Rutina persoanei transformate
Ceea ce este omul cu adevărat se descoperă, de cele mai multe ori, în viața de zi cu zi. Pericolul rutinei constă în faptul că ea lasă neobservate defectele obișnuite ale caracterului, respingerea indolentă din cadrul relațiilor, jignirile ”înghețate” pentru o vreme, egoismul prost mascat, iresponsabilitatea în relațiile cu Dumnezeu, setea de răzbunare, lenea obişnuită, apatia spirituală…
Foarte des toate aceste probleme devin atât de obişnuite încât rămân neobservate de însăși persoana în cauză, dar și de cei mai apropiați oameni pentru ea. Și, foarte des, doar o anumită situație de criză descoperă, ridică vălul de pe ochi. Persoana începe să vadă nu cum a devenit, ci cum era de fapt și înainte de aceasta. Dar nu își dădea seama…
Însă mai există o cale — metoda contrastului. Atunci când esența a ceea ce suntem este descoperită nu de criză, ci de Persoana lui Isus. Viața Lui reprezintă modelul suprem al cotidianului transformat. Comparându-ne viața noastră cu a Lui putem vedea cine suntem, unde ne găsim pe calea peregrinajului nostru spiritual și spre ce trebuie să tindem, pentru ce să ne rugăm…
În pasajul de mai jos se descoperă câteva aspecte ale vieții cotidiene a lui Isus: atitudinea Sa față de oameni, atitudinea Sa față de ispite și păcat, atitudinea Sa față de familie și muncă, atitudinea Sa față de Dumnezeu, atitudinea Sa față de influența asupra oamenilor și față de învățarea lor, atitudinea Sa față de factorii negativi ai vieții. Iată cum a trăit Isus:
“În copilărie, Isus a dat dovadă de o drăgălăşenie deosebită în purtare.
Mâinile Sale binevoitoare erau totdeauna gata să-i ajute pe alţii. Manifesta o răbdare pe care nimic nu o putea tulbura şi o credincioşie care niciodată nu sacrifica integritatea. Neclintit ca o stâncă în privinţa principiilor, viaţa Sa dădea pe faţă gingăşia amabilităţii neegoiste.
Isus a fost desăvârșit în toate: și în muncă, și în caracter…
El nu a fost niciodată atât de absorbit de grijile pământești încât să nu găsească timp sau dorință pentru a medita la lucrurile cerești sau veșnice.
Isus era izvorul harului vindecător pentru lume şi, în tot timpul acelor ani pe care i-a petrecut retras la Nazaret, viaţa Sa se revărsa în râuri de iubire şi de bunătate…
El îndeplinea lucrarea lui Dumnezeu tot atât de mult atunci când lucra la tejgheaua dulgherului, ca şi atunci când făcea minuni pentru mulţime…
Modestia și amabilitatea lui Isus destrămau toate prejudecățile oamenilor. Fără să-și dea seama, ei și-au deschis inima pentru Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt le vorbea…
După ce a înțeles că este Fiul lui Dumnezeu, timp de optsprezece ani, recunoscând legăturile care îl legau de casa din Nazaret, El a îndeplinit datoria de fiu, frate, prieten și cetățean.
El atrăgea simpatia tuturor inimilor, arătându-Se în stare să-i iubească pe toţi. Atmosfera de nădejde şi curaj care-L înconjura Îl făcea o binecuvântare în orice casă.
Isus a suportat în tăcere toate acuzațiile și oprobriul…
Întâlnindu-Se cu oamenii, El nu-i întreba care le este religia, cărei Biserici aparțin. El Își manifesta puterea mântuitoare față de toți aceia care aveanu nevoie de ajutorul Său…
Cu toate acestea, Isus Se ferea de îngâmfare. El n-a căutat poziţii şi nu Şi-a atribuit titluri.
El nu a considerat pe nimeni nedemn de dragoste, străduindu-Se să ofere mijloacele mântuirii oricărui suflet.
Isus a fost vindecătorul trupului și sufletului. El reacționa la fiecare suferință pe care o întâlnea, aducând alinare fiecărui suferind. Cuvintele Lui acționau asemenea unui balsam vindecător. Nimeni nu putea spune că făcea minuni, însă oamenii nefericiți simțeau pe ei înșiși puterea vindecătoare a iubirii ce emana de la El… ” Ellen White
“Iată cum a trăit Isus:
Isus Se trezea și Se ridica din pat.
Isus Se spăla.
Isus lua micul dejun.
Mergea la atelier.
Deschidea atelierul.
Primea și îndeplinea comenzile.
Făcea curățenie în atelier și îl încuia.
Mergea acasă.
Hrănea și îngrijea animalele.
Se spăla.
Cina.
Discuta cu vecinii.
Mergea la culcare.
Dimineața următoare:
Isus Se trezea și Se ridica din pat.
Isus Se spăla.
Isus lua micul dejun.
Mergea la atelier.
Deschidea atelierul…
Și așa treizeci de ani la rând.
Treizeci.
De ani…
Cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor, cum este considerat de creștini, Acela, în care se găsea începutul divin, Și-a trăit viața doar pentru viață. Cât timp a fost irosit. Câte posibilități pierdute pentru a schimba lumea. Câtă înțelepciune a rămas nedescoperită. Câte puteri au fost irosite în zadar. Câți oameni nu au fost vindecați.
Păcat…
De ce Isus nu S-a ocupat de treburile spirituale în primii treizeci de ani ai vieții Sale?
El S-a ocupat de ele.
Acestea au și fost lucrările spirituale – somnul, mâncarea, lucrul, discuțiile, spălatul.
Noi suntem cei care ne-am format concepții limitate cu privire la sacralitate. Am izolat viața… Deoarece treizeci de ani din viață Isus S-a ocupat de lucrurile cotidiene, pentru creștini nimic nu trebuie să fie obişnuit. El a fost un om pământesc, printre pământeni. Timp de trei ani din slujirea Sa Isus a vorbit despre viață, și nu despre spiritualitate… Isus S-a comportat într-un mod de parcă harul ar fi un fenomen care nu apare paralel cu viața omenească, ci ca o parte integrantă a acesteia, identificând sacrul în toate lucrurile pământești”. (Selmanovici S., Totul despre Dumnezeu, p.88-90).
A. A. Lisicinîi,
doctor în teologie
Sursa: http://adventist.md
