Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

05.Evolutionismul sub Lupa

Scris la: 15 aprilie 2009
5. EVOLUTIONISMUL SUB LUPA
 
 
              Trebuie sa recunoastem ca limbajul folosit de oamenii de stiinta evolutionisti este unul foarte elevat, lasand impresia unui fundament solid al teoriei pe care o apara. Acest limbaj insa nu este altceva decat o “perdea de fum”, menita sa ascunda marile lacune pe care evolutionismul le are chiar de la temeliile sale.
              Majoritatea oamenilor, impresionati de acest limbaj “stiintific” elevat, sunt descurajati in a patrunde in intimitatea acestei teorii, pentru a-i cerceta faptele pe care se sprijineste. Cei ce indraznesc sa o faca ajung inevitabil la o singura concluzie: Evolutionismul nu este altceva decat science-fiction.
              Insa nu trebuie sa te situezi neaparat dincolo de gard pentru a constata ca teoria evolutionista este lipsita de logica si de argumente pertinente. Chiar in sanul evolutionismului exista o multime de voci care recunosc fragilitatea teoriei.
               Cel mai renumit expert mondial in fosile-Colin Patterson-marturiseste:
              “Intr-o dimineata m-am desteptat. Ceva se petrecuse peste noapte si am fost frapat sa constat ca lucrasem asupra acestei teorii ( evolutionism, n.n. ) timp de 20 de ani si ca nu se gasea nici macar un singur lucru pe care sa-l cunosc cu privire la acest subiect.”(1)
              Marturisindu-si preocuparile in fata personalului de la Field Museum of  Natural History, precum si al personalului universitatii din Chicago, participant la seminarul “”Evolutionary Morphology”, el intreba:
              “Puteti sa-mi spuneti un singur lucru cu privire la evolutie, un singur lucru care sa fie adevarat?”
              Intrebarea a fost intampinata de o tacere aproape completa. Un singur comentariu a venit din partea unui participant la seminarul despre morfologia evolutionista:
              “Eu stiu un lucru, insa acesta nu ar trebui sa fie invata in scoala.”(2)
              Se pare, intr-adevar, ca nivelul cunostintelor si al dovezilor in sprijinul evolutionismului este atat de superficial incat chiar sustinatorii lui sunt nevoiti sa-i recunoasca subrezenia.
              Exista totusi fapte stiintifice reale pe care se bazeaza aceasta teorie ? Ce se stie in mod cert cu privire la acest subiect ? Ce sta la baza acceptarii evolutionismului la scara quasi-universala ?
              Vom trece in revista cateva fapte, mituri si supozitii care stau la temelia acestei teorii. Vom ramanea uimiti de ceea ce vom descoperi.
 
              Evolutionismul si logica
               In domeniul stiintei, logica este fundamentala pentru interpretarea rezultatelor. Din acest motiv, sofismele ( rationamentele false ) nu ar avea ce cauta niciodata in sustinerea unei teorii. Cu toate acestea , teoria evolutionista este sustinuta de o multime de sofisme. Iata cateva din acestea, asa cum le descrie A. J. Hoover in cartea sa intitulata ”Don’t You Believe It”:
              1. Generalizarea grabita. Ea se produce atunci cand se trag concluzii generale pe baza unui mic                                   esantion de probe. Daca , de exemplu, sapam intr-o gradina si gasim un nasture, am putea trage o concluzie generalizata: In toate gradinile in care se sapa vor fi gasiti nasturi. Suna interesant, insa logica nu ne lasa sa tragem o astfel de concluzie. Din nefericire, teoria evolutionista se foloseste de astfel de generalizari 
.
              2. Eludarea ( evitarea, ignorarea intentionata ) a problemei . Se poate intalni in cazurile in care o ipoteza nedovedita inca este folosita pentru sustinerea altei ipoteze . Este vorba de asa-numita “logica circulara “, care urmareste de fapt evitarea problemei. Iarasi trebuie sa constatam ca evolutionismul se bazeaza adesea pe aceasta logica circulara, atunci cand isi apara o supozitie prin alta supozitie. 
              3. Abuzul de autoritate. Pentru a valida o anumita concluzie se apeleaza la formule ca: “un grup de experti a ajuns la concluzia ca…” , fara ca acel grup de experti sa fie de acord cu afirmatia. 
              4. Apel la popularitate. Este asa-numitul “sofism demagogic” care consta in a te folosi de marele public pentru a stabili un lucru ca fiind un fapt stiintific, fara a te baza pe dovezi pertinente.
 
              5. Argumentatia futurista. Daca acum nu sunt suficiente probe in sustinerea unei teorii, se sustine ca teoria este totusi valabila, intrucat viitorul va aduce dovezile pertinente. Evolutionismul se foloseste din plin de acest sofism. 
              6. Ipoteze contra fapte. Acest sofism incearca sa intareasca o teorie pe baza unor ipoteze care s-au dovedit deja false. Asa cum vom vedea, evolutionismul isi trage seva din multe ipoteze care s-au dovedit false.
              7. Snobism cronologic. Acest sofism cere ca un punct sa fie respins sau acceptat , spunand ca proba este atat de veche incat este imposibil de a o verifica sau dovedi.
              Acestea sunt doar cateva din sofismele folosite de oamenii de stiinta evolutionisti in sustinerea subiectului evolutiei.
 
              Legea cauzei si a efectului
            Legea cauzei si a efectului este una din cele mai mari legi care guverneaza universul. Ea este atat de elementara incat o aplicam fara sa ne dam seama. Daca, de exemplu, ne scapa ceva din mana, acel lucru va cadea pe pamant. Efectul este caderea, iar cauza este forta gravitationala.
              O parte a definitiei acestei legi stipuleaza ca nu putem niciodata avea un efect mai mare decat cauza care l-a produs. Acest aspect al legii cauzei si efectului este in deplin acord cu o lege dintr-un alt domeniu al stiintei: legea a doua a termodinamicii, numita si legea entropiei. Cele trei legi ale termodinamicii sunt trei legi fundamentale carora li se supun toate domeniile stiintei.
              Rezumand, aceasta a doua lege afirma ca toate lucrurile tind spre dezordine ( entropie ), care nu inceteaza sa creasca. Spre exemplu, daca incalzim un vas cu apa la 50 grade Celsius si flacara se stinge, apa nu-si va ridica temperatura, dimpotriva. Aceasta in loc sa creasca, va scadea. Ea va tinde spre rece, nu spre cald. Faptul acesta este in perfecta concordanta cu legea entropiei, care ne demonstreaza ca fiecare cauza creaza un efect de un nivel energetic mai mic.
              Ne vom ocupa mai pe larg de legea entropiei intr-o ocazie viitoare. Acum, avand in minte marea lege a cauzei si a efectului, ne intrebam: Cum este posibil ca o forma de viata superioara-efectul- sa provina dintr-o forma de viata inferioara- cauza ?
              Aici incepe dilema evolutionismului !
 
              Evolutionismul-fapt stiintific?
              Theodosius Dobzhansky afirma in cartea sa intitulata “The Biological Basis of Human Freedom” ca “evolutia, ca fapt  istoric, a fost dovedita fara nicio urma de indoiala inca din ultimele decenii ale secolului al 19-lea.” (3)
               O asemenea siguranta emanata din afirmatiile evolutionistilor a facut ca in majoritatea scolilor sa fie predat evolutionismul ca “fapt istoric.”
              Insa nu toti evolutionistii sunt de acord cu aceasta concluzie. Iata cateva marturii in acest sens:
              “Care este originea finala a omului ? Din nefericire, toate raspunsurile care pot fi date astazi la aceasta intrebare sunt bazate pe dovezi indirecte si din acest motiv ele sunt in mare parte conjecturale
( neintemeiate, bazate pe supozitii n.n. ).” (4)                                                    
              Iata ce afirma un alt mare evolutionist, Pierre-Paul Grasse, geolog de renume mondial si fost presedinte al Academiei de Stiinte:
              “…Doctrinele avansate pentru a explica evolutia biologica nu pot rezista unei critici obiective profunde…”   (5)                                                                         
              Dr. Michael Denton, un evolutionist renumit afirma;
              “Teoria sa generala (a lui Darwin n.n. ), ca viata pe pamant isi are originea in acumularea gradata a mutatiilor aleatoare succesive, ramane, la fel cum era si pe timpul lui Darwin, o ipoteza inalt speculativa, fara nicio sustinere faptica si foarte indepartata de axioma pe care adeptii sai cei mai salbatici ar dori ca noi sa o acceptam.”(6)
              Asadar, evolutionismul este departe de a fi un fapt stiintific. El nu este nici macar o teorie stiintifica, ci, asa cum marturisea Dr. Denton, el nu este altceva decat “ o ipoteza inalt speculativa.”
              Puteti sa va imaginati ca un lucru contestat intr-o asemenea masura, chiar de catre cei care sustin ca cred in el, poate fi predat in scoli ca un fapt stiintific ?
              Ramane o intrebare: Daca evolutionismul nu e nici fapt nici teorie, atunci ce este stiintific in el?
             
              Selectia naturala
              Unul din conceptele care stau la baza teoriei evolutioniste este cel care sustine ca “supravietuiesc cei mai bine adaptati. “  Acest fapt este considerat a fi motorul evolutiei. Oamenii de stiinta afirma ca selectia naturala elimina pe cei care nu se adaptaeaza. Probabil ca nu ne este greu sa observam acest lucru in jurul nostru.
              Ramane totusi o problema: Selectia naturala nu creaza atribute noi la o specie si nici nu creaza specii noi. Un renumit botanist olandez-Hugo de Vries- a explicat problema in modul urmator:
              “Selectia naturala poate, fara indoiala, sa explice supravietuirea celor mai bine adaptati, dar ea nu poate explica aparitia celor mai bine adaptati.”(7)
              Selectia naturala este foarte eficace in eliminarea celor mai putini adaptati in interiorul unei specii. Se poate vedea acest lucru in atacul instinctiv al leului asupra zebrei celei mai slabe din grup. Turma ramane sanatoasa deoarece cei slabi sunt eliminati. Cu alte cuvinte, selectia naturala este un mijloc prin care speciile se mentin in cea mai buna stare biologica. Nici vorba de aparitia de caractere noi, cu atat mai putin de specii noi.
 
              Universul e vesnic ?          
              Oricare ar fi modalitatea prin care stiinta incearca sa simplifice teoria evolutiei, ea va fi mereu confruntata cu provocarea de a explica cum a aparut universul. Nu sunt decat doua posibilitati: 1) el a aparut la un anumit moment sau 2) el a existat totdeauna.
              Asadar universul este vesnic ?
              Noi nu avem posibilitatea de a calatori in trecut pentru a descoperi adevarul, insa putem intelege cate ceva in aceasta privinta , daca luam in considerare una din proprietatile materiei: dezintegrarea.
              Odata cu sosirea erei atomice, incepand cu descoperirea radiumului de Mme Curie in 1898, s-a constatat faptul ca elementele radioactive emit in mod constant radiatii. De exemplu, uraniul are greutatea atomica de 238. Prin dezintegrare, el degaja trei atomi de heliu, fiecare avand greutatea atomica 4.  Ceea ce ramane are greutatea atomica 226, care corespunde radiului. Dar si radiul continua sa se dezintegreze, pana ce se ajunge la un element inert numit plumb. Acest proces dureaza un timp indelungat, insa ne spune ceva foarte important: ca a fost un timp in trecut in care elementele radioactive au venit la existenta. Uraniul, radiumul, thoriul, radonul, poloniul etc. nu au existat din vesnicie. Asa cum afirma Henry Moore, “A doua lege a termodinamicii cere ca sa existe un inceput al universului.” 
              Aceasta a doua lege a termodinamicii, numita si legea entropiei, dovedeste faptul ca universul nu este vesnic si ca, intr-un anumit moment din trecut, ceva sau cineva a fost cauza venirii sale la existenta. Universul este efectul, dar care este cauza ? Am vazut ca orice efect trebuie sa fie mai mic decat cauza care l-a produs. Deci, atat de vast cat poate fi universul, a trebuit sa existe o cauza mai mare decat el , care a dus la aparitia lui- o cauza primara.  Refuzand sa accepte adevarata Cauza Primara, oamenii de stiinta incearca sa explice universul in cu totul alte moduri. Cea mai comuna teorie cu privire la nasterea universului este “teoria Bing Bang”, teorie cu care ne vom ocupa mai pe larg intr-o ocazie viitoare.
 
              Biogeneza
              In inima dezbaterii cu privire la originea vietii, gasim o lege fundamentala a stiintei- legea biogenezei. Aceasta stipuleaza ca viata nu poate sa apara decat din viata, ca doar materia vie poate produce materie vie. Aceasta lege este atat de fundamentala incat manualul de biologie a lui Simpson’s si Beck, intitulat “Viata: O introducere in biologie,” declara:
              “Nu ne putem indoi in mod serios ca regula este biogeneza, ca viata nu vine decat din viata, ca celula- unitatea de baza a vietii- este mereu si numai produsul sau vlastarul unei alte celule.”( 8 )
              O alta declaratie in acest sens a fost facuta de redactorul lui Science Digest, Martin A. Moe:
“Un secol de descoperiri senzationale in stiintele bilogice ne-a invatat ca viata nu provine decat din viata.”(9)
             Intr-o trimitere a manualului de biologie scris de Moore si Slusher, gasim o declaratie la fel de uimitoare:
              “Multi oameni de stiinta numesc aceasta lege ( a biogenezei ) o superlege, sau legea legilor. Oricare ar fi denumirea ei, biogeneza este pe treapta cea mai inalta in materie de generalizari.” (10)
              Recent, s-a facut mare caz de reusita unor oameni de stiinta de a produce viata, pornind de la materia sintetica nevie. Este vorba de producerea unei variante sintetice a virusului poliomielitei. Este doar o perdea de fum aruncata in calea omenirii. Evolutionistii admit in mod deschis ca virusurile, oricare ar fie ele, sunt organisme nevii, fara sa mai tinem cont de faptul ca a fost nevoie de o inteligenta exterioara care sa planuiasca producerea lor.
 
              Mutatiile genetice
              Ideea ca unele caracteristici imbunatatite ale unei specii pot fi produse prin mutatii genetice este doar o ipoteza, o presupunere. Cu totii stim ca sursa oricarei informatii din organismele vii este ADN-ul. Prin urmare, pentru a se ajunge la ameliorari ale caracteristicilor unei specii este nevoie de un plus de informatie care sa patrunda in ADN-ul celular. Acest plus de informatie se numeste mutatie. Practica dovedeste ca majoritatea mutatiilor au un efect negativ asupra speciei, ducand, prin procesul selectiei naturale, la eliminarea mutantilor.
              Acest lucru se aplica si in cazul mutatiilor “neutre”, deoarece procese naturale duc la eliminarea defectelor din carta genetica a fiintelor vii. Iata ce a declarat seful proiectului international al genomului uman, evolutionistul Luigi Cavalli-Sforza:
              “Evolutia rezulta de asemenea din acumulare de informatie noua. In cazul unei mutatii biologice, noua informatie este adusa atunci cand se produce o eroare de transmisie genetica ( o schimbare in structura ADN-ului de la parinte la urmas ). Mutatiile genetice sunt spontane, aleatoare si sunt rareori benefice, iar cel mai adesea n-au niciun efect, sau au un efect daunator. Selectia naturala face posibila acceptarea celor bune si eliminarea celor rele.” (11)
              Faptul ca selectia naturala elimina indivizii cu mutatii genetice negative este un lucru dovedit. Dar este oare adevarat ca mutatiile favorabile pot produce, nu doar informatie noua, ci si specii noi ?
              Un exemplu des citat de evolutionisti este cel al cresterii rezistentei germenilor fata de antibiotice. Dar, asa cum o demonstreaza citatul urmator, ceea ce se petrece in cazul cresterii rezistentei germenilor la antibiotice este o pierdere de informatie, nu un castig de informatie.
              “Nu exista niciun caz cunoscut de rezistenta la antibiotice care este rezultatul unei informatii noi. Exista mai multe moduri prin care o pierdere de informatie sa confere rezistenta.” (12)
              Evolutia nu se poate realiza prin pierdere de informatie, caci in timp, rezultatul final ar fi disparitia informatiei. Singura modalitate de a se produce o forma de viata superioara este prin multa, foarte multa informatie noua. Unele mutatii par sa aduca ameliorari ( cum este cazul rezistentei la antibiotice ), dar in timp, “sanatatea” generala a organismului este diminuata. Pierderea continua a informatiei va avea ca urmare distrugerea vietii, nu ameliorarea ei.
              “Genele par a fi construite pentru a permite schimbari in interiorul unor limite stramte si pentru a impiedica depasirea acestor limite… Mutatiile par a fi incapabile de aproduce forme de viata in intregime noi.” (13)
              In ciuda tuturor acestor evidente, in fiecare zi, milioane si milioane de copii sunt invatati ca mutatiile ( defectele ) sunt la originea a milioane de specii de plante si animale, precum si a speciei umane.
              Acestea sunt “impotrivirile stiintei pe nedrept numita astfel, pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la credinta.” despre care ne avertizeaza apostolul Pavel inca de acum doua milenii
( 1 Timotei 6, 20-21 ). De aceea, “noi rasturnam rationamentele si orice inaltime care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu si orice gand il facem supus ascultarii de Christos.” ( 2 Corinteni 10, 5 –traducerea Louis Segond)
 
 
                     Lori Balogh

 
 
 
               Referinte bibliografice:
(1) Collin Patterson, cf. artic. “Les faites et les erreures”, disponibil pe www.thercg.org
(2) Idem
(3) Theodosius Dobzhansky, “The Biological Basis of Human Freedom”
(4) W. LeGros Clark, 1955
(5) Pierre-Paul Grasse, “The Evolution of Living Organisms”, 1977
(6) Michael Denton, cf.artic. “Les Faites et les erreures”, disponibil pe www.thercg.org
(7) Hugo de Vries, “Species and Varietes: Their Origin by Mutation”
(8) Simpson’s si Beck, “Viata: O introducere in biologie”
(9) Martin A. Moe, “Science Digest “, “Genes on Ice”, decembrie 1981
(10) Moore si Slusher, “Biology: A Search for Order in Complexity”, 1974
(11) Luigi Cavalli-Sforza, “Genes, Peoples and Languages”, pag. 176
(12) Jonathan Sarfati, “Refuting Evolution”
(13) Dr. Alan Hayward, “Creation or Evolution: The Facts and the Fallacies”

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.