Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

BIBLIA SAU CORANUL ?

Scris la: 15 aprilie 2009
Biblia sau Coranul ?

Lucian Cristescu

O confruntare fara prejudecati

Pe batranul continent si mai apoi in Lumea noua, inca de acum doua secole, „inalta critica" s-a opintit sa erodeze istoricitatea si autenticitatea Bibliei. Scepticismul scolii de la Tübingen s-a multiplicat prin corifeii teologiei liberale, ca Rudolf Bultman si Paul Tillich. Ciudat lucru: in timp ce musulmanii sunt tot mai dispusi sa moara pentru onoarea Coranului si a Profetului, crestinii se disociaza tot mai mult de Sfanta Scriptura, indiferenti sau manati de un duh de rejectie fata de temelia care le-a modelat istoria culturii si a civilizatiei – Biblia.

Grupul de studiu „Jesus Seminar", de la Universitatea Berkeley din California, a „decis", in 1986, ca, dintre cele 1.500 rostiri ale lui Isus, doar 83 sunt autentice, iar dintre cele 176 actiuni, numai 29 ar putea fi reale. Care este atunci cartea de capatai, Cuvantul autoritar al lui Dumnezeu dat lumii? Cine spune adevarul, Coranul sau Scriptura?
Provocarea Coranului.
Coranul este un sumar de 114 „sure" (capitole). Unele dintre acestea au ca titluri nume de animale, de mirosuri sau de pietre, fara vreo legatura explicita cu textul capitolului. De exemplu, sura 2 se cheama „vaca"; sura 6 – „boul"; sura 57 – „fierul"; sura 72 – „demonul"; sura 95 – „smochina"; sura 105 – „elefantul". Capitolele nu sunt organizate cronologic, nici pe categorii tematice, ci pur si simplu dupa lungime. Coranul incepe cu sura cea mai lunga si se termina cu sura cea mai scurta. Din aceasta pricina, naratiunile se succed aleatoriu, lipsite de context si de explicatii. in plus, Coranul este scris in „araba religioasa" – o limba considerata de unii lingvisti ca a doua ca dificultate dupa chineza, din pricina gramaticii sofisticate si a vocabularului antic, iesit din uz. Mai apoi, textul sufera de cuvinte lipsa si fraze fara sens, care fac din Coran o carte greu de asimilat, pentru priceperea ei, credinciosii depinzand intotdeauna de intelepciunea unui imam. Aceasta este una dintre cauzele pentru care cei mai multi dintre musulmani n-au habar de ceea ce scrie in Coran.
Despre Biblie se stie cu oarecare exactitate cine si cand a scris fiecare dintre cele 66 de carti ce o compun. in ceea ce priveste Coranul, pentru arabi, acesta este o carte „tabu". O analiza critica sau investigarea din partea lor ar fi blasfemie.

Ce stiu musulmanii este ca Jibril1 „cel cu 600 de aripi", i-a dat lui Mahomed invatatura pe parcursul a 23 ani; Mahomed le-a transmis credinciosilor invatatura in mod oral, iar aceasta a primit forma definitiva la circa 20 ani dupa moartea lui Mahomed, din porunca califului Othman. in forma prezenta, Coranul este chiar copia „tablelor eterne" care exista in ceruri (Sura 85,22). in consecinta, toate celelalte „scripturi" (Vechiul si Noul Testament) sunt niste versiuni corupte si amagitoare!

Pentru cercetatori, in schimb, autenticitatea Coranului este umbrita de doua probleme serioase. Prima – modul in care a fost alcatuit. si a doua – lipsa documentelor.

Mai multe Coranuri

in batalia de la Yamama1 din 632 d.Hr., cei mai multi dintre musulmanii care memorasera Coranul au cazut pe campul de lupta. ingrijorat de soarta Coranului, califul Abu Bekr a poruncit lui Zaid bin Thabit – unul dintre scribii lui Mohamed – sa stranga toate resursele existente si sa redacteze Coranul. Cutremurat de o lucrare atat de sfanta, Zaid a inceput sa adune bucati de oase, frunze, scoarte de copac, piei si pietre care purtau inscriptii din Coran. A chemat si martorii aflati in viata. Nu exista insa niciun musulman care sa fi memorat in intregime Coranul. Nici chiar Mohamed nu retinuse tot din ce-i descoperise intruna, vreme de 23 ani, Gabriel. Sahih al Bukhari (810-870), redactorul cel mai de seama al traditiei orale Hadith2, consemneaza una dintre replicile lui Mohamed: „Este foarte rau ca unii dintre voi spun: „Am uitat cutare si cutare verset din Coran. Caci, cu adevarat, si eu am uitat acel verset. De aceea, trebuie sa continuati sa recitati Coranul pentru ca el fuge din mintea omului mai repede decat fuge o camila."

Dupa doi ani, Zaid i-a oferit in cele din urma lui Abu Bekr manuscrisul Coranului. N-a trecut mult si s-a ivit un necaz si mai mare: versiunea lui Zaid nu era singura aflata in circulatie! La nici 20 ani de la moartea lui Mohamed, existau nu mai putin de sapte versiuni ale Coranului, unele mai scurte, altele mai lungi, cu o multime de neconcordante3. Toate pretindeau ca erau „originalul". De unde aceste variante?

Tot Bukhari este cel care sugereaza in Hadith o explicatie: „Omar (viitorul Calif) spunea: \’L-am auzit pe Hisam bin Hakim recitand sura Al Furqan (a 25-a sura) pe cand Apostolul inca traia. Am urmarit recitarea sa si am observat ca o recita altfel de cum m-a invatat pe mine Apostolul lui Allah. Cand a terminat, l-am apucat de guler: «Cine te-a invatat sa reciti sura in felul acesta?» El a replicat: «Apostolul lui Allah m-a invatat asa». I-am spus: «Minti! Apostolul lui Allah m-a invatat altfel!» Asa ca l-am dus la Mahomed. «O, Apostolule al lui Allah! L-am auzit pe individul asta recitand sura Al Furqan altfel decat m-ai invatat tu!» Atunci, Profetul a spus: «Hisam, recita!» si Hisam a recitat exact asa cum il auzisem eu. La care, Apostolul lui Allah a spus: «Chiar asa mi-a fost descoperit ca trebuie recitat!» Apoi, profetul mi-a spus: «Omar, recita si tu!» Eu am recitat altfel, asa cum stiam de la Mohamed. Apostolul lui Allah a spus: «si in felul asta mi-a fost descoperit ca trebuie recitat!» Apoi a adaugat: Coranul mi-a fost descoperit in mai multe feluri, asa ca recitati in felul in care va este voua mai usor. »\’"

Izvoarele arse

Pentru ca multiplele variante riscau sa-i scindeze pe musulmani, califul Othman4 a chemat pe Zaid si pe alti cativa, poruncindu-le sa redacteze un nou manuscris: „Acolo unde diferiti de varianta lui Zaid, scrieti numai in limba Kuraisa, caci ea era limba in care a fost revelat Coranul." Cand noul „canon" a fost gata, Othman a cerut versiunile originale si a comis incredibilul: Le-a ars! A ars chiar si manuscrisul primar al Coranului, cel al lui Zaid, pe care Hafsa, una dintre nevestele lui Mahomed, il pastra cu sfintenie.

Care a fost motivul pentru care manuscrisele au fost arse? Cum poti sa mai stii cat corespunde actualul Coran cu originalele? La aceste intrebari nu am gasit niciun raspuns.

Manuscrisele lipsa
A doua problema cu care se confrunta cercetatorii este generata de lipsa manuscriselor din timpul califului Othman (650 d.Hr.). Cand este vorba de documente, musulmanul arata totusi spre doua manuscrise vechi: manuscrisul Samarkand (aflat in muzeul dinTaskent, Uzbekistan) si manuscrisul Topkapi (in muzeul din Istambul). El „stie" ca acestea sunt chiar originalele lui Othman.
O simpla cercetare a stilului scrierii si a ornamentelor grafice care infrumuseteaza pagina, te conduce inevitabil catre inceputul secolului al IX-lea. Ceea ce nu cunosc cei mai multi musulmani este faptul ca ambele manuscrise sunt scrise cu caractere Kufite, scriere care nu era folosita nici in Meca si nici in Medina din timpul primilor patru califi (secolul al VII-lea). Scrierea Kufita, numita dupa orasul Kufa din Irak, a inceput sa se impuna abia dupa ce persanii din Bagdad si Kufa au preluat puterea in lumea araba. Aceasta s-a petrecut catre sfarsitul secolul al VIII-lea. Atat manuscrisul Samarkand, cat si Topkapi dateaza din perioada ultimului deceniu al secolului al VIII-lea si primele decenii ale secolului al IX-lea.
Pe vremea Noului Testament nu exista hartia. Exista doar papirusul, un material foarte perisabil, si pergamentul, un material foarte scump. Cu toate acestea, exista peste 5.300 manuscrise grecesti, peste 10.000 versiuni ale Vulgatei latine si peste 9.300 de versiuni in siriaca, copta, armeana, gotica etc. Cele mai multe provin din perioada primilor 500 de ani ai erei crestine.
Dar in vremea lui Othman exista din abundenta hartia! Unde sunt atunci manuscrisele?


O creatie colectiva

"Coranul a fost intocmit la circa 150 de ani dupa moartea profetului", sustine profesorul si imanul Ibrahim Musa, de la Duke University. Daca in decurs de numai 20 de ani (de la moartea lui Mahomed in 632 d.Hr. si pana la redactarea primara a Coranului, de catre Zaid, in 652 d.Hr.) au existat deja sapte versiuni diferite, cata acuratete poate avea varianta scrisa dupa 150 ani?

Cand acelasi Sahih al-Bukhari a vrut sa stranga toate traditiile orale despre Mahomend in Hadith, din peste 600.000 de hadith-uri (povestiri) cate circulau, n-a gasit decat 2.762 5 autentice – adica mai putin de 0,5%!
„Aproape in mod universal, savanti care au studiat independent Coranul si Hadith au ajuns la concluzia ca scrierile islamice n-au fost revelatia unui singur om, ci sunt compilatii ale unor editii mai tarzii, formulate de un grup de oameni in decursul a cateva sute de ani", spune un expert al Islamului6. „Coranul de azi nu este Coranul din jurul anului 650 d.Hr., ci este un produs al secolelor al VIII-lea si al IX-lea. si nu a fost produs in Mecca sau in Medina, ci in Bagdad. Iar plamadirea Coranului n-a avut loc in timpul vietii lui Mohamed, ci s-a dezvoltat in circa 300 ani…", conchide acesta.

Telefonul fara fir

Coranul include multe episoade din Vechiul si Noul Testament, in care se regasesc eroii biblici: Ibrahim (Abraham), Musa (Moise), Yusuf (Iosif), Daud (David), Suleiman (Solomon), Ali (Ilie), Isa (Isus) si multi altii. Specific Coranului este faptul ca multe dintre povestiri se repeta, cu unele mici variatii. Comparand aceste istorii cu relatarile din Sfanta Scriptura – document antedatat Coranului -, descoperim alteratii majore privind continutul si cadrul istoric al episoadelor.

„Teologia" Coranului:

Dumnezeu a facut pe om nu din tarana (Geneza 2,7), ci dintr-un cheag de sange (Sura 96,1.2). Sangele cui?
in timpul potopului, Noe nu si-a luat toti fiii in arca (Geneza 7,7), ci doar doi; al treilea, razvratindu-se, a refuzat sa intre in corabie si a fost inghitit de potop (Sura 11, 44.45).
Arca lui Noe nu s-a oprit pe muntele Ararat (Geneza 8,4), ci pe muntele Giudi (Sura 11, 46), undeva in sud-estul Turciei, la 350 km sud de locul indicat de Scriptura.
Nevasta lui Noe si-a inselat sotul, drept pentru care a ajuns direct in iad (Sura 66,10).
Dupa iesirea sa din Ur, Avraam n-a locuit in Hebron, Palestina (Geneza 13,18), ci chiar in Mecca, Arabia (Sura 14, 38-40 ). Isac este chiar acela care a ridicat templul Kaaba, din Mecca.
Cand Avraam s-a dus sa-l jertfeasca pe fiul sau, nu pe Isac l-a adus, iar locul de jertfa nu a fost muntele Moria (Geneza 22,3). Fiul Agarei, Ismael, este personajul principal, iar actiunea s-a petrecut pe undeva pe langa Mecca (Sura 37,110).
Haman, prim-ministrul Persiei (474 i.Hr.) si tartorul evreilor din timpul Esterei (Estera 3,1), ar fi trait cu 1.000 de ani inainte. Coranul il infatiseaza ca ministru si prieten al lui faraon si contemporan cu Moise (Sura 28,7).
Vitelul lui Aaron a fost turnat de un mester samaritean (Sura 20,85-87). Istoria insa contrazice categoric aceasta parere: samaritenii apar abia cu aproape 800 de ani mai tarziu, odata cu luarea in robie a Israelului (722 i.Hr.) si aducerea in Palestina a altor popoare pagane care-si iau numele de la capitala lor, Samaria.
Fecioara Maria, mama lui Isus, apare in Coran drept fiica a lui Aaron si nepoata a lui Moise (Sura 19, 29.53), macar ca Aaron a trait cu 1.300 ani inaintea Mariei.
Isus nu S-a nascut intr-un staul in Betleem (Luca 2,6.7), ci sub un palmier in Nazaret (Sura 19,23).
Asemeni lui Budda, Isus, ca nou-nascut, ar fi vorbit chiar din leagan si, inca de copil, ar fi savarsit minuni (Sura 19,30-34).
Isus n-a fost rastignit si nici n-a murit, ci a fost inaltat de Allah la cer, si un altul (fara nume) a murit in locul Lui, pe cruce (Sura 4,137).

Pe langa discrepantele fata de raportul biblic, Coranul include episoade preluate aproape cuvant cu cuvant din literatura iudaica apocrifa – dovada a influentei pe care Mahomed a primit-o de la crestini si iudei in perioada de inceput. Episodul din sura 5,31.32, cu „corbul trimis de Dumnezeul la Cain, ca sa-l invete cum sa-l ingroape pe Abel", este preluat din Mishnah Sanhedrin 4:5. Episodul din sura 21,51-71, cu aruncarea lui Avraam in cuptorul de foc si izbavirea lui miraculoasa – este preluat din Midras Rabbah. La fel, scena hazlie din sura 27,17-44, cu papagalul vorbitor al imparatului Solomon si cu imparateasa din Seba, care-si ridica fusta cand e sa paseasca pe o pardoseala care imita apa, este un imprumut din Al doilea Targum al Esterei. Celebra calatorie nocturna a lui Mohamed pe un cal inaripat, de la Mecca la Ierusalim, cu suirea lui pana in al saptelea cer si apoi intoarcerea lui in aceeasi noapte, este o parafraza adaptata din Testamentul lui Avraam (circa 200 i.Hr.), la randul sau un imprumut dintr-o sursa persana mai veche, Artai Viraf Namak.
in Coran se regasesc si imprumuturi din evangheliile apocrife: episodul copilului Isus care modeleaza pasarele din lut si apoi le da viata este luat din Evanghelia lui Toma a copilariei lui Isus. Scena pruncului Isus care vorbeste ca un adult (sura 19,29-33) isi are originea in Prima Evanghelie a copilariei lui Isus, o lucrare apocrifa egipteana. Descrierea iadului de catre Mohamed se aseamana izbitor cu iadul din Homiliile lui Efraim, predicator nestorian din secolul al VI-lea.

Surpriza!

in 1972, cu ocazia restaurarii marii moschei din Sana\’a, in Yemen, lucratorii au descoperit, intre acoperisul exterior si tavan, un set de 15.000 de foi ingalbenite continand Coranul. „Manuscrisul pare sa dateze din secolul al VIII-lea, fiind cel mai vechi manuscris al Coranului. Unele fragmentele dovedesc mari abateri fata de textul standard de azi!", scria Tobi Lester, conducatorul cercetarii, intr-un articol publicat in „Atlantic Monthly"1.

Luand nota de aceste diferente, autoritatile islamice din Yemen au interzis cu strasnicie publicarea celor 15.000 de foi. „Manuscrisul releva ca istoria timpurie a textului Coranic este, intr-o masura mai mare decat ne-am fi asteptat, o problema nerezolvata. Textul se dovedeste mai putin stabil si are mai putina autoritate decat s-a pretins", spunea Andrew Rippin, profesor in stiinte islamice la universitatea Calgary.

 

Forta a trei petice

Dar cum stau lucrurile cu Biblia? Doar pentru Noul Testament exista o multitudine de documente si marturii arheologice care-i dovedesc autenticitatea.

P52. in 1920, John Rylands din Manchester, un bogat postavar si colectionar de antichitati, cumpara, de la un negustor de vechituri din Egipt, un petic de papirus scris pe ambele parti. Papirusul fusese rupt dintr-un sul care invelise o mumie. Abia dupa 16 ani, in 1936, un cercetator ii identifica continutul si vechimea – era un fragment din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 18 (versetele 31-33 si 37, 38), datat nu mai tarziu de 125-140 d.Hr. Acest petic, celebrul „papirus 52", dezvaluie faptul ca, la numai 30 ani de la scrierea Evangheliei dupa Ioan, copii ale acesteia depasisera spatiul palestinian si circulau deja in Egipt!

7Q5. in 1972, cercetatorii au descoperit in pestera nr. 7 de la Marea Moarta un stravechi fragment de papirus, datand cel mai tarziu din anul 68 d.Hr – anul cand comunitatea eseniana de la Qumran a fost macelarita de legiunile romane. Peticul reda doar cateva cuvinte din Evanghelia dupa Marcu (6,52.53), dar impactul unui manuscris aparut la nici 20 ani de la conceperea originalului este incalculabil!

P64. in ajunul Craciunului din 1994, un cercetator german, Carsten Thiede, scotocind prin biblioteca Magdalen din Oxford, a dat peste o bucatica de papirus uitat din 1901. Din punct de vedere paleografic, scrisul apartinea chiar primului secol. La cercetare, peticul a scos la lumina un fragment al Evangheliei dupa Matei, capitolul 26 si ar putea fi datat prin anii 66-68 d.Hr., in aceeasi perioada ca si 7Q5!

incepand cu secolul al XIX-lea, parca o mana providentiala scoate la lumina, piesa cu piesa, dovezi si argumente ale autenticitatii Sfintei Scripturi. Ultimele marturii demonteaza ipoteza ateista a unei redactari tarzii a Evangheliilor si obliga la o reasezare de pozitii a criticilor Bibliei. Chiar incomplete sau desperechiate, aceste fragmente rare sunt marturii ca Evanghelia este, in mod cert, contemporana cu generatia martorilor oculari si ca e demna de crezare.

 
Semnele Timpului
www.semneletimpului.ro

______________________________

de Lucian Cristescu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.