Rugaciune

Chipul din oglinda|
Ce faci?…
Parca te cunosc de undeva
Chipul tau imi este cunoscut,
Nu stiu ,….dar undeva, demult
Eu te-am vazut.
Poate ar fi bine sa nu te mai privesc
Oare ce m-a facut, sa ma opresc?
Cine m-a pus sa iti vorbesc
Ma tulburi. imi amintesti de un trecut
Pe care il credeam pierdut.
As vrea sa nu te mai privesc
Dar totusi…. Ma opresc
Nu pot sa nu rezist in fata mesajului cel porti,
Mesaj ceresc?
De ce taci?
O, parca vorbesti, odata cu mine
Aceleasi cuvinte,…
Te asemeni atât de mult cu mine
Cine esti?
De unde vii?…
Ce este cu tine?…
Si ieri te-am mai privit,
Asa in fuga eram grabit
Un pic si suparat,
Da, nu pot sa neg, este adevarat
Totusi, nu stiam, ce s-a intâmplat
Si tu erai la fel de suparat.
O, eram sa uit ca intr-o zi, din graba te-am zarit
Erai asa de fericit.
Atunci nu m-am mirat
La fel eram si eu, credeam ca s-a intamplat.
Altadata, eu plangeam
La fel si tu!
Apoi am in genuncheat,
Si m-am rugat
Dar si atunci am observat
Cu mine odata te-ai rugat,
Si orice fac si orice spun
La fel si tu…..
Cine esti? Ma copii tu sau eu?
Ce vrei sa-ti spun?
Sau cum ai vrea ca sa ma port?
Eu…. pot sa-ti spun.
Te-as vrea un pic mai vesel, mai increzator,
Imi place mult sa te privesc
Si cred c-am inceput sa te iubesc
Atunci cand te vad pe genunchi plecat
Te cred in siguranta
Te vad salvat
Si bland si bun imi place sa te vad…..
…..Da, am inteles…..
Asa voi fi de acum.
Dorinela Moisoiu
 Rugaciune
Te rog, Tată,
Te rog, înveleşte-mi sufletul
cu iubire.
Iartă-mi răutatea şi ura
şi-ntăreşte-mă cu turte
de uitare
a greşelilor greşiţilor mei.
Striveşte Tu orice răutate
înainte de a fi rostită,
dă putere picioarelor să alerge
la cel bolnav,
dă mâinii alinare
şi limbii dulceaţă.
Doamne, stau ca o cană goală
gata să fie zdrobită
de armata răului
mărşăluindă spre mine.
Umple-o cu diamantul răbdării
întăreşte-o cu platoşa neprihănirii,
fă-o mai tare ca moartea
şi pune-n ea uleiul iubirii.
Doamne,
roagă-Te Tu
şi împlineşte-Te-n
mine.
Beniamin N. Roşca, Rodul durerii, pag. 77
Vindeca Doamne!
Vindeca Doamne
boala sufletului meu
impovarat cu atata durere…
Nu vezi ca piere?
Nu-Ti pare rau?!
Vindeca Doamne
minciuna din mine
si-n palma-Ti ma tine
sa-mi darui lumina
din sangele Tau.
Vindeca-mi Doamne
trecutul,prezentul
si mai pretios
viitorul sa-mi faci,
iar printre-atatia
ce Tie-Ti sunt dragi,
fa-mi loc si mie
la Tine-n vecie!
Crisan Mihaela
Ruga

Fa-mi gandul
Mai profund,
Iubit Isus!
Sa Te cuprind,
Sa-Ti vad
Faptura
mi-e dor
nespus!
Fa-mi Tu
Urechea mintii
Ascutita
s-aud chemarea
Ta nepretuita!
Ma vindeca
De raul
Ce ma roade
Şi da-mi o
Inima curata
Ce in iubirea Ta,
Adinc –
Doar
Sa se scalde!
Camelia Spiegel
Ruga
Tata,
Mi-e inima grea
Caci pacatul, drumul nu vrea
sa imi dea.
Si, Doamne,
Sufletul mi-e greu,
Caci simt un gol imens in pieptul meu.
O, Doamne,
De ce trebuie mereu sa plang
Formand astfel siroaie ce curg?
Si, Tata,
De ce nu am si eu vointa si forta
Atat cat sa fiu totdeauna o torta?
Stiu,
Tu esti alaturi mereu
Si plangi atunci cand vezi
plansul meu.
Dar de ce nu sunt si eu
Un Moise, un Pavel sau un Bartolomeu,
Macar un strop din caracterul lor
sa fie-al meu?
Nu vreau marire, slujbe-nalte,
Ci doar sa experimentez ce e in Carte,
Dar cand privesc la viata mea
Si vad atata rau ce e in ea
Ma ingrozesc si-mi vine atunci sa mor…
Si in genunchi te rog, o Tata,
Schimba-mi cum vrei viata toata
Si pune-n ea dragoste, lumina, putere,
Spre-a fi-n aceasta lume
Balsam si mangaiere;
Umplandu-mi viata toata
De-aceasta sfanta vrere!
Ajuta-ma, Doamne !

O rază molatică dulce de soare
Mi-aprinde-o şuviţă în părul cărunt
Se lasă în iarbă şi-n frunze răcoare
Şi cântă un greier cu glasul mărunt.
Îşi scutură cerul petalele roşii
Pe palmele mele, pe creştetul meu
Se-aude-n departe cum cântă cocoşii
Când eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu…
Un clopot se sparge şi bate-ntr-o dungă
Fărâme de noapte se-adună-n livezi
Cu mâini împletite în rugă mai lungă
Te strig, Sfinte Doamne şi-aştept să mă vezi.
Se-aprinde o candelă în cer pentru mine
Purtând peste frunze miresme de frig
Cu pleoapele-nchise şi faţa spre Tine
Eu stau printre arbori şi tot Te mai strig.
Ajută-mă, Doamne, înalţă-mă iar –
Atât sunt de mică şi-atât mi-e de greu –
Când noaptea se-ngână cu ziua de-afară
Te-aud prin lumină cum vii, Dumnezeu…
Sanja Cristea Tiberian
RUGĂ
Doamne,
Vin la Tine
Cu inima zdrobită de păcat
S-o curăţeşti, şi s-o ‘noieşti,
S-o umpli cu daruri cereşti,
Mă rog neîncetat.
Doamne,
Inima mea
Tânjeşte după pacea Ta,
Tu, Dragostea mea –
Vino să locuieşti în ea.
Doamne,
În curând
Speranţa pe inimi vei scrie
Şi pacea Ta
Va umple golul din inima mea
Cu armonii pe vecie.
Ionuţ Cimpoeru
Rugaciune
Gloata ii striga sa taca,
Orbul nu voia de fel!
– Dati-mi drumul! Cum sa treaca
Si sa nu ma vada El?
Domnul S-a oprit din cale,
Mana dreapta Si-a intins-O
Si cu harul milei Sale
I-a trezit privirea stinsa…
Orb si tu la o rascruce
Cand te zbuciumi in cainta,
Doar Isus, doar El te-aduce
Spre lumina, prin credinta
Nicolae Dron
 Ridica-ma, Doamne!
Ridica-ma, Doamne, peste-a lumii vedere
Înalta-mi privirea la tronul Tau sfânt
Ca inima sa nasca în tacere
O rug-a pacatosului înfrânt…
Atinge-ma, Doamne, cu focul iubirii Tale
Caci vai de mine! Sunt un om pierdut!
Si locuiesc ‘n-aceasta vale
A… pamântului… de silnicii umplut…
Ridica-ma, Doamne-n atmosfera cereasca
Ca ochii mei sa vada pe Împaratul
Cel plin de slava Lui dumnezeiasca
Cum n-ar putea avea-o altul!
Si lauda duhovniceasca
A serafimilor, sa prind-a mea ureche
Ca sufletul în pocainta sa renasca
Cainta… fara de pereche!
Vai de mine! Sunt un om pierdut!
Caci sunt un om cu buze necurate!
Si nicaieri, altundeva pentru trecut
Eu n-as gasi iertare, bunatate!
Atinge, Tu, Doamne, cu focul iubirii Tale
Si gura mea, si buzele mele!
Sa straluceasca pentru ceruri cristale
Când ispasire-am gasit pentru ele!
Ridica-ma, Doamne-n atmosfera cereasca
Si ochii mei sa vada pe Împaratul
Cel plin de dragostea dumnezeiasca
Cum n-ar putea a ma iubi un altul!
Atins de dragostea mântuitoare
Da! „Iata-ma! Trimite-ma!”, sa spun
Un ucenic în marea Ta lucrare
Cu fratii mei la seceris s-adun!
Anisoara Enea – Roman
Rămâi la noi!
(ruga mirilor)
Rămâi la noi în zi de nuntă
Când căsnicia a-nceput
Şi rugăciunea ne-o ascultă
Ca jertfă cu miros plăcut.
Rămâi cu noi Părinte Mare,
Cel veşnic, darnic şi prea Bun
Şi toarnă binecuvântare…
Din plin s-avem pe-al vieţii drum.
Rămâi la noi în munca noastră
S-avem şi spor… şi rod bogat,
Să fie plin de flori în glastră
Şi bucurie neîncetat.
Rămâi cu noi în timp de boală,
În vremea crizei sau la greu;
Iar de bucatele din oală
Te îngrijeşte Tu mereu.
Rămâi în casa noastră nouă
Ca Tată, Domn şi Împărat
Şi-aşterne a-fericirii rouă
Să ne-adăpăm pe săturat.
Rămâi în viaţa noastră toată
Ce o începem azi în doi
Şi-n ziua slavei, minunată,
Ne du în Cerul Tău, ‘napoi.
© Viorel Dascalu – 8 august 2010
Rugaciunea laodiceanului
De ce, Doamne, vrei să facem lucrare,
De ce vrei tot buni să fim cu oricare,
De ce-ai vrea Tu de părinţi s-ascultăm
Şi chiar la tot pasul să ne mai rugăm?
De ce să mă rog, când pot să nu o fac,
De ce să fac lucruri ce nu-mi sunt pe plac,
De ce să Te-ascult când Tu tot mă mai ierţi,
De ce să Te-aştept, fiindcă Tu mă aştepţi?
De ce nu mă laşi să fac ce-mi convine,
De ce să vorbesc, să cânt despre Tine,
De ce să fac bine, s-ajut tot mereu
Când asta e treaba şi e rolul Tău?
De ce să iubesc oricând, pe oricine,
De ce mă pisezi spunându-mi ce-i bine,
De ce nu am voie să fac ce vreau eu,
De ce-s urmărit permanent de-ochiul Tău?
De ce mă tot mustri şi tot mă înveţi,
De ce nu m-alinţi şi nu mă mai răsfeţi,
De ce nu mă lauzi şi nu mă înalţi:
Eu sunt doar al Tău şi-s mai bun decât alţi?
Acum să ştii c-am o rugă să-Ţi spun:
Să nu Îţi mai pese cât sunt eu de bun;
Să-mi dai tot ce-mi place, căci Tu eşti dator
Să îmi porţi de grijă de-acu’ până mor!
A, să nu uit, vreau ceva a-Ţi promite
Şi ce-ţi spun acum, Te rog, ţine minte:
Am şi eu o ţintă, vreau a mă schimba,
De-aceea anunţă-mi întoarcerea Ta!
Atunci mă întorc cu totul la Tine,
Renunţ la ce-i rău, voi face doar bine,
Voi spune la toţi cât de mult poţi ierta
Iar Tu, ca răsplată în cer mă vei lua
© Viorel Dascalu 2010
Ruga la botez
Doamne, suntem aici, lângă apă
Te-aşteptăm bucuroşi lângă noi.
Ziua asta-am dori să nu treacă
Că-i frumoasă, plăcută, e sacră
Am uitat acum de orice nevoi.
Vrem să Te uiţi la noi cu-ndurare;
Suntem răi, mofturoşi, răzvrătiţi,
Dar acum este ziua cea mare
Şi rostim către Tine-o chemare
Rugându-Te să fim mântuiţi.
Păcatul acum ni-l mărturisim
De el urât să ni se facă.
Cu omul cel vechi dorim să murim
Doar pentru Hristos de-acum să trăim,
Plăcerea să nu ne mai placă.
Avem surori şi fraţi ce ne iubesc
Citind mereu din Sfânta Carte
Nevoile altora ei slujesc,
Credinţa-n Isus o împărtăşesc
Dorind cu Tine a avea parte.
Ne vom naşte din Duh şi din apă
Dorim să trăim doar cu Tine
De păcat şi-amintirea să treacă
Isus mai curând să se-ntoarcă
Căci nu mai vrem rău, ci doar bine.
Încheiem această rugăciune
Dorind să răspunzi cu grăbire
Isus să vină ca să ne-adune
Trâmbiţa mult şi tare răsune
Să mergem cu Domnu-n mărire.
© Viorel Dascalu 2010
La rugaciune
Când vine furtuna şi vântul cel rău,
Când am de-nfruntat un război foarte greu,
Când urlă Duşmanul şi vrea ca să pier
Mă plec pe genunchi şi iertare eu cer.
Când drumul e greu şi spinos pe pământ,
Când plouă mereu şi e ceaţă în gând,
Când vreau să mă rog eu acasă m-adun,
Mă plec pe genunchi şi durerea mi-o spun.
Când sunt plin de zel, dar şi lupta e grea,
Când doar neizbânda-i ca parte a mea,
Chiar când vrea Satana să cad pe cărări
Mă plec pe genunchi ca să cer îndurări.
Când trupul mi-e frânt de dureri şi de chin,
Când plâng lăcrimat sau în şoaptă suspin,
Chiar când nu aud ale păcii cântări
Mă plec pe genunchi ca să cer mângâieri.
Când visul ce-l am pare neîmplinit,
Când piedici prea multe pe cale-am găsit
Când vreau ca Isus să îmi dea ajutor
Mă plec pe genunchi, umilit, pe covor.
Când eu am pornit spre Locaşul ceresc
Şi când veşnicia nespus o doresc,
Când vreau să trăiesc permanent cu Isus
Mă plec pe genunchi aşteptându-L de sus.
© Viorel Dascalu 2010
Ramâi cu noi!
Rămâi cu noi, căci e spre seară
Şi ziua-aproape a trecut.
Rămâi la noi, nu sta afară,
Căci noaptea-abia a început.
Rămâi cu noi, căci nu e bine
De stat afară pe-nnoptat.
Rămâi cu noi, vom sta cu tine
Să ne mai spui ce s-a’ntâmplat.
Rămâi la noi şi-Ţi dăm mâncare,
Că eşti flămând şi obosit.
Îţi dăm din ce-avem fiecare
Iar patul este pregătit.
Rămâi cu noi, avem nevoie
De Tine şi al Tău Cuvânt,
Altfel vom fi distruşi de ploaie
De grindină, de foc sau vânt.
Rămâi cu noi şi ne păzeşte
De hoţi, de terorişti, de răi.
În jurul nostru Tu zideşte
Pereţi din îngeraşi de-ai Tăi!
Rămâi cu noi şi ne mângâie
La orice plâns, în suferinţi.
Iar rugăciunea să rămâie:
Ajută-ne să fim mai sfinţi!
Rămâi cu noi şi ne iubeşte
Când suntem răi, nu ne uita!
Ne fă mai buni şi ne primeşte
În ceruri sus, în slava Ta!
© Viorel Dascalu 2010
Pseudorugaciune
Priveşte, o Doamne acum spre a-L Tău
Obraznic copil, făcător de mult rău
Am mofturi, am pofte, păcate ce-mi plac;
O, Doamne, nu spune să nu le mai fac!
Trăiesc zi de zi printre fraţi şi surori
Dar nu mă simt bine, căci sunt rugători.
Iar vremea tot zboară şi nu mai am când
Ca în rugăciune să mă plec oricând.
Am casă, maşină, ţărână şi bani,
Iar firea îmi spune că vii peste ani
Că ai treabă-n ceruri cu noul Locaş.
Te rog, Doamne Bun, ce am eu să-mi laşi!
Aş vrea să asculţi ce acum îţi mai spun
Pe loc să răspunzi, căci Tu eşti tare Bun,
De voi cere bine sau voi cere rău
Tu nu mă forţa să ascult sfatul Tău!
Ai vrea să pornesc să vorbesc despre Cer.
De ce nu merg alţi’? Pentru mine-i mister.
Iar eu, să merg singur, doar ştii că nu pot,
Şi ce mai rămâne-i … să faci doar Tu tot!
Eu multe aş face, dar nu are rost.
Chiar m-aş mai ruga, ba aş ţine şi post
De-aş şti că mai vii pe pământ să ne iei;
Dar tu nu vrei fapte, nici jertfe nu vrei!
Aşa m-amăgesc şi-mi închipui că pot
S-ajung în vecii, să am chiar cerul tot,
Şi dorm … aşteptând izbăvirea de sus,
Dar nepocăit … nu îl văd pe Isus.
© Viorel Dascalu 2010
Ruga
Doamne,
Dă-mi cuvântul cu care să pot vorbi
Despre Tine
Dă-mi lacrima în care să-mi ascund
Comoara durerilor Tale
Învredniceşte-mi privirile
Să pot poposi prin limpezimea lor
Asupra cununii Tale de spini.
Doamne,
Pune-mi în inimă făcliile cunoaşterii
Spre Emausul meu
Ca după ce-mi vei spune „Pace ţie”
Să-mi ardă-n suflet cuvânt despre Tine
La întoarcere
Peste stânci în noapte
Spre cetatea dragostei Tale
Ierusalim
Doamne,
Mi-e dor să-i găsesc pe fraţii mei
Adunaţi azi în camera lor de sus
Şi încă de pe trepte să le strig
„L-am văzut pe Isus…”
Benone Burtescu, Poezii, pag. 29