Psalmul 57 – O Rugaciune a lui David

¹  Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până vor trece nenorocirile.
²  Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.
³  El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
⁴  Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
⁵  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
⁶  Ei întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
⁷  Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
⁸  Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
⁹  Te voi lăuda printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
¹⁰  Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
¹¹  Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!