Rabdarea sfintilor

Rabdarea sfintilor

CUPRINS:
1.    Deschidere 37/100 Stau pe Adevăr
2.    Rugă.
3.    COR – 184 Strânşi laolaltă
4.    Introducere
5.    Discuţii 1…
6.    Răspunsuri 1…
7.    Poezie – Ce să fie oare?
8.    Discuţii 2
9.    Răspunsuri 2
10.    Poezie – De ce unii oameni au aripi?
11.    Cor + COM
12.    Discuţii 3
13.    Răspunsuri 3
14.    COR – 172 Prea sfinte Creator
15.    Discuţii 4
16.    Răspunsuri 4
17.    Poezie – Marele monument
18.    Încheiere
19.    Poezie – Logica mulţimii
20.    DUET:
21.    Închidere: 40/100 Lângă crucea Ta, Isuse!
22.    Rugă.
Atenţie:
Citiţi introducerea şi explicaţi : fiecare grupă va primi o fişă cu întrebări (pregătită în prealabil) pe care să le discute 5 minute, apoi  chemaţi reprezentanţi de la maxim 6 grupe în faţă şi daţi-le ocazia să prezinte răspunsul la prima întrebare şi să dea argumente. Cereţi  răspunsurile cu argumente. Nu lungiţi acest timp .. de fapt voi sunteţi săpânii programului ….
Tăiaţi coala A4 dupăce aţi xeroxat suficiente copii în aşa fel ca să puteţi oferi doar câte o fişă pentru discuţii.

Aţi auzit de îngerul gri? Copil fiind, am învăţat că fiecare avem doi îngeri: unul alb şi unul negru. Cel alb ne ocroteşte, ne dă sfaturi bune, este mesagerul lui Dumnezeu pentru noi. Tot el duce raportul vieţii noastre în cărţile din ceruri. Cel negru… să nu vorbim despre el, fiindcă îl cunoaştem, ştim câte ne-a determinat să facem.
De câteva luni am descoperit că pot avea un înger gri.
Nu am prea mult timp la dipoziţie, aşa că trebuie să mă grăbesc. Iar graba funcţionează doar în câteva lucruri, fără să nu compromită rezultatele. Unul dintre ele este călătoria.  Aici pot recupera ceva timp dacă nu merg în ritmul de mocăniţă cerut de indicatoare. Aşa că am trei altrnative:
–    să respect legea;
–    să o calc şi să suport  consecinţele; sau
–    să calc legea dar să nu plătesc amendă.
Prima nu-mi place pentru că pierd timp şi nu am răbdare, iar cea de a doua pentru că pierd bani, aşa că am găsit o soluţie: îngerul gri (detectorul de aparat radar). El mă ajută să evit amenda, dar pot merge cu viteza dorită de mine, adică nu este nevoie să apelez la răbdare sau îndelungă răbdare.
Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu caut ca toate lucrurile să le realizez cât mai repede, iar atunci când trebuie să fac apel la răbdare sau îndelungă răbdare consider că am avut o zi tare grea. Biblia vorbeşte de răbdare ca roadă a Duhului Sfânt sau „condiţie pentru mântuire” sau o caracteristică a sfinţilor din zilele de pe urmă.
În ocazia de faţă vom avea câteva runde de discuţii pe grupe de 4, maxim 6 persoane, alcătuită pe criterii de vârstă. Fiecare grupă va răspunde pe un formular la câteva întrebări după care va delega pe unul dintre ei să prezinte răspunsurile lor.
Discuţii  1 –  Ce înţeleg oamenii prin răbdare?
Cel mai răbdător om pe care îl cunosc este:
Cum este privit de către cei din jur?
_________________________________________________________
Discuţii  2 –  Care sunt ocaziile când omul trebuie să facă apel la îndelunga răbdare?
Când putem considera că am trecut de la răbdare la îndelunga răbdare?
Care este beneficiul personal imediat sau de lungă durată a celui care apelează la îndelunga răbdare?
_________________________________________________________
Discuţii  3 –  Iac 1:4 ‚ „dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.”
Care este lucrarea pe care trebuie să o facă răbdarea?
Prin ce elemente provoacă Dumnezeu la răbdare?
________________________________________________________
Discuţii   4 – Mat 10:22,  Apoc 14:12
La ce sfârşit se referă Domnul Hristos în Matei?
Doar cei care care vor fi în viaţă la a doua venire a Lui sunt cuprinşi în această făgăduinţă?
În ce constă răbdarea sfinţilor?

Trăim într-un secol al vitezei şi nu mai avem răbdare cu străinii, cu prietenii, cu noi, dar oare cu Dumnezeu? Să privim la viitorul pe care E.G. White ni-l prezintă:
„Marea luptă dintre bine şi rău va creşte în intensitate până la încheierea timpului. Mânia lui Satana s-a manifestat împotriva bisericii lui Hristos în toate timpurile; dar Dumnezeu a revărsat harul şi Spiritul Său asupra copiilor Săi pentru a-i întări să reziste puterii celui rău. Când trebuie să ducă lumii Evanghelia şi să o scrie pentru toate generaţiile viitoare, apostolii lui Hristos au fost înzestraţi cu lumină de la Duhul Sfânt. Pe măsură ce biserica se apropie de eliberarea finală, Satana va lucra cu putere mai mare. „Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” (Apoc. 12:12). El va lucra cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase’ (2 Tes. 2:9).
Acel geniu, care odinioară fusese cel mai înălţat între îngerii lui Dumnezeu, s-a dedicat cu totul, de şase mii de ani, lucrării de amăgire şi ruină. Toate adâncimile abilităţii şi subtilităţii dobândite de Satana, toată cruzimea perfecţionată în timpul acestor bătălii de secole, vor fi îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu în conflictul final. În acest timp de primejdie, urmaşii lui Hristos trebuie să avertizeze lumea despre a doua venire a Domnului; trebuie pregătit un popor care să stea în picioare înaintea Lui, fără prihană, fără vină şi în pace’ la venirea Sa (2 Petru 3:14). În acest timp, biserica are nevoie să fie în mod special înzestrată cu har şi putere divină, ca şi în zilele apostolilor.”
„În marele conflict final, Satana va folosi aceleaşi metode, va manifesta acelaşi spirit şi va urmări acelaşi scop ca şi în secolele precedente. Cele petrecute în trecut se vor repeta, cu deosebirea că lupta viitoare va fi caracterizată de o intensitate atât de mare, cum lumea n-a mai văzut niciodată. Amăgirile lui Satana vor fi mai subtile, atacurile mai hotărâte. Dacă ar fi cu putinţă, ar amăgi chiar şi pe cei aleşi (Marcu 13:22).”: dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Matei 24:13

CE SĂ FIE OARE?

Ce să fie oare
De parcă cerul se strânge
De se-ntunecă soarele
De se face luna roşie ca sângele
Iar stelele îşi părăsesc hotarele?…
Ce să fie oare
Că pământului i se strâng făcliile
Că i se clatină temeliile
Şi oamenii se-ngrozesc ca de moarte
De ce va fi mai departe?…
Şi oare ce să mai fie
Că îngerii vestesc
Evanghelie de veşnicie
Peste întregul pământ
Anunţâmd puţinele clipe care mai sunt?…
Semne, semne, semne
Trec prin faţa noastră şi ne vestesc
Sfârşitul timpului de-aici
Sosirea timpului ceresc
Şi fiecare semn spre noi e mărturie
Că Domnul va să vie
Şi toate strigă spre noi deodată
„Isus într-o clipă pe nori se arată”
Cu fapte de-ascultare
Cu inimi de iubire
Venirii Tale toţi să facem pregătire
Benone Burtescu

DE CE UNII OAMENI AU ARIPI
Poate au căzut printr-o spărtură
a cerului
când se plimbau pe imensitatea albastră
a apelor de sus
şi s-au scufundat în timpul nostru
înotând într-un sferic avânt.
Poate au urcat pe un munte înalt
şi n-au mai putut să coboare;
atunci, au păşit mai departe urcând
şi pentru că niciodată nu s-au rezemat
de frunze căzătoare,
au început să zboare.
Ei nu ştiu că au aripi
Sau nu pot să ştie.
Mergând, ei zboară.
Zburând,
Deschid drumuri înalte
şi nimeni nu-i ştie până când
Răsare urma lor luminând.
Paşii lor pe pământ sunt umbriţi de veşnicie
de aceea nu-i vede nimeni;
Dar ei sunt aici,
sau aici, sau aici… cine ştie…
Gabriel Rusu

MARELE MOMENT
Doamne,
Niciodată nu m-ai iubit mai mult ca acum
Desculţ de orice pretenţie
Urc dealul suferinţelor
Dar Te simt lângă mine pe drum
Simei
Vântură ţărână în văzduh în urma mea
Şi bleastemă de nu mai tace
Dar nu-l opresc, urc înainte tăcând
Tu-l priveşti şi pe el şi pe mine, şi-Ţi place
Ce-i regele?
Un vreasc
O dată cu popoarele strivit în teasc
Ce e coroana?
O veştejire
Când nu mai e apă şi pâine pentru cei duşi în robire
Şi urc mai departe
Zdrenţuit în orice mândrie
Ca cel mai de pe urmă în împărăţie
Văile vuiesc de-nvingători
Dar ce deşertăciune
Soarele se-mpotmoleşte-ntr-o furtună de nori
Ca un tăciune
Ce-i omul?
Un ciorchine de dureri
Ce nu-şi găseşte pacea pe lume nicăieri
Ce-i cerul?
Ceva ce-i prea departe când împrejur e-atâta sânge şi moarte
Şi urc şi plâng şi-mi este cald în suflet
Tu, Doamne, eşti lângă mine
Mă priveşti şi mă auzi
Şi dinspre nălţimi parcă lumină s-ar face
Deşi nu preţuiesc mai mult ca firul de fum
Simt
Că niciodată Doamne
Nu m-ai iubit mai minunat ca acum.
Benone Burtescu
LOGICA  MULŢIMII
Cu mâini ridicate şi-ntinse-nspre-ncolo
Să nu pierd, mi-am spus,
Era o grămadă de oameni
Şi m-am ataşat repede lor;
Am primit o şapcă de Coca-Cola.
Era o coadă mare de maşini
Se auzeau voci bucurânde spunând:
În sfârşit, aşa da, nemaipomenit,
M-am aliniat repede lor;
Am primit o sticlă cu ulei Schell.
Am rămas uimit văzând
Cum tot câte un om, până la toţi,
Se opreau înmărmuriţi lângă un aparat de radio,
M-am oprit şi eu;
Am aflat că e unu-zero pentru România.
Au trecut ani,
Zeci de ani,
Sute de ani,
Mii de ani, Sute de mii de ani.
Şi-am auzit că unii oameni sunt în cer.
Cum? Mi-am zis:
Nu au stat la nici o grămadă,
Nu au stat la nici o coadă,
Nu au stat lângă nici un aparat.
Atunci cum? Am întrebat din nou.
“Au stat la datorie” s-a răspuns.
Iacob Coman
CUMPĂNIRE
Călătorule om,
Nu te lăsa prins în mrejele indiferenţei,
Atras de farmecul unor ceasuri fugare.
Vor trece toate ca fulgerul de iute,
Mereu depărtare.
Nu zăbovi căutând fără rost,
Căci mai este puţinâ
Până la marginea lumii
Unde aşteaptă sfârşitul de cale;
Ieşi cât mai este vreme
Din vizuina amăgirilor tale.
Nu fugi de tine însuţi
Ci ai mereu conştiinţa trează
Ca să nu te risipeşti
Ca stropii de ploaie
În bătaia vântului de amiază…
Şi nu te linişti
Gândindu-te că vei cuprinde necuprinsul;
Cu mult mai mult
Dumnezeu Şi-a desfăşurat peste toate,
Întinsul.
Nu te lăsa orbit de ochiul mulţimii
Ca să nu-ţi putrezească ochii
În orbitele lor;
Fă-ţi ochi din razele Orionului
Şi vei prinde minunile universului din zbor.
Nu te lăsa asurzit de strigătul gloatei,
Urechi să-ţi faci
Din vuietul planetei,
Din clopotele timpului
Ce-ţi bat în memorie
Obosite de-atâta istorie.
Nu te avânta prea vesel la drum
Ca să nu te-afunzi în ispite,
În nesfârşitele lor nisipuri mişcătoare…
Şi nici prea trist
Ca să n-aluneci
Împovărat de-atâta eroare.
De vei ajunge la răscruce
Nu te grăvi s-apuci vreo cărare,
Aşteaptă mai întâi
Să se’nalţe pe boltă regele soare
Căci altfel,
Vei intra în labirinturi întunecoase şi reci
Fără să cunoşti vreodată
Ale luminii poteci.
Apoi, când soarele s-o înălţa
În mijlocul cerului
Poţi să porneşti la drum
–    Drumul spre Cruce –
Singurul drum.
Celelalte
Vor fi doar iluzii deşarte
Pentru puţin în scoarţa pământului săpate,
Fum.
Şi după toate-acestea, în sfârşit
Călătorule om,
O fântână de adevăr de crezi că ai găsit…
Ascunde-o în adâncimile înţelepciunii;
Numai aşa va izvorî până departe
Ca o mijire de lumină
Vestindu-şi biruinţa peste întuneric,
Peste moarte.
Benone Burtescu, Poezii, pag. 89
Sursa: www.cercetatiscripturile.org