aceasta dragoste prin ascultare deplina fata de vointa Lui, nu aveau de ce sa se teama. Sentimentul fricii a aparut ca o urmare imediata a pacatului si a instrainarii de Dumnezeu.
              Fiecare om are propriile lui temeri. Vezi in jur oameni echilibrati si senini care nu par a fi cuprinsi de sentimentul de teama. Cu toate acestea, in strafundul inimii lor teama roade ca un cancer, putin cate putin, pana cand, intr-o zi afli cu stupoare ca acel om a hotarat sa-si puna capat zilelor. 
              Toti oamenii se tem de cate ceva: saracul se teme ca nu are ce sa puna pe masa copiilor care vin de la scoala, in timp ce bogatul se teme sa nu-si piarda averea cand aude zilnic de falimentul bancilor si caderea burselor; patronul se teme ca nu va mai avea comenzi pentru a-si asigura profitul, iar muncitorul se teme ca va fi trimis in somaj; oamenii simpli se tem de masurile noului guvern, iar oamenii politici se tem ca nu cumva cineva sa le scoata la lumina fapte de coruptie si sa fie trasi la raspundere pentru ele; profesorii se tem de elevii indisciplinati si violenti, iar elevii se tem de profesorii duri si inflexibili…. Teama este una din bolile cronice ale omenirii, o adevarata pandemie care a cuprins societatea omeneasca.
              De ce anume ne temem noi, oamenii ? De multe, foarte multe lucruri…
              Ne temem de criza economica, de amenintari teroriste, de garda financiara , de TBC si accidente; ne temem de faliment si OZN-uri, de osteoporoza si greve, de cutremure, gauri in stratul de ozon si de serpi; ne temem de radiatii cosmice, de injectii, de cresterea cursului valutar, de somaj si mafie, de tsunami , de razboaie si asteroizi ce se indreapta spre pamant, de cancer, de radare, eruptii vulcanice si gandaci de bucatarie; ne temem de blocaje rutiere, de pedofilie si fulgere, de judecata lui Dumnezeu, de hernie de disc si de sobolani…
              Lista nu e nici pe departe completa. E doar prologul fricilor noastre, caci ne mai temem si de sfarsitul lumii, de inundatii, de insolatii, de extraterestri si incalzirea globala; ne mai temem de explozia demografica, de fantome, gripa, vaduva neagra si accidente aviatice; ne temem de imputinarea resurselor naturale, de salmonella, de corijente, de bau-bau, polei si incendii, de politie, de demoni, de scadenta creditelor bancare…
               Desigur, ne mai temem de chirurgi , de batranete, de botulism, de carii dentare, de criminali, de oamenii strazii, de amenzi, impozite marite si oameni beti, de igrasie in dormitor, de scurgeri de gaze, de virusi informatici si E-uri alimentare. Ne temem de hepatite, de escroci, de bombe nucleare, de scorpioni si vecini rai, de pene de curent, de pene de cauciuc sau de motor, de sefi severi si vampiri…Ne temem de moarte…
              Ne temem de inca 1 231 721 lucruri ( cine nu crede, sa incerce sa le numere ! ) .
              Ce e de facut cu aceasta teama cronica in care traim ca omenire de circa sase milenii ? Exista vreun psihoterapeut capabil sa ne vindece de toate aceste temeri atat de variate si atat de intense ?
              Nu-l cautati printre oameni ! Toti oamenii, fara exceptie, au temerile lor. Pilule anti-frica nu exista. Exista doar droguri care ne scot pe tusa, transformandu-ne, din luptatorii din arena, in spectatorii neputinciosi din tribuna. Daca dorim remediul cel mai eficient impotriva fricii, atunci el trebuie cautat in singura “farmacie “ autorizata de Marele nostru Medic: Biblia.
              Daca ar fi sa clasificam teama dupa criteriul efectelor ei, am putea gasi cel putin trei feluri de teama. Exista o frica cu efecte imediate ( de ex. vezi un sarpe si in acelasi moment se declanseaza o serie de reactii involuntare la nivel fiziologic ). Exista si o frica cu efecte indepartate ( daca an dupa an un om se lasa coplesit de teama ca se va imbolnavi de o anumita boala, teama lui va duce in timp la degradarea starii de sanatate ). Exista insa si o frica cu efecte vesnice, cu privire la care Biblia are multe de spus. Poate cel mai cumplit lucru pe care il aflam de pe paginile ei in legatura cu acest gen de frica este o lista – o lista neagra a tuturor categoriilor de nemantuiti. Stiti cine se afla in capul acestei nefericite liste ?
             “ Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatori la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”
                                                                                                                                        ( Apocalipsa 21, 8 )
              De ce tocmai fricosii sunt pe primul loc in aceasta teribila lista a mortii ? Sunt ei mai vinovati decat desfranatii, idolatrii, vrajitorii, mincinosii si ceilalti nelegiuiti care au facut din pacat un mod de viata ?
              Nu ne revine noua, oamenilor , sarcina de a stabili gradul de vinovatie al semenilor nostri. Exista insa cel putin doua motive cat se poate de pertinente care fac ca un om, biruit de un anumit gen de frica, sa se regasesca pe lista neagra a celor exclusi din Imparatia lui Dumnezeu:
              1) Frica ne determina sa facem ceea ce, in mod normal, nu am face.
              2) Frica ne determina sa nu facem ceea ce, in mod normal, am face.
              Nu este doar un simplu joc de cuvinte! Este trista realitate.
              Cu putin timp inainte de arestarea lui Iisus, Petru spunea plin de incredere: “Doamne, cu Tine sunt gata sa merg chiar si in temnita si la moarte.” ( Luca 22, 33 ) Nu au trecut insa decat cateva ore si acelasi Petru se leapada de Mantuitorul sau, spunand de trei ori ca nu-L cunoaste pe acest Iisus. Ce a intervenit intre timp in viata ucenicului atat de zelos si devotat alta data? FRICA !! Petru nu se cunoastea inca pe sine. El nu era constient ca in conditii de frica un om, chiar daca se numeste Petru, poate face ceea ce nu ar face in conditii normale si va refuza sa faca ceea ce ar trebui sa faca. Un om care nu-si poate invinge teama de oameni, atunci cand vrea sa se apropie de Dumnezeu, nu va ajunge niciodata intr-o relatie stransa cu El. Ceea ce ar trebui sa faca un astfel de om ( o pocainta sincera in ciuda opozitiei celor din jur ), nu va face . In schimb, el va face ceea ce nu ar trebui sa faca ( se va teme de reactia ostila a oamenilor ). Frica actioneaza asemenea unui scurt-circuit care da peste cap orice programare inteligenta, facand ca totul sa functioneze haotic, fara sens.
              Daca nu ar exista teama de a fi ironizat de cei din jur, de a fi marginalizat de societate in momentul in care un om se intoarce spre Dumnezeu, daca nu ar exista teama de a-ti pierde prietenii, familia sau locul de munca , cu siguranta ca bisericile ar fi arhipline si neincapatoare. Din nefericire, acest gen de frica , total neplacuta lui Dumnezeu, ii va opri pe multi sa se bucure de binecuvantarile mantuirii.
              Acesta e motivul pentru care, cu atata durere in glas, Mantuitorul spunea: “Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-si ia crucea lui si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine.” ( Matei 10, 37-38 ) Sau, altfel spus, cei care se tem de consecintele intoarcerii lor la Dumnezeu, nu sunt vrednici sa se bucure de binecuvantarile pregatite pentru ei.
              Exista vreo speranta de a fi eliberati de acest gen de frica cu efecte vesnice ? Desigur ! Insa pentru ca Dumnezeu sa poata interveni in favoarea noastra, El asteapta ceva esential din partea ta si a mea: o alegere buna. Este singurul domeniu in care suntem lasati complet singuri. Dumnezeu ne poate indemna sa mergem pe o cale sau alta, Satana ne poate ispiti sa ne abatem la stanga sau dreapta, insa alegerea ne apatine in totalitate. Nu exista predestinatie in aceasta privinta. Creatorul nostru vegheaza ca sa fim deplin liberi in alegerea pe care o vom face.
             “Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata , ca sa traiesti tu si samanta ta .” ( Deuteronom 30, 19 )
              Odata facuta alegerea cea buna, ajutorul divin nu se va lasa asteptat. Tatal ceresc te va ocroti ca intr-o cetate intarita, te va acoperi asemenea unui scut puternic, insotindu-te pretutindeni pe unde vei merge.
             “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine !”   – iata remediul impotriva fricii noastre, cea de toate zilele !
              Prezenta vie, reala si personala a lui Dumnezeu in cele mai mici amanunte ale vietii reprezinta marea noastra eliberare de frica. Si, pentru ca Domnul stie ca zilnic avem nevoie de prezenta Sa aducatoare de pace si siguranta, El ne-a lasat in Cuvantul Sau cate o promisiune de acest gen pentru fiecare zi. De 366 ori ( si pentru anii bisecti ! ), Biblia repeta : “Nu te teme !…” De 366 de ori, Dumnezeu ne invita sa ne invingem teama , luandu-L pe El drept Tovaras de drum.
              Din nefericire, ca oameni pacatosi ce suntem ( trebuie sa o recunoastem, fie ca ne place, fie ca nu ne place ! ), noi traim un paradox: fugim tocmai de Cel care ne poate vindeca pe deplin de frica. Cat de naivi au fost Adam si Eva cand s-au ascuns dupa comiterea primului lor pacat ! Sa te ascunzi de Cel atotstiutor si omniprezent ! Aici e paradoxul, nonsensul pacatului.
              Oare cum ar fi fost daca ei, dupa ce si-au dat seama de cursa in care au cazut, ar fi iesit inaintea Creatorului, cu umilinta si responsabilitate pentru ceea ce facusera, recunoscandu-si vina ? Cum ar fi fost daca cei doi, in loc sa se dezvinovateasca, aruncand vina fie asupra sarpelui, fie asupra tovarasului de viata, fie asupra lui Dumnezeu, ar fi recunoscut simplu: “Doamne, am gresit. Suntem vinovati si nu avem nicio scuza. Fa ce vei crede de cuviinta in dreptul nostru. Meritam orice pedeapsa…” ? Cu siguranta ca  altfel sa-r fi derulat istoria omenirii.
              Cat de dureros suna in urechile noastre cuvintele lui Dumnezeu , spuse prin profetul Osea: “Pieirea ta, Israele, este ca ai fost impotriva Mea, impotriva celui ce te putea ajuta.” ( Osea 13, 9 )
              De aceea, nu fugi de Dumnezeu cand te simti vinovat ! Nu repeta la nesfarsit greseala primilor nostri parinti ! Oricat te-ai teme de dreptatea si pedepsele Lui, adu-ti aminte ca traim intr-un timp de har, ca El a gasit o solutie pentru temerile tale.  Si solutia este Crucea ! Acolo, pe cruce, Iisus Christos a preluat, asemenea unui paratraznet , intreaga putere a maniei divine impotriva pacatului. Pentru ca tu si cu mine sa ne eliberam de frica si sa traim o viata noua.
              Nu te gandi ca numai tu te temi ! Si oamenii mari ai credintei au avut temerile lor, insa le-au biruit atunci cand si-au intors privirile de la neputintele lor spre Dumnezeu.
              Aminteste-ti de Avraam, “prietenul lui Dumnezeu” ( Iacov 2, 23 ) si “tatal tuturor celor care cred” ( Romani 4, 11 ). Nici el nu era alcatuit dintr-un alt material decat al nostru. Avea si el momentele lui de teama. Odata, cand aude ca nepotul sau, Lot, a fost luat prizonier in urma invaziei unor imparati din Rasarit, el isi risca viata si lupta pentru eliberarea lui ( vezi Geneza cap. 14 ). Dupa ce lucrurile se linistesc insa, in inima batranului patriarh incepe sa se furiseze frica: “Oare ce se va intampla cu mine, cu familia si cu averea mea de acum inainte ?  M-am facut urat acestor popoare vrajmase si cu siguranta  ca se vor razbuna pe mine .”
              Incet- incet, teama pune stapanire pe sufletul sau. Biblia ne descopera insa un lucru cat se poate de incurajator: in astfel de momente de teama ( justificata  sau nu ), omul nu este lasat singur. Cel care detine remediul impotriva fricii este acolo, langa cel ce se clatina, asigurandu-l:
             “Avraame, nu te teme ! Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare.” ( Geneza 15, 1 )  
              Priveste la tanarul si energicul Iosua care, dupa moartea lui Moise, trebuie sa preia uriasa misiune de a conduce un intreg popor in tara fagaduintei. Cand Iosua isi da seama de povara ce apasa pe umerii sai, incepe sa tremure in fata acestei mari responsabilitati. Inca o data avem dovada ca Cel care detine remediul impotriva fricilor noastre cotidiene nu-l abandoneaza pe om in astfel de momente. Dumnezeu Insusi i se descopera tanarului  Iosua si, prin cuvinte duioase, ii linisteste apele framantate ale sufletului:
             “Nu ti-am dat Eu porunca aceasta: “Intareste-te si imbarbateaza-te ? Nu te inspaimanta si nu te ingrozi, caci Domnul, Dumnezeul tau este cu tine in tot ce vei face .“   ( Iosua 1, 9 )
              Si, daca nu esti inca pe deplin convins ca si altii, mai mari decat tine, au avut si ei temerile lor, priveste la tanarul Ieremia, chemat la slujba de profet la o varsta frageda. Incearca sa intelegi ce se petrecea in sufletul lui inca crud atunci cand incearca sa se justifice inaintea lui Dumnezeu:
             “Ah, Doamne, Dumnezeule ! Vezi ca eu nu stiu sa vorbesc, caci sunt un copil.” ( Ieremia 1, 6 )
              Dumnezeu, Cel despre care Biblia afirma ca este “mai mare decat inima noastra”( 1 Ioan 3, 20 ), il intelege pe tanarul Ieremia, incurajandu-l in termenii cei mai delicati:
             “Nu te teme de ei, caci Eu sunt cu tine ca sa te scap, zice Domnul…Ei vor lupta impotriva ta, dar nu te vor birui, caci Eu sunt cu tine ca sa te scap, zice Domnul .” ( Ieremia 1, 8. 19 )
              Daca vrei argumentul suprem ca toti cei care ne-am nascut pe acest pamant avem propriile noastre temeri, uneori nestiute de nimeni, priveste la Mantuitorul in ultimele clipe inainte de marea Jertfa. Si Iisus se temea… Era o teama grozava, astfel incat evanghelistii nu au putut-o trece cu vederea. In Ghetsemani, teama Mantuitorului a capatat contururi de o gravitate iesita din comun.
             “A luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan si a inceput sa se inspaimante si sa se mahneasca foarte tare. El le-a zis: “Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte…” ( Marcu 14, 33-34 )
              Desigur, teama Mantuitorului era de alta natura decat a noastra.El se temea ca nu cumva povara pacatului de pe umerii Sai sa-L desparta pentru totdeauna de Tatal Sau. Era o altfel de teama, dar era TEAMA ! Si El a trait-o la intensitate maxima. Nu vezi in aceasta garantia ca El ne intelege pe fiecare in momentele noastre de tema ?
              Fii convins ca Dumnezeu iti cunoaste toate temerile marturisite sau nestiute de nimeni. El le cunoaste prea bine si doreste sa te elibereze de ele chiar in clipa aceasta. Cheama-L langa tine. Spune-I in rugaciune, in cuvintele cele mai simple, tot ce te framanta. Nu ascunde nimic, caci oricum, nu poti ascunde ceva de El. Apoi crede din toata inima ca El e acolo, ca te-a auzit si vrea sa te elibereze de fricile tale. Lumina pe care o vei simti in suflet este dovada ca El e langa tine, implinind promisiunea Sa: “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine “.
              Dumnezeu nu ne-a promis ca vom fi scutiti de suferinta. Mantuitorul ne-a avertizat: “In lume veti avea necazuri, dar indrazniti ( nu va temeti ! ), Eu am biruit lumea !” ( Ioan 16, 33 ).
              El nu ne-a promis ca, daca Ii vom fi credinciosi, vom trai ca sub un clopot de sticla, neatinsi de boala, de suferinta sau de rautatea oamenilor. El ne-a promis insa altceva:
             “Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare; il voi izbavi si-l voi proslavi. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea mea.” ( Psalmul 91 , 15-16 )
              Cuvintele psalmistului nu sunt simpla teorie . Eu, ca si alte mii si mii de oameni, plini de temeri de tot felul, le-am trait din plin in anumite momente de viata. Imi amintesc acum de clipele fierbinti ale asa-zisei revolutii din 1989. Se tragea din plin in orasul de la poalele Tampei, fapt pentru care in Sabat serviciile divine au fost suspendate. Credinciosii au fost indemnati sa se adune pe la casele cunoscutilor si acolo sa se inchine lui Dumnezeu.
              Asa am facut si noi. Ne-am adunat cateva persoane in casa unor cunoscuti, iar acolo am tinut un serviciu divin nepretentios, dar plin de binecuvantari. La final, imi amintesc ca am citit Psalmul 91 in intregime si ne-am predat Domnului in rugaciune. Apoi, impreuna cu sotia si copilul nostru, ne-am indreptat spre gara pentru a lua un tren spre casa. Din cauza agitatiei generale, nu circula niciun mijloc de transport in comun. Eram nevoiti sa mergem pe jos pana la gara. Nu aveam de ales. Ne-am intalnit cu tot felul de grupuri de oameni agitati, am fost martori la perchezitiile facute unor masini, dar tinta noastra era sa ajungem la gara.
              Cu putin inainte de aceasta, dintr-o data ne-am trezit singuri pe trotuar. Nu stiam de ce oamenii stateau ascunsi in scarile blocurilor si nimeni nu mai circula pe strada. Nu am apucat insa sa ne gandim prea mult la aceasta ciudatenie,ca am inteles curand , pe propria noastra piele, de ce oamenii stateau adapostiti in scarile blocurilor. Pe neasteptate, doua suieraturi de glont ne-au trecut pe langa ureche. Ne-am uitat in jur… Nimeni nu mai era pe trotuar. Cineva a dorit sa ne trimita in lumea umbrelor…dar nu a reusit. Mai tarziu, dupa ce a trecut emotia momentului si ne aflam in tren, am realizat ce se putea intampla. Dar ne-am reamintit in acelasi timp de promisiunea lui Dumnezeu pe care tocmai o citisem la plecare:
             “Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea inalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: “El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred…Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata ( glontul ! ) care zboara ziua…O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia…caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale…” ( Psalmul 91, 1.2.5.7.11 )
              Privind spre viitorul omenirii, perspectiva nu e deloc luminoasa. Oamenii devin tot mai constienti ca lumea se afla in pragul unei crize complexe si fara precedent. Solutiile sunt iluzorii si teama creste in intensitate in cercuri tot mai largi de oameni. Insusi Mantuitorul ne-a descoperit ca in preajma revenirii Sale “pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor. Oamenii isi vor da sufletul de groaza in asteptarea lucrurilor care se vor intampla pe pamant, caci puterile cerurilor vor fi clatinate.” ( Luca 21, 25-26 ).
              Marele avantaj al copiilor lui Dumnezeu care traiesc in acest timp de primejdii si nesiguranta este ca ei se pot baza si pot experimenta promisiunea Mantuitorului:
                       
Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea.
                             Sa nu vi se tulbure inima si sa nu se inspaimante !”
                                                                                                                                           ( Ioan 14, 27 )
 
                                                                                                                    Lori Balogh

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.