Rugăciune de tip iaebeţian
Genealogiile care apar în Biblie sunt destul de anoste. Par nişte tablouri fără viaţă, ca nişte pustiuri fără apă. În capitolul 4 din 1 Cronici, ne este prezentată descendenţa genealogică a neamului lui Iuda. Nume după nume, cronologie după cronologie, aparent fără vreo semnificaţie specială. Versetul 9 şi 10 conferă o explozie de fosforescenţă întregii imagini. Această discriminare abruptă a numelui său de către cronicarul Ezra, ne transmite că ceva îl făcea special.
Iaebeţ era mai cu vază decât fraţii lui (1 Cron.4:10). Ce îl distingea în casa tatălui lor? Biblia spune că a fost născut cu durere (ebr. ya`bets = durere, tristeţe). Numele (Iaebeţ = omul durerii) avea să-l urmăreasă toată viaţa. O viaţă de durere şi suferinţă! Atunci când mama îi povestea despre cumplita sa naştere, orizontul nu i se arăta prea luminos. Nu era un nume prea comod. Imaginaţi-vă că îl strigau: Durere, Chin.
Secretul vieţii acestui evreu aparent anonim, a fost rugăciunea. Analizând superficial singura sa rugăciune publicată de cronicar, vom conclude fără echivoc că este cea mai egoistă dintre toate cele menţionate în Biblie: „ Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire, aşa încât să nu fiu în suferinţă!…” Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse.’’
”Doamne, dă-mi! Doamne, ajută-mă! Doamne, fă-mi!”. Cred că vă sună cunoscut. Examinată în contextul Bibliei, rugăciunea lui capătă o altă traiectorie spirituală. O bine-cunoscută formă evreiască de rugăciune presupunea un angajament solemn, iar împlinirea cererii era însoţită de un jurământ grav de ascultare din partea petiţionarului: ”Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: ‘Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.’ ”
Chiar dacă din 1 Cronici capitolul 4 lipseşte declaraţia angajamentului, putem fi siguri că Iaebeţ I-a fost fidel Domnului. Suferinţa nu este voia lui Dumnezeu în viaţa noastră. El a venit să avem viaţă din belșug. Nu-i contrar voii lui Dumnezeu să ne rugăm pentru sănătate şi prosperitate. Mântuirea nu se primeşte prin suferinţă.
Dumnezeu le-a promis robilor evrei că le va lărgi hotarele prin cucerirea Canaanului (Deut. 12:20). Dacă Domnul ţi-ar lărgi hotarele, ce ai face cu ele? Din afacerile imobiliare se câştigă foarte bine. Numai că evreii nu puteau întreprinde afaceri de genul aceasta. Mai mult, la fiecare jubileu (50 de ani) pământurile se întorceau la primii proprietari.
Cum ai reuși să elimini tensiunea spirituală creată de cererea aparent egoistă şi împlinirea ei? Iaebeţ a reușit. Un întreg oraş, cetatea Iaebeţ, de scribi din familia Cheniţilor a fost întemeiat pe hotarul celui care îi poartă numele. Aici se transcria cu acurateţe Cuvântul lui Dumnezeu.
Doamne, lărgeşte-ne hotarele materiale, misionare, spirituale! Vreau să ofer binecuvântările Tale pentru trăirea, multiplicarea şi vesitrea Cuvântului Tău!
Daniel Niţulescu
