Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

CAPCANA TELEVIZORULUI

Scris la: 15 aprilie 2009
 
CAPCANA TELEVIZORULUI
de Vicki Griffin
Signs, ianuarie 2008
 
Pat era o doamnã divorþatã, o “pasãre singurã”, copiii fiind mari ºi plecaþi de acasã, iar ea era dependentã. Imobilizatã în fotoliul plin cu lucruri, era captiva televizorului. “Încercam sã scap de sentimentele de singurãtate”, a mãrturisit ea, “ºi deschideam televizorul. Obiceiul acesta s-a dezvoltat pânã când am început sã dau pe toate canalele, nu pentru a gãsi programul meu favorit, ci pentru a gãsi ceva – orice! – la care sã mã uit. De multe ori mã ridicam din faþa televizorului în zori, dupã ce adormisem în fotoliu. Mã uitam adesea la lucruri despre care nu aº fi cumpãrat niciodatã o carte sã citesc ºi îmi era foarte ruºine de asta.”
Dar Pat nu este singura care are obiceiul acesta. 99% din casele din America au televizor – mai mult decât congelatoare sau canalizare interioarã. Americanii îºi petrec jumãtate din timpul liber în faþa televizorului. Într-un cãmin american obiºnuit, televizorul este deschis ºapte ore pe zi, adulþii petrecând în faþa micului ecran peste patru ore. Asta înseamnã sãptãmânal 28 de ore sau anual douã luni fãrã oprire.
În medie tinerii americani petrec în faþa televizorului mai mult timp decât în alte activitãþi, în afarã de dormit. Cercetãtorul ºi psihologul dr. Jane Healy observã cã “începând cu trei-cinci ani – perioada cea mai importantã pentru dezvoltarea cognitivã a creierului – se estimeazã cã, în medie, copiii petrec 28 de ore pe sãptãmânã în faþa micului ecran. La elevii din gimnaziu numãrul orelor ajunge la aproximativ 25, iar la liceeni 28 de ore sãptãmânal, cam de ºase ori mai mult decât timpul petrecut pentru teme.” Când uitatul la televizor este combinat cu jocurile video, mulþifkaâaaaolescenþi petrec între 35 ºi 55 de ore sãptãmânal în faþa televizorului sau a jocurilor video.
 
Efectele televizorului asupra creierului
Luând în calcul aceste statistici, se pare cã televizorul poate avea un efect hipnotic ºi probabil aditiv asupra oricãrui creier – fie el tânãr sau bãtrân. Un cercetãtor scria: “Dorinþele puternice nu implicã neapãrat substanþe fizice….. Majoritatea criteriilor pentru dependenþa de substanþe se pot aplica celor care se uitã mult la televizor.”
Deºi oamenii spun cã se simt mult mai relaxaþi ºi inactivi când se uitã la televizor, odatã ce aparatul este închis, se terminã ºi simþãmântul de relaxare. Din nefericire, simþãmintele lor de inactivitate ºi vigilenþã scãzutã rãmân. În timp ce activitãþile care pun creierul la treabã mãresc numãrul ºi puterea legãturilor neurale specifice respectivelor activitãþi, unii telespectatori spun cã televizorul “le-a absorbit sau uscat energia, lãsându-i fãrã puteri.” Obiceiul lui Pat de a se uita la televizor o fãcea prea sleitã pentru a se angaja în alte activitãþi.”
Un motiv ar fi faptul cã în mare parte televizorul este pentru creier o activitate pasivã. Aºa cum observã Jeff Victoroff, autorul cãrþii Salveazã-þi creierul: “Cel mai important aspect cu privire la stimularea mentalã ºi creier este faptul cã experienþa pasivã este foarte puþin beneficã pentru creierul adult. Pentru a face creierul sã înveþe ºi sã se dezvolte, trebuie sã generãm reacþii active la provocãrile cognitive.” Pe scurt: televizorul ajutã foarte puþin sau chiar deloc la dezvoltarea creierului.
Dar dupã spusele doctorului Antonio Domasio, cercetãtor neurolog, televizorul face totuºi ceva pentru creier: mãreºte riscul neutralitãþii emoþionale, deoarece creierul este blocat, ceea ce i se oferã fiind prea mult. Asta se întâmplã pentru cã centrul informaþiei din creier primeºte ºi proceseazã informaþii într-un ritm mult mai rapid decât o face centrul emoþional.
La ºtiri, de pildã, nu este un lucru neobiºnuit sã vezi scene de groazã, de violenþã ºi vãrsare de sânge, iar în acelaºi timp sã se afiºeze în colþul ecranului scorul de la baschet ºi bursa de valori. “Un eveniment sau o persoanã poate apãrea pe ecran într-o fracþiune de secundã”, spune Domasio, “dar e nevoie de câteva secunde pentru un impact emoþional, ceea ce înseamnã cã din punct de vedere moral eºti mai puþin afectat. Te afli într-o lume neutrã din punct de vedere emoþional.”
Victoroff este de acord: “Lucrurile se succed unul dupã altul. Indiferent cât de îngrozitoare, imaginile sunt arãtate aºa de repede, încât nu avem timp sã procesãm emoþional spaima unui anumit eveniment.”
 
Audienþa
În cartea sa, Plictisit încã într-o societatea a distracþiei, psihiatrul Richard Winter citeazã o altã posibilã capcanã a televizorului. Scopul suprem al televizorului este audienþa: audienþa atrage publicitate, care la rândul ei aduce câºtig. Deci, televizorul înseamnã publicitate, nu informaþii, iar distracþia este modalitatea prin care se poate ajunge la acest scop de importanþã enormã: venitul obþinut din publicitate.
Drept rezultat, la vârsta de 20 de ani mulþi spectatori au vãzut mai bine de un milion de reclame. Dar ce învatã din ele? “Un copil învaþã cã este cea mai importantã persoanã din univers”, scrie Winter, “cã impulsurile nu trebuie negate, cã durerea nu trebuie toleratã ºi cã soluþia pentru orice fel de durere este un anumit produs. El învaþã un amestec ciudat, de nemulþumire ºi drepturile pe care le au. Prin mesajul reclamelor copiii devin egoiºti, impulsivi ºi dependenþi.”
Autorul Henry Lebalme este de acord: “Ciudat este cã aceastã încãrcãturã de stimuli, informaþii, publicitate ºi distracþie a avut un rezultat neaºteptat: plictiseala. Când din toate pãrþile suntem înconjuraþi de stimuli, ajungem la un punct în care nu mai putem sã rãspundem profund la nimic…. Tindem sã devenim incapabili sã deosebim ºi sã alegem din multele opþiuni. Rezultatul este cã nu mai suntem atenþi la nimic.”
Dar acesta nu este singurul aspect care afecteazã atenþia copiilor ºi a adulþilor. Capacitatea de a fi atent ºi de a te concentra asupra unei activitãþi este o alegere interioarã. Dar televizorul manipuleazã artificial creierul, pentru ca acesta sã fie atent, încãlcând unele instrumente naturale de apãrare ale creierului, prin imagini care se succed rapid, detalii în prim plan ºi sunete puternice. Centrii creierului care se ocupã de noutate, recompensã ºi fricã sunt alertaþi de aceºti stimuli cu privire la pericolul iminent. Iar asta te face sã te uiþi în continuare la televizor – te obligã sã fii atent – fie cã vrei sau nu, lucru care poate duce la hiperactivitate, frustrare ºi iritabilitate.
Când este corect folosit, televizorul poate fi o modalitate de educare, informare, distracþie ºi chiar relaxare. Existã programe bune de ºtiinþã, istorie, naturã, religie, artã etc. Acest tip de programe pot reprezenta o distracþie plãcutã ºi pot stimula interesul într-un anumit domeniu de studiu. Dar învãþatul superior are loc doar ca rezultat al exersãrii mentale active, care în general nu este stimulatã de televizor.
În aceastã capcanã cãzuse Pat. Ea a recunoscut cã dependenþa sa de televizor o lipsea de relaþiile cu ceilalþi, o deprima ºi o obosea. A participat la seminarul Living Free (A trãi liber), cu privire la cum sã te eliberezi de vicii, ºi a descoperit cãi de ieºire din cercul vicios în care se gãsea.
“Am mers la seminar ºi am cumpãrat cartea Living Free (A trãi liber), deoarece ºtiam cã am nevoie de ajutor. Dupã ce mi-am însuºit stilul de viaþã promovat în program, mã simt ca ºi cum m-aº fi nãscut din nou. Practic cu pasiune grãdinãritul ºi mersul pe jos; am mai mult timp pentru a citi cãrþi bune, pentru a-mi vizita vecinii ºi pentru a mã implica în proiecte comunitare – simt cum cresc spiritual ºi sunt mai capabilã sã fac faþã problemelor cotidiene, fãrã sã recurg la subrefugii. Mã îngrijesc mult mai bine de sãnãtatea mea ºi mã bucur din nou de viaþã.” (În Living free este publicatã mãrturia lui Pat ºi o pozã cu ea.)
 
În loc de televizor
Cu ce am putea înlocui televizorul? Întâlnirile plãcute cu prietenii ºi rudele intensificã hormonii cerebrali asociaþi cu simþãmântul de bunãstare ºi fericire.
În general activitãþile care oferã provocãri intelectuale sau hobbyurile mãresc capacitatea de rezolvare a problemelor ºi creeazã un alt tip de noutate. Exerciþiul fizic în naturã, fie el în forma grãdidinãritului, a urcatului pe munte, a ciclismului sau a altor activitãþi fizice, are efect în ce priveºte buna ridicarea bunei dispoziþii.
Jucatul cu animalele de casã, perioadele de inactivitate laboralã ºi ajutorarea celor în nevoie sunt modalitãþi de a oferi creierului atât relaþii sociale, cât ºi dezvoltare. Citirea de cãrþi bune ºi provocatoare creºte capacitatea creierului de a rezolva probleme ºi de a face faþã stresului.
Consumarea de fructe, cereale, legume ºi nuci oferã o nutriþie esenþialã pentru o dispoziþie echilibratã, înfrânarea poftelor ºi creºterea puterii creierului. Înlocuirea bãuturilor care conþin cafeinã, a alcoolului ºi a nicotinei cu apã ºi bãuturi sãnãtoase creºte rezistenþa mentalã ºi fizicã, în acelaºi timp eliminând stãrile emoþionale extreme asociate cu aceste substanþe dãunãtoare.
Dar ºi mai important, Biblia ne învaþã cã Dumnezeu este un Prieten personal ºi credincios, “care este mai aproape decât un frate”, iar prezenþa ºi puterea Sa sunt la dispoziþia tuturor celor care cautã la El ajutor, în vreme de nevoie.

______________________________

de Vicky Griffin. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.