Promisiuni crezute
Pe drumuri asfaltate
Cu fals sau cu minciuni,
Merg astăzi către moarte
Ai lumii mari tribuni.
Sunt mândri, plini de sine,
Apar la orice pas
Şi îţi vorbesc de bine;
Doar asta le-a rămas.
Şi ei afirmă tare,
S-auzi şi tu şi eu,
Minciuna cea mai mare
Că ei sunt… Dumnezeu.
Şi lumea îi ascultă
Pe-aceia ce rostesc,
Cu îngâmfare multă,
Cuvânt aşa prostesc.
Dar, oare, cititorul
Cu Biblia în mâini,
Privindu-şi viitorul
Pe cine-i vrea stăpâni?
Pe cine vor în frunte?
Creştinii… ce doresc?
Ei ştiu de toate… multe;
Dar prea puţin trăiesc
Se-ncred oare în semeni
Ce fac promisiuni,
Sau nu se-ncred în nimeni?
Răspundeţi… oameni buni!
Avem de Sus povaţă
Să nu-l credem pe om.
Iar Biblia ne-nvaţă:
Doar Domnul este Domn.
Ai vrea să fii tu omul
Condus pe drumul lui
De cel ce este Domnul
Şi stă cu Tatăl Lui?
De crezi promisiunea
Curată a Lui Isus
Vedea-vei tu minunea
Că vei ajunge sus.
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisiune
Sursa: www.vioreldascalu.ro
