Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Fluturii si Lumanarea

Scris la: 15 aprilie 2009
Fluturii si lumanarea
 
Va propun o scurta, foarte scurta incursiune in ceea ce astazi se numeste „cultura”. Pentru inceput doresc sa va prezint o ilustratie a intentiei mele. Toata lumea scrie azi despre cultura, civilizatie, curente, politici si influente, dar nimeni nu continua cu relatia dintre aceasta cultura si individ. Se vorbeste tot mai mult despre „popor”, „natiune”, „populatie”; totul e masurat conform acestor notiuni generale, iar rezultatul nu poate fi decat pe masura: generalizant. Solutia pentru anumite probleme este si ea generalizanta. Cred ca sunteti in asentimentul meu atunci cand spun: „Eu nu sunt celalalt!” Ca urmare, problema mea are nevoie de rezolvarea mea sau, cel putin, de o rezolvare pentru mine. Problema unui grup de oameni are nevoie de rezolvare pentru grup, dar nu pentru grup ca turma, ci pentru fiecare individ din grup. Aici…
 
Se spune ca fluturii s-au adunat intr-o seara si si-au aratat dorinta de a se insoti cu lumanarea. Primul fluture a zburat spre castelul indepartat si a zarit inauntru lumina unei lumanari. S-a intors si a povestit ce vazuse. Fluturele cel intelept din fruntea adunarii a spus insa ca aceasta nu-i ajuta cu nimic. Al doilea fluture a zburat la castel si s-a apropiat de lumanare. S-a invartit in jurul ei, a atins flacara cu aripile, si lumanarea a fost mai tare. S-a intors cu aripile arse si si-a povestit calatoria. Fluturele cel intelept i-a zis si lui: „Povestea ta nu e destul de limpede”.
Atunci, s-a ridicat un al treilea fluture, ametit de iubire. A patruns in castel, s-a asezat pe marginea sfesnicului, apoi si-a facut vant inainte, cu piciorusele din spate, s-a aruncat in vapaie si a devenit stacojiu ca focul. S-a facut una cu flacara. Fluturele cel intelept, care privise de departe, le-a spus atunci celorlalti: „A aflat ce dorea sa stie. Atat doar ca e singurul care a inteles.”
 
Mistica Matrix.
 
Va scriu o scrisoare despre lumea de astazi. Va scriu pentru ca stiu ce impact are lumea contemporana, cu toata subcultura ei, asupra crestinului. Cinematografia, desi ar putea fi folosita in scopuri mult mai nobile, fiind si ea o arta, este pusa in slujba instigarii la violenta, in slujba propagarii unor curente politice si chiar in slujba, de ce nu, a diavolului. Stiu ca ce v-am scris adineauri este, sau cel putin pare, sectar, dar n-am ce face; asa gandesc, asta simt si asta vad.
 
in anul 1999…
 
Ai vazut „Matrix”? Ai vazut cum umblau oamenii pe pereti si tavanuri? intr-adevar, e fascinant, cum au putut oamenii sa realizeze o lume iluzorie perfecta si cum au reusit sa implementeze o noua mentalitate in doar trei ani[1]. Oare a fost nevoie sa se creeze o noua mentalitate sau doar a fost adusa la suprafata o gandire veche, si nu chiar atat de veche, antica, si nu chiar, medievala, si nu chiar, romantica, renascentista, iluminista si nihilista? As putea enumera toate -ismele posibile si toate politeismele intalnite pe mapamond. Ar fi greu sa ajung prea departe cu o concluzie finala, dar as incerca. Te invit sa incercam impreuna. incercarea noastra va scoate la iveala felul in care conceptia nihilista contemporana a fost impachetata si servita pe tava unei generatii careia nu-i mai poti vorbi din aulele universitare.
 
Poate va asteptati sa apreciez filmul. Sa va scriu o scrisoare de apreciere si sa-mi exprim condoleantele pentru toate acele suflete care au murit fara sa descopere minunea Matrix. Nu o voi face. Trebuie sa aprob cronicile cinematografice pentru ca au dreptate. Acest film trebuie sa faca parte din deja larga antologie cinematografica. Dar aceste randuri nu se vor a fi nici antologie si nici jalba de protest. Aceste randuri sunt o pura analiza la rece a unei propuneri de incercare a unei experiente. Va invit sa trecem, cum e si normal, la analiza primei parti.
 
Prin prima parte a filmului fratilor Watchowski a socat intreaga lume. Te-ai asezat in fata ecranului sau in fotoliul comod al cinematografului dotat cu sistem dolby surround, te-ai uitat mirat la toate trucajele uimitoare, la actiunea intortocheata si la intriga care se lasa asteptata, iar, la sfarsit, ai rostit in sine urmatoarele: „Mai trebuie sa-l vad inca o data!” De ce? Pentru ca acesta este scopul filmului. Te conduce intr-un univers suprarealist dalian[2], in care nu mai stii unde e sus si unde e jos, nu mai stii ce e bine sau ce inseamna actiune dreapta. Poate ca raposatul Orwell ar fi cel mai mare fan al Matrix-ului. Si el si-a dorit o lume asemanatoare. Urmeaza intrebarile. Devii un veritabil Sherlok Holmes. Faci conexiuni cu duiumul si la capat iti dai seama ca doar acum incepe cu adevarat dezvaluirea starii de fapt. Care stare de fapt? Chiar cand ajungi la concluzia ca acum te-ai edificat, realizezi ca viata prea relativa in care traiesti iti permite deja-vous-uri nenumarate, care schimba configuratia realitatii.
 
Mesianismul Matrix. Paralela care imi vine in minte este urmatoarea: Isus Hristos – Prometeu – Mr. Andersson sau Mesia – Prometeu – Neo. Domnul Andersson, alias Neo sau invers, este personajul-cheie sau, oricum, asa pare la prima vizionare a filmului. Acest Neo, care trebuie sa ajunga la sursa care a creat intreaga matrice a realitatii virtuale rastoarna, pur si simplu, mesianismul traditional. in mod normal Neo ar fi trebuit sa aiba originea in sursa, fiind pregatit pentru a salva omenirea, inca din faza proiectarii realitatii. „Arhitectul”, cel care conduce indirect soarta celor muritori, lasa loc speculatiei in jurul celui promis si profetizat de Oracol. Nici Oracolul, nici cei care cred in Unul care trebuie sa vina, nici chiar Arhitectul insusi nu stie cine va fi Cel Ales. Domnul Andersson este un hacker care isi spune Neo. Asa il cunoaste toata lumea subterana a hotilor si piratilor de programe PC. El este cel care stie sa sparga orice program si sa ofere gratuit ceea ce altii trebuie sa plateasca. in esenta, eroul nostru este un erou negativ. Se naste astfel un antimesia. Unul care vine de jos, nu de sus. Unul a carui identitate nu o cunoaste nimeni, descoperit la intamplare. Unul care pune intrebari idioate despre chestiuni pe care nu vrea sa le inteleaga nimeni. Unul care primeste raspuns, dar caruia mai tarziu ii displace. Acest nou Mesia trebuie sa invete sa creada in sine. Mesajul este extrem de vicios si se traduce in felul urmator: si tu poti sa salvezi intreaga existenta, chiar fara ca ceilalti sa-si doreasca acest lucru. E adevarat ca Neo alege capsula corecta pentru a cunoaste adevarul. Conform unei formule generale dobandirea adevarului ar trebui sa te faca liber. in cazul lui Neo, adevarul despre realitate il introduce dintr-o lume deja plina de truda fiecarei zile intr-un cosmar al realitatii omenesti. Care este scopul actiunii lui Neo de acum inainte? intr-un mod cu totul subit, eliberarea este trecerea dintr-o lume iluzorie si imperfecta intr-o lume reala, mai imperfecta, ca apoi tragismul sa se acutizeze printr-o concluzie finala fatala: nu e posibila invingerea dusmanului care te tine inrobit. Exista doar o varianta imbunatatita, un Matrix 1.1 – pasionatii de computere ma vor intelege perfect – o lume putin mai buna decat cea din urma, dar tot iluzorie, in care ciclul pseudoeliberarii se reia la infinit.
 
Combinatie de elemente pozitive si negative. La un moment dat, ai impresia ca privesti desfasurarea unui sistem filosofic inteligibil, dar la urma descoperi inextricabilitatea intregului sistem descris. Sistemul creat este echivoc si nihilist, prin urmare nu poate sa aiba un sfarsit mai bun, decat reluarea aceleiasi realitati; putin prelucrata, dar in esenta aceeasi.
 
Este adevarat ca traim din nou intr-o era in care oamenii isi ingroapa animalele cu mare cinste. inainte o faceau doar faraonii; azi, oricine are intre 50 si 150 de euro. Aceasta nu inseamna ca trebuie reluata intreaga mitologie pagana. Cred ca a ingropa un animal intr-un sicriu de stejar, este mai degraba semnul ratacirii, decat al bunastarii. Oricum, lumea in care traim si traiesti este asa cum este. Nu o scriu din fatalism, ci din realism. A te intalni cu manifestari antice pagane in contemporaneitate, devine tot mai obisnuit. Priveste aceste manifestari cu detasare. Nu le ignora, dar nici nu te implica prea mult sau deloc! Se spune ca orice carte citita lasa urme in personalitatea celui care o citeste. Tot asa se poate vorbi si despre contextul mai larg si mai restrans al vietii. Deznodamantul „intamplarii” noastre este ceea ce am acceptat sa ne fie modelator. Priveste cu ochi critic tot ceea ce te inconjoara si tot ceea ce pare a fi foarte bun si inteligent. Priveste lucrurile, in primul rand de-afara, pentru ca, in caz contrar, s-ar putea sa te arzi asemenea fluturelui prea indraznet. Afli tu si numai tu… Si ce folos? Cand ajungi la o asemenea cunoastere morbida, limitele se restrang, iar perspectivele se ingusteaza: vesnicia devine 70-80 de ani, cel mult, iar miliardele de constelatii infinite se transforma intr-un banal orizont terestru.
Ca urmare, primeste un sfat. Nu te apropia prea mult. ti se pot aprinde „aripile” si… ce folos?
 
Un prieten (Un prieten bun, pentru ca nu exista prieteni rai.)
B.M.


[1] Prima parte a trilogiei a aparut in anul 1999. in anul 2002, la trei ani dupa lansare, existau deja fan-cluburi Matrix, jargon Matrix etc.
[2] De la Salvador Dali. 11 mai 1904, Figueras, Spania – 23 ian. 1989, Figueras. Numele complet Salvador Felipe Jacinto Dalí Y Domenech. Pictor suprarealist spaniol, cunoscut pentru reprezentarile imaginarului subconstientului uman.
 
 

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.