Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Scrisoare de la Biserica Protestanta din Smirna

Scris la: 15 aprilie 2009
Scrisoare de la Biserica Protestanta din Smirna

Dragi prieteni,

Ultima saptamana a fost plina de intristare. Multi dintre voi poate ati auzit deja de pierderea cumplita pe care am suferit-o intr-un incident care a avut loc in
Malatya, o provincie turca la 450 km nord-est de Antiohia, orasul in care credinciosii au fost numiti pentru prima data crestini. (Fapte 11:26).

Miercuri dimineata, 18 aprilie 2007, Tilman Geske, un misionar german in varsta de 46 de ani, tatal a trei copii, s-a pregatit sa mearga la birou, si-a luat
ramas bun de la sotie si copil, lasandu-i o amintire de nepretuit: "La revedere, fiule, te iubesc."

Tilman inchiriase un birou de la Editura Zirve, unde pregatea un nou studiu biblic in limba turca. Acolo era si biroul Bisericii Evanghelice din Malatya.

Editura Zirve apartine bisericii, tipareste si distribuie literatura crestina in Malatya si in orasele din estul Turciei.

Intr-o alta zona a orasului, pastorul Necati Aydin, in varsta de 35 de ani, tatal a doi copii, si-a luat ramas bun de la sotie si a plecat si el la birou. In acea dimineata, urma sa tina un studiu biblic si o intalnire de rugaciune la care participau de obicei mai multi credinciosi din oras. Si Ugur Yuksel se indrepta spre studiul biblic.

Niciunul dintre acesti barbati nu stia ca acel studiu biblic avea sa fie testul ultim si aplicarea suprema a credintei lor, care aveau sa se incheie cu intrarea lor in slava, primirea coroanei neprihanirii din partea lui Hristos si a onoarei din partea tuturor sfintilor care-i asteptau in prezenta Domnului.

Intr-o alta parte a orasului, 10 tineri cu varsta sub 20 de ani, definitivau detaliile supremului lor act de credinta, punerea in practica a dragostei lor pentru Allah
si a urii lor fata de infideli, considerati de ei dusmanii Islamului.

In duminica invierii, cinci dintre acestia fusesera la o evanghelizare la care se putea intra doar pe baza de invitatie, organizata de pastorul Necati si ai sai, in sala de conferinta a unui hotel din oras. Acesti tineri erau cunoscuti de credinciosi drept "cautatori". Nimeni nu stie ce s-a intamplat in inimile acestor oameni, in timp ce au ascultat Evanghelia. Au fost oare atinsi de Duhul Sfant ? Au fost convinsi de pacat ? Au simtit Evanghelia in strafundul inimilor ? Astazi, avem doar inceputul povestii lor.

Acesti tineri, dintre care unul este fiul unui primar din provincia Malatya, fac parte dintr-un "tarikat" adica un grup de credinciosi fideli Islamului. A face parte din Tarikat este un lucru demn de foarte mult respect. De fapt, se spune ca nimeni nu poate ocupa o functie publica daca nu este membru intr-un tarikat. Toti acesti tineri locuiau in aceeasi camera de internat, in timp ce se pregateau pentru examenele de admitere la facultate.

Tinerii si-au procurat arme, cutite de bucatarie, franghii si prosoape pentru actul final al slujirii lor fata de Allah. Stiau ca avea sa fie mult sange. Au sosit la timp la studiul biblic, in jur de ora 10.

Imediat ce au ajuns, studiul biblic a inceput. Dupa cum se spune, atacul s-a dezlantuit dupa ce Necati a citit un capitol din Biblie. Baietii i-au legat pe Ugur, Necati si Tilman cu mainile si picioarele de scaune si conform imaginilor video pe care ei le-au inregistrat cu telefoanele celulare, i-au torturat pe fratii nostri timp de aproape trei ore.

Urmeaza detalii ale torturii. Tilman a fost injunghiat de 156 de ori, Necati de 99 de ori, iar loviturile de cutit aplicate lui Ugur au fost prea multe pentru a putea fi numarate. Au fost eviscerati, iar intestinele le-au fost taiate in bucati chiar in fata ochilor lor. Li s-au taiat organele genitale si au fost obligati sa priveasca in timp ce aceste parti ale corpului lor erau distruse. Li s-au retezat degetele, li s-au taiat si spintecat nasul, gura si anusul. Probabil ca cea mai dureroasa parte a fost sa se priveasca unii pe altii in timp ce erau torturati.

Vecinii care lucrau in apropierea editurii au spus ulterior ca au auzit tipete, dar au presupus ca proprietarii se certau intre ei, asa ca n-au intervenit.

Intre timp, un alt credincios, Gokhan, si sotia sa au petrecut o dimineata placuta. El s-a trezit la ora 10, a luat micul dejun fara sa se grabeasca, iar spre ora 12:30, a ajuns impreuna cu sotia la birou. Usa era incuiata pe dinauntru si nu a putut deschide cu propria cheie. A dat telefon si, desi se facuse legatura, nu a auzit telefonul sunand inauntru. A sunat pe telefoanele mobile ale colegilor sai si, in sfarsit, Ugur a raspuns. "Nu suntem la birou. Du-te la intalnirea de la hotel. Acolo ne intalnim. Sosim si noi putin mai tarziu.", a spus el intr-un mod surprinzator. In timp ce Ugur vorbea, Gikhan a auzit in telefon plansete si un mormait ciudat.

A telefonat la politie care a sosit in cinci minute. A batut la usa: "Politia! Deschideti!" La inceput, politistul a crezut ca este un caz de tulburare a linistii publice. Dar chiar atunci, s-a auzit un alt mormait, un geamat si o bolboroseala. Politistul a inteles clar ca era vorba de cineva care fusese ranit, si-a incarcat arma si a incercat in repetate randuri sa sparga usa. Unul dintre atacatori, speriat, a deschis usa politistului, care a fost martorul unei scene sinistre.

Tilman si Nicati fusesera macelariti, decapitati practic, intrucat li se taiase gatul de la o ureche la alta. in acelasi fel, procedasera si cu Ugur care se zbatea intre viata si moarte.

Cei trei atacatori au aruncat armele in fata politistului. intre timp, Gokhan a auzit un tipat pe strada. Cineva cazuse de la etajul trei. A alergat si a vazut un om la pamant, pe care l-a identificat ulterior ca fiind Emre Gunaydin. Suferise o trauma craniana majora simormaia ceva ciudat. Incercase sa coboare pe burlanul de scurgere, ca sa scape, dar s-a dezechilibrat si a cazut cu o bufnitura cumplita. Se pare ca era liderul principal al atacatorilor. Un alt atacator a fost gasit
ascunzandu-se intr-un balcon de la un etaj inferior.

Pentru a descifra misterul, trebuie sa ne intoarcem 6 ani in timp. in aprilie 2001, Consiliul de Securitate Nationala a Turciei a inceput sa-i considere pe crestinii evanghelici o amenintare la adresa securitatii nationale, fiind intr-un fel un corespondent al Al Quaidei sau terorismului PKK. Afirmatiile facute in presa de liderii politici, jurnalisti si comentatori au alimentat ura impotriva misionarilor care, afirmau ei, ii mituiau pe tineri ca sa-si schimbe religia.

Dupa acea decizie din 2001, au inceput amenintarile si atacurile asupra bisericilor, pastorilor si credinciosilor. Bombe, atacuri fizice, verbale si scrise sunt cateva modalitati prin care au fost persecutati crestinii. Dar cea mai semnificativa a fost folosirea propagandei mediatice.

Din decembrie 2005, dupa o lunga sedinta privind amenintarea crestina, sotia fostului prim-ministru Ecevit, istoricul Iber Ortalyli, profesorul Hasan Unsal, politicianul Ahmet Tan si scriitorul propagandist Aytunc Altindal, fiecare in domeniul sau, au inceput o campanie de aducere in atentia publicului amenintarea reprezentata de crestinii care incearca "sa cumpere sufletele copiilor lor". Au fost montate in secret camere video in biserici care au filmat serviciile religioase si care au fost folosite ca materiale de senzatie, pentru a promova frica si antagonismul fata de crestini.

Intr-un raspuns oficial televizat de la Ankara, ministrul de interne al Turciei a zambit cu superioritate in timp ce vorbea despre atacurile asupra fratilor nostri. In mijlocul revoltei si al protestelor publice impotriva acestui eveniment si in favoarea libertatii religioase si de gandire, presa si comentariile oficiale au transmis acelasi mesaj: "Sper ca v-ati invatat lectia. Nu vrem crestini aici."

Se pare ca acesta a fost un atac organizat initiat de un lider adult necunoscut al unei grupari de tip tarikat. La fel ca in cazul asasinarii lui Hrant Dink din ianuarie 2007 si a preotului catolic Andrea Santoro in februarie 2006, se folosesc minori pentru comiterea asasinatelor religioase, fiindca simpatia publica pentru tineri este foarte puternica si ulterior au de infruntat pedepse mai mici decat un adult condamnat pentru acelasi delict. Chiar parintii ii incurajeaza pe acesti copii. Mama baiatului de 16 ani care l-a asasinat pe preotul catolic Andrea Santoro a privit in camera de filmat in timp ce fiul ei mergea la inchisoare si a spus: "Va sta acolo pentru Allah".

Tinerii implicati in ultimele crime sunt in prezent in inchisoare. Astazi, la stiri, s-a spus ca vor fi judecati ca teroristi, ceea ce inseamna ca varsta lor frageda nu va afecta strictetea pedepsei. Atacatorul Emre Gunaydin este inca la terapie intensiva. Investigatia se concentreaza asupra lui si a legaturilor sale, dar se spune ca va fi sortita esecului, daca acesta nu-si revine din coma.

Biserica din Turcia a raspuns intr-un mod care L-a onorat pe Dumnezeu, intrucat sute de credinciosi si zeci de pastori au venit cat au putut de repede, pentru a fi alaturi de micuta biserica din Malatya si pentru a-i incuraja pe credinciosi, pentru a rezolva problemele legale si pentru a-i reprezenta pe crestini in presa.

Cand Susanne Tilman si-a exprimat dorinta de a-si inhuma sotul in Malatya, guvernatorul a incercat sa se opuna, dar intelegand ca e imposibil, a raspandit zvonul ca "e pacat sa sapi mormantul unui crestin". In cele din urma, intr-un serviciu de inmormantare care-ar trebui sa fie consemnat in istoria crestinatatii pentru totdeauna, membrii bisericii din Adana, de langa Tars, au pus mainile pe lopeti si au sapat un mormant pentru fratele lor asasinat, intr-un cimitir armenesc parasit, vechi de 100 de ani.

Ugur a fost inmormantat de familia sa cu o ceremonie musulmana in orasul natal Elazig, iar logodnica sa, credincioasa crestina, privea din umbra cum familia si prietenii sai refuzau sa-i accepte, chiar si mort, credinta pe care Ugur o marturisise cu atata pasiune si pentru care murise.

Inmormantarea lui Necati a avut loc in orasul natal Izmir, unde a cunoscut credinta adevarata. Intunericul nu intelege lumina. Desi bisericile si-au exprimat iertarea pentru acest incident, crestinii nu au fost considerati demni de incredere. Inainte ca sicriul sa fie urcat in avion, pe aeroportul din Malatya, acesta a fost supus in doua randuri la examinare cu raze X, pentru ca autoritatile sa se asigure ca nu era incarcat cu explozibil. Aceasta procedura nu se aplicasicrielor musulmanilor.

Inmormantarea lui Necati a fost un eveniment frumos. Ca intr-un crampei de Cer, mii de crestini turci si misionari au venit sa-si exprime dragostea pentru Hristos si respectul fata de acest om care a ales sa moara pentru Isus. Sotia lui Necati, Shemsa, a spus lumii: "Moartea sa este plina de semnificatie, fiindca el a murit pentru Hristos si a trait pentru Hristos! Necati a fost un dar de la Dumnezeu. Ma simt onorata ca am trait alaturi de el, simt ca mi s-a facut o deosebita cinste. Vreau sa fiu vrednica de aceasta."

Plini de curaj, credinciosii au aratat clar de partea cui sunt, la inmormantarea lui Necati, asumandu-si riscul de a fi vazuti in public si de a deveni, astfel, viitoarele tinte ale atacatorilor. Dupa cum era de asteptat, politia anti-tero a fost prezenta si i-a filmat pe toti cei prezenti la inmormantare, pentru a putea folosi materialul pe viitor.

Ceremonia a avut loc in fata Bisericii Baptiste Buca, iar el a fost inmormantat intr-un mic cimitir crestin de la periferia orasului Izmir.

Doi asistenti ai guvernatorului Izmirului au fost prezenti si au asistat in mod solemn la eveniment, chiar din randul intai. Zeci de agentii de presa au fost acolo, completand relatarea evenimentelor cu stiri transmise in direct si cu fotografii. Cine poate anticipa efectul avut de aceasta inmormantare asupra spectatorilor si telespectatorilor? ! De fapt, acesta este inceputul unei alte povesti. Rugati-va pentru ei. Printr-un gest care a tinut prima pagina a celor mai importante publicatii din Turcia, Susanne Tilman, intr-un interviu televizat, si-a exprimat iertarea. Le-a spus reporterilor ca nu doreste razbunare.
"Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac", a spus ea, consfiintind din toata inima cuvintele lui Hristos, pe Calvar (Luca 23:34).

Intr-o tara in care razbunarea sange pentru sange este cel mai normal lucru posibil, in atentia bisericilor au ajuns extrem de multe relatari despre vieti schimbate prin aceasta declaratie a lui Susanne Tilman. O jurnalista a comentat declaratia acesteia: "A spus printr-o singura propozitie ceea ce o mie de misionari n-ar putea face intr-o mie de ani."

Este foarte probabil ca misionarii din Malatya vor parasi zona, intrucat famillile lor au fost identificate public si au devenit astfel tintele unui oras ostil. Cei zece crediciosi care au ramas se ascund. Ce se va intampla cu aceasta biserica, cu aceasta lumina din intuneric? Mai mult ca sigur, se vor intalni in subteran.
Rugati-va pentru intelepciune, ca fratii turci din alte orase sa mearga sa conduca o biserica ramasa fara lideri. N-ar trebui sa fim preocupati de marea cetate
Malatya, o cetate care nu stie ce face? (Iona 4:11).

Cand pastorul nostru Fikret Bocek a mers luni, cu un frate, sa dea o declaratie la Directia de Securitate, a fost condus la Departamentul Anti-Tero. Acolo, era o harta uriasa ce acoperea intreg peretele, unde erau semnalate toate celulele teroriste din Izmir, indicate pe categorii. Cea mai evidenta lista cuprindea toate bisericile evanghelice din Izmir. intunericul nu intelege lumina. "Oamenii acestia care au rascolit lumea au venit si aici." (Fapte 17:6)

Rugati-va pentru Biserica din Turcia. "Nu va rugati sa inceteze persecutia, rugati-va pentru perseverenta noastra," ne indeamna pastorul Fikret Bocek.

Biserica a avut de castigat prin pierderea fratilor nostri; roadele din viata noastra, intarirea credintei, dorinta arzatoare de a raspandi Evanghelia pentru a lumina tot mai mult in intunericul Malatyei, nu sunt de regretat. Rugati-va sa rezistam opozitiei din exterior si, mai ales, rugati-va sa castigam luptele interioare, cu pacatul, care este slabiciunea care ne face cu adavarat neputinciosi.

Un lucru stim sigur. Isus Hristos a fost acolo cand fratii nostri si-au dat viata pentru El. A fost acolo, la fel ca atunci cand Stefan a fost omorat cu pietre sub privirile lui Saul din Tars. Intr-o buna zi, filmarea mortii fratilor nostri ne va dezvalui poate mai multe despre puterea pe care stim ca Hristos le-a dat-o pentru a-si indura ultima cruce, despre pacea pe care Duhul Sfant le-a daruit-o, ca sa poata suferi pentru iubitul lor Mantuitor.

Stim ca nu i-a lasat singuri. Stim ca mintea lor era plina de adevaruri biblice care i-au intarit si i-au facut sa reziste, in timp ce intunericul incerca sa subjuge Lumina de nesubjugat a Evangheliei. Stim ca, asa cum au putut, cu o privire sau un cuvant, s-au incurajat unii pe altii sa ramana tari. Stim ca stiau ca, in curand, aveau sa fie cu Hristos. Nu stim amanunte. Nu stim in ce fel li se va face dreptate sau daca li se va face, pe acest pamant.

Dar rugati-va si dati-va silinta sa va rugati ca intr-o zi, macar unul dintre cei cinci baieti va cunoaste credinta adevarata, datorita marturiei facute prin moartea lui Tilman Geske, care si-a dat viata ca misionar pentru iubitii sai turci, si a marturiilor facute prin moartea lor, de Necati Aydin si Ugur Yuksel, primii martiri
pentru Hristos din Biserica Turca.

Relatare facuta de Darlene N. Bocek, 24 aprilie 2007

Va rog fierbinte, trimite-ti aceasta scrisoare la cat mai multi crestini care se roaga, din toate tarile. Va rog sa nu omiteti in niciun caz titlul: "De la Biserica
Protestanta din Smirna", ce poate fi contactata la
izmirprotestan@gmail.com

Sola Scriptura, Sola Gratia, Sola Fide, Solus
Christus, Soli Deo Gloria

______________________________

de Darlene N Bocek. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.