Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Scientism si Religie 02.Lucian Cristescu

Scris la: 15 aprilie 2009
 
 
 
 
 
Scientism si Religie

Lucian Cristescu
Si savant, si credincios?

in numarul din septembrie 1999, revista „The Scientific American”(Articolul era intitulat „Scientists and Religion in America”) publica un sondaj recent cu privire la savantii americani care cred intr-un Dumnezeu personal care Se reveleaza pe Sine, care raspunde la rugaciune si care intervine prin miracole. Rezultatul arata ca 40% din savanti au puternice convingeri religioase. Semnificativ este faptul ca acest procent se mentine constant, conform sondajelor din 1914 si 1933, intr-o perioada cand descoperirile din domeniul stiintelor exacte au fost revolutionare.

Iar revista „Der Spiegel”, in numarul din 29 aprilie 2004, a publicat un articol sub titlul: „Cercetatorii cauta pe Dumnezeu”. Articolul citeaza si marturia vestitului astrofizician de 72 ani, Allan Sandage, laureatul a 9 din cele mai prestigioase premii si medalii internationale de stiinta: „Ca tanar, am fost un ateist militant. Dar cercetarea universului mi-a dovedit ca existenta materiei este un miracol ce nu poate fi explicat decat supranatural“.

La ora actuala, in lume exista peste 150 de institutii si societati de cercetari creationiste, fondate de savanti crestini.

„Om de stiinta” – si totusi „crestin”? Concomitent: maestru al „metodei stiintifice”, dar si credincios in Dumnezeul miracolului? Daca paradoxul ar fi avut o rata statistica nesemnificativa, incidenta s-ar fi pus pe seama duplicitatii. Dar la un procent de aproape jumatate din numarul savantilor, trebuie sa existe o explicatie serioasa.

Sa pornim cu elucidarea intrebarii: Cum impaca un om de stiinta existenta lui Dumnezeu cu stiinta? Este credinta in Dumnezeu contrara stiintei?
Din punct de vedere stiintific, orice afirmatie cu privire la existenta lui Dumnezeu este lipsita de sens, pentru ca lipseste metoda stiintifica pentru determinarea adevarului acestei afirmatii. Exista multe stiinte, corespunzatoare numeroaselor domenii de investigare. Dar nu exista nici o stiinta care sa investigheze divinitatea. Pentru investigarea supranaturalului, mijloacele naturale sunt oarbe. E ca si cand ai vrea sa masori presiunea atmosferica cu termometrul… Consecutiv, din punct de vedere stiintific, afirmatiile „Dumnezeu exista” sau „Dumnezeu nu exista” sunt cu totul lipsite de sens.

Immanuel Kant completa logica de mai sus: „Este absurd sa intrebi daca exista Dumnezeu, deoarece notiunea de Dumnezeu include si existenta in Sine. Existenta lui Dumnezeu este o axioma.”

„Daca existenta n-ar fi inclusa in esenta divinitatii”, spunea Spinoza, „doar atunci ai putea spune ca ‚El exista’ sau ‚nu exista’. insa aceasta este o absurditate!”. E la fel de absurd ca si cand ai spune: „Un cerc rotund”… caci rotunjimea este inclusa in insasi notiunea de cerc. Un cerc „ne-rotund” este o contradictie!

Temeliile acestea solide din punct de vedere rational, au inceput sa fie contestate odata cu epoca moderna. Savantul Charles Birch, profesor emerit al Universitatii din Sydney considera ca: „incepand cu secolul 17, odata cu adolescenta fizicii moderne, conceptia despre univers a fost imbibata si modificata de modelul materialist, mecanicist.” in timp ce fizica deslusea tainele pamantului, ba chiar si al astrelor, noua paradigma nu prea mai lasa loc pentru supranatural. Fizicianul – ucenicul vrajitor – a pus repede pe picioare un sistem care sa explice totul numai si numai prin cauze naturale. Pentru scopuri stiintifice, fiecare fenomen era de asteptat sa aiba o cauza materiala; a postula o cauza ne-materiala, precum o Inteligenta supranaturala, insemna a parasi stiinta si a intra in domeniul religiei. Ori aceasta, pentru materialisti, insemna „a parasi realitatea si a intra in domeniul fanteziei”.

Asa s-a nascut scientismul, stiinta-religie, mama evolutionismului. Ca sistem, evolutionismul s-a aratat cuceritor la prima vedere si a castigat usor entuziasmul vremii. Numai ca timpul probeaza nemilos orice teza. Daca sistemul materialist, evolutionist, este corect, atunci el trebuie sa desfida orice test si sa ramana in picioare. Dar daca nu este corect, atunci sistemul va fi sugrumat de insesi descoperirile stiintei.

Este evolutionismul „stiintific”?

Ca sa raspundem la intrebare, trebuie sa pornim cu stabilirea de criterii. Pentru a avea o teorie stiintifica, conforma cu metoda empirica, ea trebuie sa fie indeplineasca cele doua criterii:

(1) testabilitate – adica sa poata fi supusa unor proceduri testatoare, observabile interpersonal. Experimentele trebuie sa testeze fie direct teoria, fie consecintele derivate din teorie (cu ajutorul logicii si matematicii) . „Experimentul este suprem”. De aceea teoriile care sunt contrazise de experiment sunt nestiintifice.

(2) compatibilitate cu legile naturale – sau conformitate cu legile cunoscute ale naturii. Teorii care contrazic vreuna din legile stiintifice existente se descalifica.

in ce masura indeplineste evolutionismul aceste doua criterii?

1.Dovezile: lipsa lor

Prin natura obiectului ei de studiu – originile pamantului si ale vietii – este cu neputinta ca experimentul sa testeze direct teoria. in ce priveste testarea consecintelor care deriva din teorie, evolutionismul se loveste de un vid de dovezi.


a. Schema geologica:

Schema sau “coloana” geologica arata astfel:

Precambrian – cca. 4.650.000.000 – Formarea pamantului
- Hadean
- Arhean
- Proterozoic. Plante unicelulare, alge…

Fanerozoic:

- Paleozoic:
* Cambrian – cca. 570.000.000. Trilobiti, moluste
* Ordovician – cca. 500.000.000. Pesti
* Silurian – cca. 430.000.000. Plante si animale vasculare
* Devonian – cca. 395.000.000. Insecte si amfibii.
* Carbonifer – cca. 345.000.000. Reptile.
* Permian – cca. 280.000.000.

- Mesozoic:
* Triasic – cca. 225.000.000. Dinosauri, mamifere.
* Jurasic – cca. 195.000.000. Pasari
* Cretacic – cca. 136.000.000. Primate. Plante eflorescente

- Cenozoic:
* Tertiar – cca. 65.000.000 (Paleocen, Eocen, Oligocen, Miocen, Pliocen). Mamifere carnivore si ierbivore.
* Cuaternar – cca. 2.500.000 (Pleistocen, Recent). Omul.

Schema geologica evolutionista afirma ca straturile geologice se succed secvential, pornind de jos, de la „cel mai vechi” spre „cel mai tanar”. Pana la aceasta data, nicaieri pe pamant nu a fost gasita „coloana geologica” evolutionista. De regula, toate siturile geologice consemneaza lipsa a peste jumatate din „perioadele geologice”, astfel ca straturile se succed cu goluri inexplicabile sau/si de-a valma. (Walter T. Brown, In the Beginning (1989), p. 15.) Chiar si Marele Canion Colorado se prezinta cu lipsa a sute de milioane de ani din „coloana geologica”, pentru ca doar 5 din cele 11 straturi geologice mai importante sunt prezente.(Sunt prezente straturile cambrian, urme de devonian, carbonifer si permian, lipsind straturile ordovician, silurian, triasic, jurasic, cretacic, tertiar si cuaternar.)


b. Transmutatiile
Ca sa inlocuiasca creatiunea supranaturala, Charles Darwin a propus transformarea unei specii din alta inferioara, prin mutatii genetice (transmutatii). Modelul era logic. Trebuia doar sa fie confirmat de fapte.
Ca sa produca dovezile, biologul T. H. Morgan, inca din 1910, a inceput o serie de experiente asupra musculitei de otet(Drosophila melanogaster). Experientele s-au dovedit generoase, de atunci raportandu-se cca. 3.000 mutatii. in toate cazurile obtinute (fie ca s-a obtinut musculita fara aripi, musculita neagra, musculita cu aripi curbate, musculita cu picioare sub forma de antena), drosofila a ramas tot musculita de otet. Ba mai mult: de regula, mutatiile s-au dovedit daunatoare, in cel mai bun caz, fara efect. Nici una din ele insa nu a transformat-o intr-o super-musca. Experimentul a dovedit ca mutatiile exista doar pentru conservarea si adaptarea mai buna a speciei respective, nicidecum pentru transformarea ei in altceva. Mutatiile nu implica nici inovatie, nici cresterea informatiei genetice. Pana acum, insa, nici o transmutatie n-a fost dovedita.


c. Verigile lipsa
Schema evolutiva a procesului de devenire, de la materie moarta la om, parcurge 10 etape: protozoare, metazoare, nevertebrate, pesti, amfibii, reptile, pasari, mamifere, maimuta, omul. Pentru nici una din aceste 10 etape nu s-a gasit macar o singura forma de tranzitie.

in schimb, viata apare brusc in stratul cambrian, fara nici un fel de precursori. in acest strat, fosilele sunt extrem de abundente, variate si chiar complexe. Nici o specie de tranzitie nu se gaseste intre aceste fosile cambriene, ca de altfel in nici unul din straturile „coloanei geologice”.

Aceste goluri de dovezi face pe savantul evolutionist britanic, Gerald Kerkut, sa afirme: „Orice evidenta in favoarea ideii evolutioniste este foarte limitata si circumstantiala prin natura ei. Filosofia evolutiei este bazata pe presupuneri si in consecinta nu poate fi verificata stiintific.”(Despre fosile si hominide am rezervat un alt spatiu de discutie.)

Mark Ridley, zoologul universitatii Oxford, marturisea direct: „Nici un evolutionist nu foloseste raportul fosilelor drept evidenta in favoarea teoriei evolutiei si impotriva teoriei creatiunii”.(Mark Ridley, "Who Doubts Evolution?" New Scientist, Vol. 90, June 25, 1981, p. 831.)

Iar revista Newsweek(Newsweek, 3 noiembrie 1980) comenta: „Dovezile furnizate de fosile ne indeparteaza de la darwinismul clasic care este predat in scoli. Veriga lipsa dintre om si maimuta este cea mai incitanta din intreaga ierarhie de fiinte-fantoma. in raportul fosilelor, verigile lipsa constituie regula. Cu cat savantii cauta forme de tranzitie mai mult, cu atat mai frustrati devin ei.”

 

Religia – ce este ea.

A venit acum randul sa evaluam comparativ religia cu pretentiile ei.

Religia este o ideologie, sau o conceptie de viata, care recunoaste ca fundament: existenta unei puteri supranaturale si nevazute ce controleaza natura, destinul lumii si al omului; si careia omul ii datoreaza ascultare, respect si inchinare. La fel ca si stiinta, religia pretinde sa ofere omului cunoasterea(in Evanghelie se gaseste „cunostinta mantuirii” (Luca 1:77), iar Mantuitorul spunea ca „viata vesnica este sa (Te) cunoasca…”.). Dar e vorba de un alt tip de cunoastere, diferit de „metoda stiintifica”(„Metoda stiintifica” merge pe 4 pasi: (a) observatie; (b) formularea unei ipoteze explicative; (c) experimentare predictiilor ipotezei; (d) in cazul confirmarii ipotezei, se formuleaza teoria.

Ea construieste din aproape in aproape, bazandu-se pe „fapte stiintifice”, „legi naturale” si un „sistem de interpretare” care opereaza cu logica deductiei si inductiei.). in timp ce „metoda stiintifica” aseaza mintea omului ca arbitru, cunoasterea religiei aseaza ca arbitru divinitatea. Ea este cea care reveleaza omului adevarul: despre Dumnezeu, despre lume si despre om.

Divinitatea se afirma pe sine ca autor al creatiunii si al vietii. in aceasta calitate de autor, divinitatea este exterioara naturii si deasupra ei. Ca urmare, si modul in care lucreaza divinitatea este altul decat cel natural: este supranatural( Un pestisor poate percepe doar lumea in care traieste. Pentru el, ceea ce se afla dincolo de mediul sau natural (apa), si anume viata terestra, constituie „supranaturalul”. Pescuitul – cu totul inexplicabil dupa legile naturale – ramane pentru el maxima enigma.). Prin definitie, Dumnezeu este de asteptat sa faca minuni. Altfel n-ar mai fi divin.

intrucat religia porneste cu divinitatea si lucrarea ei supranaturala, domeniul religiei este miracolul. in crestinism, miracolul nu este un incident exceptional. Dimpotriva, crestinismul se fundamenteaza pe miracol: creatiunea, intruparea lui Hristos, invierea…
______________________________

de Lucian Cristescu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.