Probabilităţi şi viaţăAcum mai bine de un secol, Louis Pasteur demonstra experimental că non-viaţa nu poate crea viaţa. De la celebrul bacteriolog încoace, e universal acceptat faptul că un organism viu apare întotdeauna dintr-o formă de viaţă similară. Majoritatea celor mai respectaţi oameni de ştiinţă acceptă adevărul legii biogenezei şi resping categoric teoria generaţiei spontanee. Confruntaţi cu propriile îndoieli, susţinătorii evoluţionişti ai apariţiei accidentale a vieţii mai caută explicaţii raţionale pentru formarea celei mai simple celule, amestec extrem de complex de structuri chimice. Este posibil, statistic, ca astfel de structuri performante să fi apărut pur şi simplu din întâmplare?
Dacă aruncăm o monedă în sus, şansa ca ea să se oprească pe o parte sau pe cealaltă este de unu la doi. Probabilitatea de a arunca „şase” cu un zar este de unu la şase, iar cea de a arunca acelaşi zar de nouă ori consecutiv este de unu la un milion. Cine ar îndrăzni să parieze susţinând că este posibil să arunci de 50 de ori la rând numai „şase” (probabilitatea de 1 la 10 la puterea 39) sau să obţii de 100 de ori doar „cap” aruncând în aer o monedă (probabilitate de 1 la 10 la puterea 30)?
Prin comparaţie, astronomul britanic Sir Fred Hoyle a calculat probabilitatea apariţiei generaţiei spontanee: „Nu a existat nici un fel de supă primordială, nici pe planeta noastră şi nici pe alta, iar dacă începutul vieţii nu a avut loc accidental, atunci cu siguranţă ea trebuie să fi fost rezultatul unei acţiuni inteligente voluntare.”
Probabilitatea apariţiei vieţii din materie însufleţită este de unu la un număr urmat de 40.000 de zerouri. Număr suficient de mare încât să dărâme întreaga teorie evoluţionistă a lui Darwin.
Ilustrul cercetător îşi argumentează în continuare poziţia folosind exemplul cubului lui Rubik: „Chiar şi cei mai puţin familiarizaţi cu cubul lui Rubik vor fi de acord că e imposibil ca un nevăzător să găsească o soluţie valabilă mişcând la întâmplare suprafeţele cubului. Imaginaţi-vă acum un număr de 10 la puterea 50 persoane nevăzătoare, fiecare având un cub Rubik şi încercaţi să evaluaţi şansele ca toţi să găsească rezolvarea în mod simultan. Abia atunci veţi şti care sunt şansele ca prin combinaţii aleatorii să descoperiţi măcar unul din seria de polimeri necesari vieţii”.
Probabilitatea matematică potrivit căreia cea mai simplă formă de viaţă ar proveni din materie neînsufleţită este de 1 la 10 la puterea două miliarde, după afirmaţia surpriză a celui mai cunoscut gânditor ateu de la sfârşitul secolului al XX-lea, Dr. Carl Sagan. Absurditatea cifrei este dezvăluită de necesitatea a 6.000 de cărţi de câte trei sute de pagini fiecare pentru a scrie respectivul număr!
Care este totuşi probabilitatea reală ca un fenomen de acest gen să aibă loc? Cel care a definit legile probabilităţii, Dr. Emile Borel susţine că fenomenele în favoarea cărora şansele sunt mai mici de 1 la 10 la puterea 50 nu au nici o şansă să se producă, indiferent cât de mult timp le acordăm. Să exemplificăm: posibilitatea ca ADN-ul funcţional – nemaivorbind de celula funcţională – să fi apărut accidental, prin puteri proprii este extrem de mică. Lăsaţi la voia întâmplări, aşa cum reclamă teoria evoluţionistă, cei 15000 sau chiar mai mulţi atomi aflaţi în subansamblurile individuale ale unei singure molecule de ADN s-ar putea combina în numai puţin de 10 la puterea 87 de moduri diferite. Şi totuşi, doar una dintre aceste modalităţi ar putea duce la formarea unei molecule de ADN… Şansele ca măcar o singură moleculă funcţională de ADN să se fi format prin hazard sunt egale cu şansele ca dintr-un miliard de universuri pline cu mingi de tenis, un bebeluş legat la ochi să o găsească pe singura marcată cu un punct roşu, din prima încercare, în timp ce mingea se deplasează prin miliarde de galaxii!
A continua să afirmi, şi chiar cu o siguranţă olimpiană, că viaţa a apărut întâmplător şi a evoluat în acelaşi fel, nu este decât o supoziţie nefondată, în evidentă contradicţie cu realitatea. Teoria generaţiei spontanee – a apariţiei accidentale a vieţii din materia neînsufleţită – este, ştiinţific vorbind, lipsită de temei, iar existenţa unei supe primordiale de materie organică, doar un mit. Cu toate acestea, în ciuda probabilităţii reduse şi a vocilor antievoluţioniste, un număr considerabil de profesori şi editori de manuale sunt încă adepţii „mitologiei” darwiniste…
Cornel Dragoş
Cu permisiune
Sursa: www.creationism.info.ro
