Robia libertăţii şi libertatea robiei

Robia libertăţii şi libertatea robiei
De reţinut
…veţi fi cu adevărat liberi. (Ioan 8:34)
„Libertate” a fost poate, unul dintre cele mai folosite cuvinte ale omenirii. Oamenii au luptat pentru ea, au murit pentru ea. Astăzi omul are tot felul de libertăţi: libertatea vorbirii sau exprimării, libertatea de conştiinţă, libertatea religioasă, libertatea naţională, libertatea individuală, libertatea moralei, libertatea imoralităţii, libertatea păcatului etc. Toate aceste libertăţi şi multe altele l-au făcut pe om într-adevăr liber?
Sinonimul peorativ al cuvântului libertate: „vreau să fac ce vreau eu” a adus mai multă robie la nivel individual şi social decât anumite regimuri dictatoriale. Această libertate pe care omul şi-a luat-o l-a făcut robul diferitelor tipuri de vicii precum tutun, alcool, droguri, sex, bani, cheltuirea excesivă, hrană.
Să luăm drept ilustraţie personajul nonconformist din binecunoscuta pildă a lui Isus, care ne-o relatează jurnalistul de excepţie, doctorul Luca, în evanghelia sa, capitolul 15. Fiul cel mai tânăr a auzit şi a văzut cât de bine se simt tinerii de vârsta lui. Şi asta îl făcea să se simtă neconfortabil în casa tatălui său. Însă adevărul din punct de vedere al libertăţii nu era acela pe care prietenii lui îl exprimau. Satana are grijă ca după ce ai trecut de barierele puse de Dumnezeu să te facă să te simţi mai bine cum nu te-ai simţit niciodată. Iar aceste noi senzaţii te entuziasmează şi îţi zici „Oau!” Însă tot efectul ţine cât un gaz de sifon, după care începi să te trezeşti la realitate. Începe cu un regret incipient dar acesta nu poate sta în picioare pentru că mândria nu te lasă să recunoşti „că ai dat-o în bară!”, „că te-ai înşelat”. Ţi se pare o călcare în picioare a demnităţii tale de om „înţelept şi învăţat” să recunoşti în faţa Tatălui şi a celorlalţi fraţi că ai fost înşelat.
Unii deja am mers prea mult şi cu atât mai greu ne este. Dar cei mai mulţi ne lăsăm pe mai departe amăgiţi şi ne facem acelaşi număr păcătos în fiecare zi deşi vedem că suntem seci şi nefericiţi.
Noi vrem libertate în toate, dar cel puţin în domeniul religios – spiritual nu puteam trăi şi nici nu ştim cum şi nici nu se poate să trăieşti liber total. Pentru că dacă nu eşti cu Dumnezeu eşti cu siguranţă al diavolului.
Libertatea care mi-o asum de a nu mai asculta de Dumnezeu, mă va duce într-o ţară îndepărtată. Şi acolo tot ce am strâns voi risipi. Voi risipi darurile date de Dumnezeu, voi risipi sănătatea, bani, personalitatea, numele bun, moralitatea. Chiar dacă la plecare nimeni nu-şi propune să ducă o viaţă destrăbălată, în general, acolo se ajunge.
După ce nu mai ai nimic de oferit lumii, care te-a primit cu braţele deschise la început, te izolează. Eşti îngropat în groapa gunoaielor şi nimeni nu te mai caută. Şi …. pentru că trebuie să faci ceva pentru a nu muri de foame, faci şi ultimul gest de imoralitate, ajungerea la „porci”. Cel care te-a chemat să fii liber, te pune acum să-i păzeşti porcii şi porcăriile, neavând în faţa lui nici atâta „demnitate” cât a noroiosului animal. Nici mâncarea lor nu ţi-o dă nimeni, nici măcar ce aruncă porcii nu ai voie să guşti.
Pilda are şi partea fericită. Fiul îşi vine în fire şi vrea la Tatăl lui. S-a săturat până peste cap să fie departe de El. Acasă la Tata robii o duc foarte bine, au belşug de pâine, de hrană, iar el, fiul lui se luptă cu porcii pentru hrană. Venirea în fire este momentul de mare decizie în viaţa risipitorului, este momentul de adio libertăţii înrobitoare şi deschiderea spre ceea ce eu numesc libertatea robiei.
Deşi intenţionează să-i spună tatălui că nu vrea altceva decât să fie rob ca ceilalţi, nu mai apucă, pentru că Tatăl este prea fericit că s-a întors fiul lui din robia libertăţii.
Venirea în fire îl conduce la libertatea care o abandonase. Aici i se pune un inel în deget, i se dă o haină nouă, i se dă încălţăminte, şi pentru el se taie viţelul cel îngrăşat.
Mi-l imaginez pe acest fiu plângând de fericire. Acum câtva timp se chinuia să cumpere mâncarea porcilor pentru a-şi potoli foamea, iar acum mănâncă cele mai alese bucate de la masa Tatălui. Acum câteva zile mirosea urât şi era un îmbrăcat zdrenţăros; acum are o haină nouă, cea mai bună, şi miroase bine după el. Acum câteva zile era desculţ, şi acum are cea mai bună încălţăminte. Nu demult era privit ca o stârpitură acum este în centrul atenţiei. Este în sfârşit acasă, în sfârşit liber pentru că nicăieri nu este mai liber ca la Tata acasă!
Între robia libertăţii fără Isus şi libertatea robiei lui Isus, cea mai înţeleaptă alegere este ultima, iar argumentul îl oferă însăşi Eliberatorul: „Dacă Fiul vă eliberează veţi fi cu adevărat liberi” (Ioan 8:34).
Sursa: http://www.adventisttm.org/articole/intre-robia-libertatii-si-libertatea-robiei.html