Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

04.”Stiinta pe nedrept numita astfel”

Scris la: 15 aprilie 2009
4. “STIINTA PE NEDREPT NUMITA ASTFEL”
 
 
              In prima epistola adresata de apostolul Pavel lui Timotei- tanarul prezbiter al comunitatii crestine din Efes-gasim un indemn care ne atrage atentia:
              “Timotee, pazeste ce ti s-a incredintat; fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel, pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la credinta.”(1 Timotei 6, 20-21)
              Inainte de a patrunde mai adanc sensul acestor cuvinte, este bine sa ne reamintim cine era cel ce le-a scris. In societatea secolului intai d.Chr., Pavel era privit ca un erudit. Pregatirea sa a fost multilaterala si, faptul ca invatase la “picioarele lui Gamaliel” ( Faptele apostolilor 22,3 )- unul din cei mai respectati si mai eruditi farisei ai timpului, a facut ca Pavel sa fie privit ca o mare speranta pentru natiunea iudaica.
              Intelegem de aici ca indemnurile date tanarului Timotei nu vin din partea unui anonim oarecare, din partea vreunui extremist religios si ignorant, ci din partea unui erudit al timpului sau.
              De fapt, ce vrea sa-i comunice Pavel discipolului si tanarului sau colaborator?
              Ideea care reiese din acest scurt indemn este aceea ca exista doua feluri de stiinta: o stiinta adevarata, bazata pe dovezi stiintifice clare si incontestabile, dar si o stiinta falsa, pe nedrept numita astfel, bazata nu pe dovezi clare, ci pe supozitii, pe ipoteze.
              Sa observam un lucru de mare importanta: Biblia nu se impotriveste adevaratei stiinte. Si e numai natural sa fie asa. Atat stiinta veritabila , cat si revelatia biblica isi au originea in Acelasi Autor- Dumnezeul Creator. Daca Biblia se impotriveste intr-o privinta, atunci este vorba de falsa stiinta, de filozofia stiintei care nu-si mai are originea in Dumnezeu , ci in om.
              Teologii secolului al 19-lea au gresit profund atunci cand , dorind sa triumfe asupra evolutionismului, au discreditat stiinta veritabila. Rezultatul ? S-a produs o ruptura radicala intre religie si stiinta, ruptura care exista si in zilele noastre. In ultimele decenii s-a incercat totusi o apropiere a celor doua domenii de viata.  
              In sensul in care se foloseste astazi termenul de stiinta, el cuprinde doua componente principale:
              1. Faptele stiintifice, dovezile stiintifice incontestabile.
              2. Interpretarea faptelor stiintifice.
              Atunci cand interpretarea faptelor stiintifice este verificata experimental, avem de-a face cu o teza stiintifica dovedita. Cand deductiile nu sunt verificate practic, avem de-a face cu o ipoteza, adica cu ceva mai putin decat o teza. Daca vreti, o credinta. Sa exemplificam !   
              A) Primul exemplu il reprezinta tabelul lui Mendeleev, cuprinzand toate elementele chimice cunoscute. Atunci cand a alcatuit tabelul care-i poarta numele, Mendeleev cunostea doar o parte din elementele cunoscute astazi. El insa a presupus ca exista si alte elemente chimice si , de aceea, a lasat in tabelul sau casute goale pentru elementele chimice ce urmau sa fie descoperite in viitor. Mendeleev a crezut in existenta acestor elemente chimice. Ipoteza sa ( credinta sa ) cu privire la existenta acestora a fost probata mult mai tarziu. Cand s-a intamplat acest lucru, ipoteza sa a devenit teza stiintifica.
              B) Al doilea exemplu e apropiat de timpurile noastre. In 1972, sonda spatiala Mariner 9 a transmis doua fotografii inedite de pe suprafata planetei Marte. Pe solul martian se putea vedea un ansamblu de patru piramide identice, avand in mijlocul lor un sfinx- un chip uman urias, sculptat intr-o stanca de 1500 m diametru si 500 m inaltime si care pare sa priveasca zambind spre cer. Ulterior s-au obtinut si alte fotografii, luate din unghiuri si inaltimi diferite, transmise de sonda spatiala Wiking, in 1976.
              Fotografiile reprezinta datele stiintifice incontestabile si concrete. Dar ceea ce e interesant, de abia de 
acum urmeaza.        
 
                                       
               Putatorul de cuvant al NASA a declarat ca ansamblul de piramide de pe Marte nu este altceva decat o aglomerare de stanci sculptate de vant.  Unii astronomi au sustinut ca este vorba de conuri vulcanice modelate de eroziunile glaciare.Geologii au sustinut ca este vorba de vechi pungi de lava solidificata sub scoarta. Alti cercetatori au afirmat ca chipul uman ar fi o simpla iluzie provocata de jocul luminilor si al umbrelor, sau o duna de nisip, sau o pata pe lentilele aparatului de fotografiat. Si, in sfarsit, cei cu imaginatia mai bogata, au sustinut ca imaginile redau urmele unei civilizatii martiene disparute.
              Sa tragem cateva concluzii prelimininare ! Imaginile fotografice reprezinta dovezile stiintifice de necontestat. Interpretarea acestor imagini insa tine deja de domeniul ipotezelor , al supozitiilor stiintifice. Sa observam cate ipoteze se pot emite in jurul unuia si acelasi fapt stiintific! Pentru un singur fapt, exista cel putin cinci ipoteze, care mai de care mai pretentioase. Este cert faptul ca din cele cinci ipoteze doar una, in cel mai optimist caz, poate fi adevarata. Daca nu cumva chiar toate sunt eronate
              De ce oare interpretarile unui fapt stiintific variaza atat de mult intre ele ? 
              Sa nu uitam ca savantul, omul de stiinta, inainte de a fi savant, este om. Niciun om de stiinta nu este o simpla masina de cercetat absolut neutra , care sa nu aibe o opinie personala, subiectiva.
              Cand un biolog, de exemplu, se dezbraca de hainele de strada, imbracandu-le pe cele de laborator, el nu se dezbraca si de mentalitatea sa, de conceptiile sale ideologice, de filozofia vietii lui si de religia pe care o are. Toate acestea vor influenta profund interpretarea datelor stiintifice.
              Sa obsevam apoi ca un om de stiinta intra in cercetare la o varsta la care el e deja orientat ideologic, filozofic si religios. Este numai firesc ca el sa interpreteze datele stiintifice dupa conceptiile sale. Si deoarece, de la jumatatea secolului al 19-lea, majoritatea savantilor a fost formata pe calapodul unor conceptii ateiste si evolutioniste, este firesc ca si interpretarile lor stiintifice sa fie tendentioase.
              Asadar, ce este stiinta de azi ? In mare parte, ceea ce noi numim stiinta nu este alceva decat supozitie, presupunere, ipoteza, adica un alt mod de a defini credinta unui anumit om de stiinta. Este deci intelept pentru noi sa revizuim expresii ca : “asa spune stiinta” , sau “asa spun oamenii de stiinta” ,deoarece nu tot ce se afirma in numele aceastei autoritati este stiinta adevarata.
              Si acum cate ceva despre stiinta falsa! Am vazut ca stiinta, in sensul in care se foloseste termenul in zilele noastre, are doua componente: faptul stiintific si interpretarea faptului stiintific. Pentru ca o stiinta sa devina falsa, e suficient ca doar una din cele doua componente sa fie alterata: fie faptul stiintific, asa cum vom vedea in continuare, fie interpretarea faptului stiintific.
              Iata cateva exemple de fapte stiintifice falsificate:
 
              1. Faimoasa pasare-reptila “Archeopterix lithografica”
                In manualele de biologie de clasa a zecea, editia  1983, gasim scris:
              “Legatura filogenetica dintre reptile si pasari este dovedita de pasarea fosila Archeopterix litographica, gasita in straturile jurasice din Bavaria. Aceasta specie avea caractere intermediare intre reptile si pasari.”(1)
              Corpul pasarii era acoperit cu pene, aripile se terminau cu cate trei degete lungi, capul era de pasare, iar coastele erau de reptile. Se presupune ca aceasta pasare-reptila a trait acum 150-155 milioane de ani.
              Sa citam acum dintr-un scurt articol aparut in ziarul “Drum nou”, septembrie 1985:
              “Un fizician electronist american , pasionat si de biologie, a ajuns recent la stupefianta concluzie ca binecunoscuta fosila Archeopterix , reprezentand o reptile cu pene, este pur si simplu un fals abil. Autorul falsului ar fi un medic bavarez, pe nume Ernst Haberlein, care ar fi modificat , dupa fantezia sa, o fosila de reptila, suprapunand pe aceasta un strat de ciment si pene de pasare, care s-au imprimat ca intr-un basorelief. Dovada falsului ar rezulta, intre altele, din marirea unei fotografii din 1861, anul in care faimoasa fosila a fost adusa la British Museum din Londra, unde se mai pastreaza si astazi cu sfintenie. Informatia pusa in circulatie de biologul amator american i-a pus in alerta pe cercetatorii de la prestigiosul muzeu londonez.” (2)
              Deci nu tot ce zboara se mananca ! Nu orice informatie care poarta eticheta de “stiintifica” este cu adevarat stiintifica !
 
              2. Al doilea exemplu este legat de omul de Piltdown, de care s-a facut mare caz in legatura cu originea omului si a etapelor prin care a trecut pana la stadiul actual. Iata un paragraf extras din lucrarea “Practica-criteriul adevarului in stiinta”, Editura stiintifica, 1963, pag. 241-242:
              “In 1912, colectionarul englez Dawson a pretins ca a gasit la Piltdown, comitatul Susex-Anglia, o parte dintr-un craniu de om precum si maxilarul inferior al acestuia, imbinand in mod neobisnuit trasaturi de om cu cele de maimuta. Cutia craniana era complet dezvoltata, iar mandibula nu se deosebea cu nimic de cea a unei maimute…In 1953 s-a dovedit ca descoperirea lui Dawson reprezenta un fals grosolan. La craniul unui om de tip contemporan, Dawson a adaugat mandibula unei maimute contemporane, vopsind totul cu grija cu bicromat de potasiu, pentru ca el sa arate cat mai vechi. Unul dintre dintii antropodului a fost ascutit in mod special.” (3)                                                                                          
              “Descoperirea “   fosilei “omului de Piltdown” a produs un entuziasm general in Anglia. Ziarele au comentat pe larg “descoperirea’, iar Arthur Keit ( 1866- 1955 ), cunoscutul savant evolutionist care l-a insotit pe Charles Dawson si echipa sa in sapaturile arheologice a fost rasplatit de coroana regala cu titlul de Cavaler, in semn de recunostinta pentru “munca” sa.
              Timp de 40 de ani, englezii s-au mandrit cu acesta descoperire. Insa in 1953, savantul Kenneth Oakley (1911-1981 ) de la British Museum a descoperit ca asa-zisul “om de Piltdown” era de fapt cel mai mare fals al secolului al 20-lea de pana atunci. La craniul unui om contemporan se adugase o mandibula de urangutan.
              Radio Londra anunta: …” Una din cele mai cunoscute fosile din lume a fost descoperita ca fiind o cacealma. Acum 40 de ani descoperirea sa a fost senzationala; astazi vine vestea socanta: acesta este o talharie fosiliera.” (4)  
              Dupa descoperirea acestui fals grosolan, alte cranii folosite de evolutionisti ca dovezi ale evolutiei omului s-au dovedit a fi fie falsuri, fie interpretarea lor a fost eronata. Fosile ca Sinanthropus, Ramapithecus, Hesperopithecus au fost renegate de evolutionisti.
 
              3. Falsurile lui Haeckel
              Ernst Haeckel ( 1834-1919 ), biolog evolutionist german, a fost autorul “teoriei recapitularii” care sustinea ca embrionii unor specii diferite se aseamana intre ei, aceasta fiind o dovada a evolutiei. El a sustinut si faimoasa teza evolutionista “ontogenia repeta filogenia”, adica dezvoltarea individuala a unei fiinte, de la embrion si pana la sfarsitul vietii, ilustreaza intreaga evolutie a vietii pe pamant.
              Mai tarziu s-a demonstrat ca Haeckel a falsificat probele pe care le folosea in sustinerea teoriei sale. El insusi a marturisit ca desenele sale erau falsificate, caci ignorase voit unele parti ale embrionilor, in timp ce prezentase distorsionat alte parti ale acestora. Scopul pe care-l urmarise era acela de a dovedi ca embrionii de om, de peste si de gaina seamana intre ei, dovedind astfel ca organismele vii au evoluat unele din altele.(4) 
         
                4. 30 de ani de datari false: prof. de antropologie Reiner Protsch von Zeiten
              Lucrarile profesorului von Zeiten, de la Universitatea din Frankfurt, au fost mult timp citate ca dovezi in sustinerea teoriei ca omul de Neanderthal a trait candva in nordul Europei. Ceva insa parea suspect in toate datarile facute de renumitul profesor, ceea ce a condus la infiintarea unei comisii a universitatii care a trimis cateva probe la Oxford. Datarile facute la renumita universitate engleza au demonstrat ca timp de 30 de ani von Zeiten mintise.
              Printre altele, s-a descoperit ca scheletul feminin “Bischof-Speyer”, care are o dantura foarte bine conservata, descoperit in nordul Germaniei si care fusese datat de von Zeiten ca avand 21 300 de ani, de fapt avea o vechime de doar 3300 de ani.
              De asemenea, un craniu uman, gasit in Paderborn, Germania, si datat de von Zeiten ca avand 27 400 de ani, era de fapt craniul unui om care murise in 1750. Contrariati, cei de la muzeul de antropologie din Herne, care detinea craniul de Paderborn, au facut propriile teste.
              “Am taiat craniul si inca mai mirosea- a declarat directorul muzeului. Bineinteles, suntem foarte dezamagiti.” (4)
              In privinta fosilelor din Europa de Nord, prabusirea falselor datari este abia la inceput. Este aproape socanta marturia profesorului Stringer, specialist in epoca de piatra si conducatorul sectiunii de antropologie a muzeului de Istorie Naturala din Londra:
              “Ceea ce era considerata ca o dovada majora ca neanderthalienii traiau odata in nordul Europei, s-a dus pe apa sambetei. Suntem nevoiti sa rescriem preistoria.”(4)(5)
 
              5. Omul de Java , “descoperit” de fizicianul olandez Dubois in 1881 in Java, s-a dovedit a fi, nimic altceva, decat un gibon mai mare. Insusi Dubois a fost nevoit sa recunoasca greseala, prin asocierea unui os de femur uman, gasit in aceeasi regiune cu un an mai tarziu, la craniul care se credea ca a apartinut lui Homo erectus.Timp de 30 de ani el a sustinut ca a gasit veriga lipsa intre maimuta si om. Pe patul de moarte insa, avand mustrari de constiinta, Dubois a marturisit ca de fapt craniul omului de Java era al unei maimute.(6) (7)
 
              6. Omul de Nebraska, din care s-au gasit doar dintii (!), s-a dovedit si el un mare fals. Ulterior s-a descoperit ca dintii nu apartineau nici omului, nici maimutei, ci …unui porc ! (7)
               
              7. Ramapitecus este un “hominid” despre care evolutionistii  sustin ca e stramosul cel mai indepartat al omului, avand o vasta de circa 13 milioane de ani. Fosilele lui constau intr-o gramajoara de dinti si un fragment de maxilar. Dupa analizarea danturii babuinilor din Etiopia insa, s-a constatat ca aceasta este identica cu a lui Ramapitecus. Asadar, faimosul “hominid” nu era altceva decat o simpla maimuta! Cu toate acestea, in manualele scolare, Ramapitecus este inca predat ca fiind “omul- maimuta” , care a inceput sa umble in pozitie semiverticala. (6)
                                     
              Exemplele de fraude, de falsuri, de interpretari gresite ale datelor stiintifice pot continua. Este dovedit faptul ca, in multimea datelor stiintifice considerate incontestabile, se pot strecura si “date stiintifice” false, datorate unor oameni rau-intentionati.
              Daca luam in discutie problema originii vietii, intrebarea este ce se poate sti cu exactitate cu privire la ea, daca dam la o parte revelatia biblica si ne bazam doar pe datele stiintifice? Nimic!
              Sunt trei stiinte care si-au propus sa rezolve problema originii vietii: geologia, paleontologia si biologia. Dar cu ce se ocupa fiecare din ele? Geologia se ocupa cu structura pamantului, a rocilor. Paleontologia se ocupa cu studiul fosilelor, iar biologia studiaza viata si legile care o guverneaza.
              Toate aceste stiinte dispun de fapte stiintifice concrete. Atunci cand insa ele isi propun sa se ocupe de originea vietii, ele imping obiectul cercetarii lor in afara posibilitatilor lor de cercetare stiintifica. Problema originii este legata de un trecut foarte indepartat, ireversibil si care scapa, din acest motiv, domeniului cercetarii. Pentru ca aceste stiinte sa poata cerceta problema originii vietii , ele ar trebui sa dispuna de un esantion de trecut, cu toate conditiile existente atunci. Or, pentru ca aceasta nu este posibil, tot ceea ce lanseaza aceste stiinte cu privire la origini nu sunt decat niste ipoteze, care, in multe cazuri sunt contrazise de faptele stiintifice.
              Daca teoria evolutionista nu este altceva decat un sir de presupuneri fara baza stiintifica, sa avem cel putin onestitatea de a recunoaste ca nu este o teorie infailibila. Este prudent sa fim rezervati fata de expresii ca: “asa zice stiinta” sau “asa spun oamenii de stiinta” , caci ei pot spune multe lucruri care nu reprezinta altceva decat credinta unuia sau altuia dintre ei.
              Fara sa desconsideram efortul depus in directa cunoasterii de catre adevaratii oameni de stiinta, cu toata stima fata de cei care-si jertfesc viata in cautarea adevarului stiintific, ne rezervam totusi dreptul de a fi sceptici cu privire la unele afirmatii, care, desi au o aparenta stiintifica, in realitate nu sunt decat simple presupuneri, rod al imaginatiei si al ideologiei unor savanti. Indemnul apostolului Pavel este poate mai actual decat oricand, acum, la inceputul mileniului trei:
                     ”Fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile stiintei pe nedrept numite astfel!”
 
                      Lori Balogh
               Referinte bibliografice:
 
              (1) Manual de biologie clasa a zecea, editia 1983
              (2) Ziarul “Drum nou”, septembrie 1985
              (3) “Practica-criteriul adevarului in stiinta”, Editura stiintifica, 1963, pag. 241-242
              (5) Sursa articolului , WorldNetDaily, 19 febr. 2005
              (6) Vezi http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/110.htm, lucrarea Dr. Ing. Ioan Strainescu     “Creationism stiintific”
              (7) Dr. Farid Abu Rahmeh, articolul “Creatie sau evolutie ?”, www.realsos.ro  

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.