Prietenul nostru, Printul

Prietenul nostru, Printul

CUPRINS:
1.    Deschidere 6   1.2.5
2.    Rugăciune
3.    COR
4.    Introducere
5.    Tema I
6.    Poezie: Vâslim spre iubire
7.    COR
8.    Tema II
9.    Tema III
10.    Poezie: Fiul cerului
11.    Întrebări biblice
12.    Tema: Prietenii Prinţului
13.    Poezie: Psalmul 63
14.    COR
15.    Încheiere
16.    Poezie: Între două hotare
17.    COR
18.    Închidere 292
19.    Rugăciune
20.    Postludiu – ieşire

Cuvinte pline de farmec ne clocotesc în inimă şi zicem împreună cu Psalmistul: „Lucrarea noastră de laudă este pentru PRINŢUL (ÎMPĂRATUL)”
Ca pana unui scriitor iscusit să ne fie limba căci Tu eşti cel mai frumos… „harul este turnat pe buzele tale; de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.”
Războinic viteaz, încingeţi sabia, podoaba şi slava.
Da, slava, Ta! Fii biruitor, suiete în carul Tău de luptă, apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea, şi dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!
Scaunul Tău de domnie Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie şi împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
Tu iubeşti neprihănirea, şi urăşti răutatea.
De aceea Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu undelemn de bucurie.
Mai pe sus decât tovarăşii tăi de slujbă
Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele;
În casele Tale împărăteşti de fildeş reînveselesc instrumentele cu coarde.
Din neam în neam îţi voi pomeni numele: De aceea în veci de veci Te vor lăuda popoarele”!
(Psalmul 45 – fragmente)

Programul nostru vrem să fie o lucrare de laudă pentru Prinţul Universului. Noi am cunoscut pe Cel Nemărginit, pe Cel care conduce stelele în vastul lor circuit fără grabă sau întârziere, am cunoscut pe Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor şi înfiorări de frumuseţea Lui – la fel ca şi Psalmistul pe care l-am citat anterior – din slabele noastre cuvinte dorim să înfiripăm o – Laudă – să-I povestim minunile pentru ca în veci de veci să-L lăudaţi şi voi şi tot pământul.
Vă întrebaţi cum putem noi cunoaşte pe Cel de dincolo de hotarele timpului şi spaţiului? Da! Privirile ochilor noştri (fizici) se opresc pe bolta înstelată, şi nu am avut ocazia să privim cu telescoape perfecţionate cerul, dincolo de ceea ce poate vedea fiecare om.
Inteligenţa, bogăţia şi puterea noastră? Nu! Nu ne putem lăuda cu ele!
Şi totuşi, noi – oameni comuni – tineri ca toţi ceilalţi – am cunoscut pe Prinţul Universului. Cum? El ni s-a descoperit! S-a făcut asemenea nouă, ca să-L putem cunoaşte şi a venit la noi Emanuel „Dumnezeu cu noi”, Isus, Mântuitorul, Hristos, Mesia, Cel Uns ca Mare Preot, Împărat, Învăţătorul Galilean, Vindecătorul, MIELUL şi apoi ne-a spus că ne este FRATE, PRIETEN! „Voi sunteţi prietenii Mei…”
PRINŢUL – prietenul meu!! Prietenul tău!!! Prietenul nostru al pământenilor!!!
Închipuiţi-vă că vine la noi un monarh al acestei lumi şi ne oferă prietenia sa! Vă daţi seama ce ar însemna pentru fiecare din noi aceasta? Ar fi cineva care ar refuza aceea prietenie? Libertate, bani, onoare, tot ce-şi poate dori?Dar un monarh cu mult mai mare stă la uşa noastră! De mult aşteaptă să ne ofere prietenia Sa. „Eu stau şi bat!” – dacă aude cineva şi deschide, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine” – e Suveranul Universului – PRINŢUL – ISUS.
Prietenia cu El este mai de preţ decât orice pentru un tânăr înţelept. Aceasta pentru că Domnul Isus simte cu noi în toate durerile, în toate dezamăgirile, în toate greutăţile şi încercările noastre, şi anume din cauză că „El fu ispitit în toate ca şi noi ca să poată avea milă de slăbiciunile noastre şi să ajute pe cei ispitiţi.”
Există colţuri şi ascunzişuri în inima noastră, unde nu poate vedea nici un ochi omenesc, există cercări, în care nu ne poate fi de folos nici un prieten-om, există situaţii grele şi complicate, există doruri scumpe inimii noastre, dar pe care nu le putem destăinui nici celui mai de aproape dintre oameni. Dar Isus cunoaşte şi înţelege totul, El ne iubeşte foarte mult, şi doreşte să ajute şi să ne mângâie şi poate face aceasta deoarece El este Prinţul Universului.
Pentru prietenii Lui este garantată pacea, pacea netulburată, în această lume de zbucium şi de frământare. Cât de mângâiat şi de fericit te simţi în faţa unui prieten care te iubeşte şi în care ai deplină încredere! Dar omul n-a ajuns să cunoască cele mai înalte bucurii ale fericirii, dacă n-a ajuns să ştie şi să simtă că Domnul Isus este cel mai bun Prieten al său. Căci despre Domnul zice David: „Înaintea, feţei Tale este plinătatea bucuriei, iar la dreapta Ta sunt desfătări fără seamăn”.

Prin negura păcatului vâslim spre ţintă
Spre-acel liman al iubirii cereşti
E drumul prea lung şi prea greu
dar vâslim spre iubire…
Secretul e simplu…
„Isus e prietenul meu!”
Catarge de vise deşarte se rup,
Furtuna distruge speranţele slabe
Pe cheiul dreptăţii, acolo… aşteaptă
Acel ce-a spus mării vorbă-nţeleaptă..
pe cheiul de sus
E Isus…
Vor pieri cei ce merg fără rost… fără ţintă
Căci apele vin… şi vânturi se duc
Seninul de-o clipă dispare sub nor.
Dar mai e cineva ce aşteaptă cu dor
Şi timpul se duce şi clipele mor…
Dar iată…
În noaptea uitării se-aude-ntreită chemare.
Solia iubirii curate încearcă în clipa din urmă
S-arate realul în contrast cu-acea crudă eroare
Treziţi-vă, oameni!
Pe arca iubirii Isus e la cârmă…
Putea-veţi ajunge la El… aprinderi lumină
Căci Domnul vieţii e gata să vină…
E drumul prea lung şi prea greu?
Şoptiţi între voi, repetaţi adevărul:
„Isus e prietenul meu!”

Istoria Prinţului pentru noi pământenii a început pe frumoasele poteci ale Edenului. În răcoarea dimineţii El venea să se întâlnească cu omul. O dragoste tainică şi adâncă îl lega de această fiinţa care era lucrarea mâinilor Lui. Făcuse un plan măreţ pentru om. Prinţul, voia să-l ridice pe culmile cunoaşterii şi bucuriei fără să cunoască eşecul dar ştia în preştiinţa Sa că omul prietenul Lui, va urma o altă cale, şi un plan tainic a fost pus la cale de Prinţ împreună cu Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt.
Când Lucifer, uzurpatorul tronului lui Dumnezeu îşi căuta tovarăşi la trădare, îl găsi pe prietenul Domnului: omul. Acesta îşi trădă Suveranul şi se făcu prieten cu cel care dorea să ia locul lui Dumnezeu. Jalnică era situaţia trădătorului! Unde putea să fugă de Cel pe care l-a trădat? Durere, suferinţă şi moarte era standardul înalt de viaţă pe care Lucifer îl oferea celor ce-l urmau. Ce învălmăşeală de sentimente a inundat sufletul omului în acele zile de început? Mustrare de conştiinţă, frică…ură şi iubire, dorinţa de-a se întoarce, dorul după Prinţ şi chemarea întunericului – ce să facă, să se ascundă, să fugă! Unde? Cât timp?
O durere adâncă sfâşia inima Prinţului. Iubea atât de mult pe om şi omul L-a trădat, nu a avut încredere în dragostea Lui şi acum… vedea înaintea Sa o întreagă istorie de lacrimii. A alergat printre smochini după prietenul său, dar omul s-a ascuns.
Şi de atunci îl urmăreşte mereu cu dragostea Sa şi omul se ascunde mereu. E o mare taină această dragoste a celui trădat faţă de trădător, dar iubirea cerului nu cunoaşte margini.

Ascultaţi-L: „Cum să te dau…? Cum să te predau?… Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă. Nu voi lucra după mânia Mea… nu voi nimici, căci Eu sunt Dumnezeu nu om, Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să prăpădesc.” (Osea) „Ascultaţi munţii, pricina Domnului, şi luaţi aminte temelii tari ale pământului! Căci Domnul are o judecată cu „prietenul Său” „… ce Ţi-am făcut? Şi cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi!” (Mica)
În dragostea Sa, Prinţul a părăsit tronul, mărirea, strălucirea şi armonia cerului, a îmbrăcat un corp omenesc, hainele oamenilor simplii din Orient, El nu a crezut că este un lucru de apucat să fie Prinţ ci s-a dezbrăcat pe Sine şi a venit la noi, pe planeta noastră, planeta trădării, să ne răscumpere şi să ne salveze de moarte.
Puţini au cunoscut în fiul dulgherului din Nazaret pe un împărat. Dar El era. Omul acela sărac care străbătea pe jos drumurile fierbinţi ale Palestinei era Fiu de Dumnezeu, şi Fiul lui Dumnezeu era Isus, Mielul care a fost junghiat. Astăzi paşii Lui străbat drumurile noastre. El este sus în cer la tronul Tatălui dar este cu fiecare dintre noi. În casă sau pe stradă, când suntem singuri sau cu prieteni, El e lângă noi, când suntem în necaz sau în bucurie, Prinţul păşeşte alături de noi. El se poartă cu fiecare dintre noi aşa ca şi când am fi singura fiinţă de care ar trebui să se intereseze.
Prinţul Universului este prietenul pământenilor, prietenul meu, al tău, dar El doreşte să-i fim şi noi prieteni, ne-a iertat trădarea, ne iartă mereu revoltele împotriva Lui şi doreşte cu dor prietenia noastră. De ce? … e taina dragostei Sale. Pentru noi însă e supremul privilegiu: Eu – prietenul Prinţului! Şi ce ne pregăteşte El! Şi ce e gata să ne ofere! Noul Ierusalim, veşnicia! Şi mai presus de toate mi se oferă prietenia.

FIUL   CERULUI
Isus
a umblet printre oameni
cu mâinile întinse
spre toate durerile lumii aprinse.
A strigat
către cele patru părţi ale lumii
cu glas nepământesc:
„Apropiaţi-vă de Mine
toţi
cei pe care lumea v-a primit
Veniţi! Vă iubesc!”
L-au durut lacrimile
tuturor celor ce au plâns,
de aceea dragostea Lui i-a adunat şi i-a strâns.
Fiul cerului
i-a căutat pe toţi
cei zdrobiţi sub povară
şi cu glas domol i-a rugat;
„Lăsaţi-o aici
şi luaţi sarcina Mea cea uşoară!”

ÎNTREBĂRI   BIBLICE
1.    Domnul vorbea cu Moise faţă a în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Scrie în:…
R: Ex. 33,11
2.    Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate. Acest citat îl găsim în:…
R: Proverbe l7,17.
3.    „Prietene” cum ai întrat aici?
R: Matei 22,12
4.    „Prietene” ce ai venit să faci, fă!
R: Matei 26,50
5.    Isus un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.
R: Luca 7, 34
6.    Un prieten al lui Isus a dormit bine.
R: Lazăr, Ioan 11,11
7.    Când dai un prânz sau o cină să nu chemi pe prietenii tăi…
R: Luca 14,.12
8.    A fost numit prietenul lui Dumnezeu.
R: Avraam. Iacov 2,23
9.    Prietenia lumii, vrăjmăşie cu Dumnezeu.
R: Iacov 4,4
10.    S-a rugat pentru prietenii săi care nu l-au…
R: Iov 42, 10

„Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu”.E lucru minunat să fi prieten al Prinţului şi Prinţul să fie Prietenul tău.
Dar ascultaţi următoarea parabolă:
Un tânăr s-a căsătorit la Washington cu o fată. Imediat după oficierea căsătoriei fiecare a pornit într-o altă ţară. După doi ani de zile tânărul se întâlneşte cu un prieten iar acesta îl întreabă dacă e căsătorit.
–    Da, răspunde acesta.
–    Dar unde e soţia ta?
–    Nu ştiu.
–    Nu vă vedeţi?
–    Nu.
–    Dar nu vă scrieţi?
–    Nu.
–    Dar eşti căsătorit cu siguranţă?
–    Da. Doar am spus un „DA” acum doi ani la starea civilă…
Ce părere aveţi dumneavoastră despre iubirea acestor doi soţi, despre prietenia lor?(…)
Sunt multe căi prin care doi prieteni pot comunica dar fără comunicare nu este prietenie, nu este dragoste. Dumnezeu ne iubeşte, El e mereu lângă noi, în orice clipă, Prinţul doreşte cu dor comuniunea cu noi. Ce facem noi… comunicăm cu El?… Dacă astăzi nu ne place sa trăim cu El ne va plăcea oare în veşnicii? (timp de gândire)
Nimeni nu ar spune unui asemenea Prieten – cum e Isus – care ne oferă cerul: – Nu vreau să fi fim prieteni, nu-i va spune: „Nu Te mai iubesc.” Dar El cunoaşte. Şi cu sufletul întristat Prinţul va pleca o dată de la uşa inimii care nu-L primeşte. Prin natură, Biblie şi providenţă, Isus vorbeşte cu noi, comunică cu noi. Rugăciunea este marele nostru privilegiu oferit de cer, să comunicăm cu Isus, în gândurile şi simţămintele noastre să vorbim lui Isus despre iubirea noastră faţă de El, în viaţa noastră să se audă ecoul iubirii divine, îl iubim, îi suntem prieteni dacă facem ceea ce a spus El.
Cerul încă ne aşteaptă cu mâna întinsă – Prinţul ne oferă prietenia – ce facem noi?… Noi tinerii?… Ce fac cei maturi, cei cu părul nins, cei chemaţi?… În curând foarte curând, Îl vom vedea faţă în faţă, pe Prinţul Universului – acum vedem ca într-o oglindă, dar atunci Îl vom vedea aşa cum este. Căci El este Cel mai frumos. Ne vom zice atunci: Bun venit, sau…

PSALMUL   63

PRINŢ AL UNIVERSULUI
„Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!
Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine.
Într-un pământ sec şi fără apă.
Aşa Te privesc eu în locaşul cel sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava,
Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa,
de aceea buzele mele cântă laudele Tale,
Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.
Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase,
şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze,
când mi-aduc aminte de Tine… şi când mă gândesc la Tine…
Căci Tu eşti ajutorul meu şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte.”
(Psalmul 63 fragment)

Mă numesc Jared, cetăţean al Universului, membru al Observatorilor cereşti. În acest moment privirea mea este îndreptată către pământ şi vreau să vă spun de ce este aşa de importantă pentru mine o planetă atât de mică şi îndepărtată. Datoria Observatorilor cereşti este de a ţine o evidenţă a activităţilor de pe planeta Pământ. Noi am înregistrat războaie şi tratate de pace, inundaţii, foamete, revoluţii, perioade de prosperitate şi atrocităţi dincolo de orice imaginaţie. Desigur, biserica a fost punctul central al observaţiilor noastre, dat fiind că Prinţul a învestit în ea mai mult decât se va putea înţelege vreodată.
Noi, observatorii cereşti, am fost uluiţi de orbirea pământenilor. Ei se poartă ca şi cum Pământul ar fi centrul Universului şi nu un fir de praf cosmic. Omenirea are o părere îngustă despre starea ei, deşi Împăratul le-a spus-o lămurit în cartea pe care ei o numesc Biblia. Mulţi nu o iau în serios, unii nu cred în ea deloc şi chiar cei ce pretind a-L urma pe Prinţ, par deseori mai interesaţi de o maşină nouă sau de o excursie, decât de revenirea Lui.
Totuşi, El are câţiva urmaşi serioşi care Îi fac atâta bucurie. Uneori El radiază de bucurie privind ici şi colo câte unul care reflectă propria Sa persoană. Deseori simţeam o sfântă nerăbdare faţă de ei. Ingratitudinea lor părea de neiertat, o rasă atât de arogantă, fără nici un motiv de a fi arogant. Dar încet, de-a lungul secolelor, am început să-i iubesc, mai ales de când Prinţul a venit să trăiască cu ei. Privindu-L acolo, aşa de asemănător cu ei încât, uneori trebuia să privesc de două ori spre a-L identifica din mulţime, am început să-i văd prin ochii Lui. Când am văzut suferinţa Lui, am înţeles-o pe-a lor. Când Rebelul îl urmărea pe El fără încetare, am înţeles situaţia lor disperată Când a plâns El, am simţit lacrimile lor. Ei sunt legaţi împreună într-un fel misterios, probabil că s-a întâmplat la cruce sau poate mai înainte, în staulul din Betleem, sau poate când mergea pe drumurile lor, mânca la mesele lor, şi se atingea de bolnavii lor.
Pământenii ar putea afla multe dacă şi-ar închide televizoarele şi ar lăsa cărţile şi revistele. Biblia este plină de descoperiri extraordinare. Normal ar fi ca oamenii să petreacă fiecare clipă studiind şi rugându-se .pentru înţelepciune, dar Rebelul târându-i, i-a amăgit într-o indiferenţă mortală. Aş vrea să scriu pe cer soluţia simplă pentru nenorocirea lor: „ISUS HRISTOS, PRINŢUL UNIVERSULUI ESTE AL VOSTRU, PLANETA PĂMÂNT!”
Al vostru pentru vindecarea rănilor voastre, pentru alinarea singurătăţii voastre. Ridicaţi-vă capetele! Bucuraţi-vă şi cântaţi! Primiţi darul pe care vi l-a făcut cu un aşa preţ şi daţi-I în schimb dragostea voastră!
Amin

ÎNTRE   DOUĂ   HOTARE
Stăm între două cuvinte, viaţă şi moarte,
Departe de răsărit…
Şi mult prea departe de apus
Curând se va deschide-o carte
Şi înainte de al vieţii tale asfinţit
Numele tău are să fie şters, ori pus.
Stăm între două cuvinte: salvat sau pierdut,
Departe, departe de întuneric
Şi mult prea departe de lumină.
Curând se va vedea ce nimeni n-a văzut
Şi dincolo de cerul sferic
Se va vedea mărirea Lui, deplină.
Stăm între două cuvinte: curat şi murdar
Departe de minciună
Şi mult prea departe de dreptate.
Curând vom înţelege ce-nseamnă gust amar…
Să cultivăm o dragoste ce ne adună
Făcând din a noastră nădejde… realitate.
Stăm între două cuvinte: vină… sau pleacă,
Departe de marea cetate
Şi mult prea departe de Hristos,
Încă un clopot mai trebuie şi bată
Sfârşindu-se apoi cu toate.
Încă o mână îţi stă întinsă, sărmane păcătos
Stăm deci în faţa alegerii noastre
Având înainte sfârşitul ori veşnicia
Plecând, poţi să rămâi: plângând sau bucuros nespus
Lasă, plăcerile, priveşte către astre,
Şi dacă poţi s-alegi, nu cumpăni
Alege-L pe ISUS!
Sursa: www.cercetatiscripturile.org