Richard O’Ffill
Mulţi oameni pretind că sunt creştini, dar sunt ei cu adevărat? S-a spus că nu poţi descrie o carte după coperţi. Bunica mea îmi reamintea adesea că ştii gustul budincii doar după ce ai mâncat-o. Ţi-ar plăcea să afli dacă eşti creştin adevărat?
Dacă m-ar întreba cineva care este fructul meu preferat, aş spune că este mărul. Tu ce ai spune? Madison Avenue crede că aproape tuturor oamenilor le plac fructele pentru că se investesc foarte mulţi bani în reclame la produse care au miros sau gust de fructe, de la iaurt până la spray pentru mobilă.
În afară de sensul primar al cuvântului, folosim termenul “fruct” pentru a ne referi la produsul sau rezultatul unui efort. De pildă, se poate spune poţi spune despre noua ta maşină că este “fructul/rodul muncii tale”, adică rezultatul eforturilor tale. Sau poţi să renunţi la un anumit plan care se pare că nu a lucrat, explicând: “Nu dădea roade.”
Dar fructele la care mă voi referi acum nu sunt cele pe care le mâncăm, ci sunt rezultatul a ceva – în cazul de faţă, sunt roadele Duhului Sfânt. Vorbim adesea că vrem să fim ca Isus. Nu trebuie să ne întrebăm ce înseamnă asta. Roada Duhului în viaţa noastră înseamnă a fi ca Isus.
Roada Duhului nu trebuie confundată cu obiceiurile bune, ca cele pe care încearcă părinţii să le strecoare în caracterele copiilor lor. Nu înseamnă să te supui autorităţii. Roada Duhului este mai degrabă rezultatul lucrării lui Dumnezeu în viaţa cuiva: “Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.” (Ioan 3:6)
Majoritatea dintre noi am fost întrebaţi măcar o dată dacă avem roada Duhului în viaţa noastră. Cei care pun această întrebare se referă de obicei la vorbirea în limbi.
Tatăl meu spunea că nici nu ar trebui să te gândeşti la darurile Duhului dacă nu ai înţeles importanţa roadei Duhului. S-ar putea spune chiar că darurile Duhului pot fi falsificate sau, cum spunea cineva, vândute la negru. Pe de altă parte, roada Duhului în viaţă este lucrarea harului, este ceva ce realizează Duhul Sfânt în noi la nivelul lăuntric al fiinţei noastre.
Cel mai cunoscut paragraf biblic cu privire la roada Duhului a fost scris de apostolul Pavel, în Galateni 5: 22, 23: “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Lista nu poate fi împărţită. Versetul nu se referă la roadele Duhului, ci la roada Duhului. De aceea, nimeni nu poate spune: “Aş dori puţină bunătate şi facere de bine, dar răbdare o să cer mai târziu.” Roada Duhului este una, e lucrarea lui Dumnezeu în inimile noastre şi nu putem alege care să fie aceasta.
Roada arată ce fel de copac este. Cercetând roada Duhuului, trebuie să nu uităm patru lucruri. Primul este, evident, foarte important şi anume că putem recunoaşte copacul după roadele lui.
Asta îmi aminteşte de o poveste pe care a spus-o un om despre sine. De fapt era despre sine şi fratele său. Povestea că în copilărie el şi fratele lui erau trimişi în camera lor din când în când, când nu erau cuminţi. Dar această pedeapsă nu era foarte eficientă, deoarece găseau o modalitate de scăpare.
Afară, în faţa ferestrei dormitorului lor, se găsea un pom bătrân, mare, cu fructe. Aşadar, când se purtau urât şi erau trimişi în camera lor, care era la etaj, deasupra intrării casei, ieşeau pe geam, se căţărau pe crengile copacului şi coborau jos, în curte. De acolo fugeau în curtea din spate, săreau gardul şi ieşeau pe câmp, unde se jucau cu mingea. Apoi săreau gardul înapoi, intrau în curte, se urcau în copac şi intrau pe geam în cameră, şi nimeni nu ştia ce făcuseră, sau cel puţin aşa credeau ei.
Într-o zi l-au auzit pe tatăl lor spunându-i mamei:
– Mary, copacul cel bătrân nu a mai dat roade de ani de zile. Mâine dimineaţă o să îl tai.
Bineînţeles că băieţii au fost dezamăgiţi să audă că nu mai puteau să iasă pe geam. Aveau nevoie de un plan şi au găsit unul, aşa cum numai nişte băieţei neastâmpăraţi pot face.
În seara aceea, puţin mai devreme decât de obicei, s-au prefăcut că merg la culcare, numai ca să se trezească la scurt timp după aceea. Au adunat toţi banii pe care îi avea în puşculiţă, au ieşit pe geam, au coborât pe trunchiul copacului, au mers în oraş, au cumpărat toate merele pe care le-au găsit şi nişte sfori negre de bumbac. Când s-au întors acasă au luat sfoara şi au legat merele pe crengile la care au ajuns. Bătrânul pom arăta acum plin de fructe! Apoi s-au dus la culcare, în aşteptarea dimineţii.
A doua zi de dimineaţă tatăl s-a trezit să taie copacul. Dar a venit repede înapoi, strigându-şi soţia entuziasmat:
– Mary, Mary! E cel mai nemaipomenit lucru pe care l-am văzut vreodată! Pomul cel bătrân, care nu a mai dat roade de ani de zile, este acum plin de mere! Hai să vezi, e acoperit cu mere mari, roşii! Nu îmi vine să cred! Când el e de fapt păr!
Bineînţeles că merele cresc în meri, iar perele în peri. Nu este deci rezonabil să crezi că ceilalţi vor şti ce fel de persoană eşti în funcţie de roadele pe care le aduci? De asemenea, îşi vor da seama dacă eşti sincer sau dacă încerci să legi roade bune de un pom rău.
Creşterea este treptată. Al doilea lucru care trebuie observat este faptul că adevăraţii arbori fructiferi cresc încet, dar sigur. Poţi cumpăra un copac de plastic care seamănă cu unul real şi îl vei avea pentru totdeauna. Dar este cât se poate de fals. Pe de altă parte, când cumperi un copac viu, sănătos, te aştepţi să crească. Aşadar, dacă vrem adevărate roade în viaţa noastră, trebuie să ne aşteptăm ca procesul acesta să ia timp.
Trăim într-o lume a soluţiilor instantanee. Practic nu există niciun aspect al vieţii căruia să nu i se ofere ca soluţie câţiva paşi rapizi, uşori, publicaţi într-o broşură. Mentalitatea asta a invadat concepţia noastră cu privire la viaţă. Se găsesc foarte des cărţi cu titlul “Cum să-ţi îmbunătăţeşti personalitatea în zece paşi simpli” sau “Cum să îţi schimbi viaţa într-o oră.” Se spune că e uşor să devii o persoană nouă: tot ce trebuie să faci este să urmezi aceşti paşi simpli.
Dacă ai vizitat vreodată o seră unde se vând plante, ai văzut cu siguranţă că au diferite stadiile de dezvoltare: plante mature, răsaduri sau unele care abia răsar. Oamenii sunt la fel. În viaţa de creştin nu toţi suntem la acelaşi stadiu. Unii s-ar putea să fie doar nişte muguri. Alţii s-ar putea să fi înflorit frumos. Alţii sunt încă asemenea unor fructe necoapte care, cu timpul, se vor maturiza.
Dar fiecare etapă a creşterii, deşi poate este încă incompletă, poate fi desăvârşită. Şi ne putem aştepta ca roada Duhului să crească încet, dar sigur, de-a lungul întregii vieţi.
Fructele adevărate cresc, cele false nu. Roada adevărată hrăneşte şi este dătătoare de viaţă, cea falsă este doar de frumuseţe. Roada adevărată va fi servită la masa din Cer, dar cea falsă va fi arsă împreună cu miriştea acestei lumi.
Nu uita de hrana potrivită. Al treilea lucru pe care vreau să îl amintesc este hrana potrivită. Pentru a avea o recoltă bună de mere, e nevoie de vreme bună, apă şi îngrăşământ.
Dacă nu este soare suficient, prea puţină apă şi lipseşte îngrăşământul, te poţi aştepta la o recoltă slabă. Dacă soarele este prea dogoritor, pomului este udat prea tare şi are prea multe îngrăşăminte, tot la o recoltă slabă te poţi aştepta, sau chiar la moartea copacului. Pentru ca mărul să dea roade e nevoie de hrană potrivită şi de protecţie; la fel este şi în ce priveşte dezvoltarea unui caracter creştin.
Un bun horticultor ştie cum să procedeze cu factorii negativi la care sunt expuşi copacii săi. El taie frunzele şi ramurile uscate şi curăţă tulpina astfel încât aceasta să se întărească şi să fie rezistentă la frig. Pe de altă parte, am auzit că portocalele sunt şi mai dulci dacă sunt expuse la puţin frig chiar înainte de a fi recoltate.
Vei descoperi că pe măsură ce roada Duhului se dezvoltă în viaţa ta, caracterul tău va fi mai plăcut şi mai rezistent la rău – nu în ciuda necazurilor şi a suferinţelor de care ai parte, ci datorită lor.
Nu te dezlipi de El. Al patrulea lucru este cel mai important, pentru că fără el nu există roade deloc. O ramură care se dezlipeşte de trunchi nu produce roade. Isus a spus asta clar în Ioan 15: 4, 5: “Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”
Aşadar cele patru lucruri pe care nu trebuie să le uităm în ce priveşte roada Duhului sunt: 1) Aşa cum poţi recunoaşte un pom după fructe, la fel poţi recunoaşte un creştin după viaţa sa. 2) Pomii adevăraţi cresc. La fel, dezvoltarea unui caracter creştin este un proces continuu. 3) Roadele vin în funcţie de hrana care li se oferă. Caracterul creştin trebuie hrănit şi protejat. 4) Vei creşte şi vei avea roada Duhului numai dacă rămâi lângă Isus.
Cum putem realiza lucrul acesta? Răspunsul este următorul: vorbind cu El în rugăciune şi permiţându-I să ne vorbească prin Cuvântul Său.
“Cei care, după ce au citit Cuvântul, îl păstreză în inima lor, vor aduce roadă în ascultare. Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, se va manifesta prin fapte bune, Rezultatele se vor observa printr-un caracter şi o viaţă de creştin. Hristos a spus despre Sine: <Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule, şi legea Ta este în fundul inimii Mele> Psalm 40:8.” Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 60
Roada Duhului este ca o bijuterie frumoasă, cu multe laturi. Fiecare latură reprezintă o caracteristică a lui Isus şi reprezintă o calitate pe care vrea să o vadă în viaţa noastră.
Pentru a avea un caracter creştin trebuie să înţelegem cum creşte roada Duhului. Vrem să fim ca Isus din interior înspre exterior. Spre deosebire de ceea ce au crezut cei doi băieţei, părul nu face mere.
Isus a murit pentru noi nu doar ca să ne ierte de păcate, ci şi ca să facă posibilă schimbarea noastră din interior în exterior. Este minunat să ştim că nu trebuie să ne prefacem că suntem ca Hristos. Putem fi cu adevărat ca El, umblând cu El zi de zi. Şi primii care vor vedea diferenţa vor fi cei apropiaţi nouă, membrii familiei.
“Crezând în Hristos rasa căzută pe care El a răscumpărat-o poate primi acea credinţă care se bazează pe dragoste şi care curăţă sufletul de orice întinăciune. Privind la Hristos omul este schimbat din slavă în slavă şi va avea trăsăturile de caracter ale Mântuitorului. Va apărea roada Duhului, caracterul fiind modelat după cel divin.” (White, My Life Today – Viaţa mea astăzi, p. 54)
Trăind şi crescând în Hristos, cu ajutorul rugăciunii şi al Cuvântului Său, va avea loc o transformare totală, care ne va face creştini profunzi, cu inima schimbată. Bineînţeles, numai dacă nu credem că putem să legăm de copac roade de plastic. Dar nu Îl putem minţi pe Marele Grădinar şi nici pe alţii.
