Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Şapte trăsături ale unui lider evlavios

Scris la: 21 septembrie 2019

Unul dintre cei mai mari conducători din istorie a fost
un bărbat pe nume Iosua, care a condus, plin de curaj,
poporul Israel pe teritoriul ostil al Canaanului și a înfrânt
șapte popoare (Faptele 13:19). De la acest bărbat extraordinar
putem învăța cel puțin șapte trăsături ale unui lider evlavios.

1) Liderii evlavioși au temeri
A fost odată un șef de trib care voia să găsească un soț potrivit
pentru fiica lui, așa că i-a invitat pe toți vitejii necăsătoriți
ai tribului la o competiție. A construit un bazin uriaș pe care l-a
umplut cu tot felul de creaturi marine periculoase – țipari electrici,
pești piranha, crocodili, rechini (înțelegeți ideea). Când au
sosit vitejii, șeful tribului a promis că primul care va trece înot
piscina va primi mâna fiicei sale și va fi următorul șef de trib!
Înainte ca măcar să-și termine cuvântarea, un tânăr curajos
a sărit în apă și a înotat din răsputeri, nebunește, până la celălalt
capăt al piscinei. La sosire, șeful tribului l-a îmbrățișat strâns și
i-a spus:
– Felicitări, fiule, ai câștigat mâna fiicei mele și ți-ai asigurat
poziția de viitor șef de trib.
Apoi l-a întrebat pe tânăr dacă are ceva să le spună camarazilor
săi.
– Da, zise el trăgându-și răsuflarea, vreau să știu cine m-a
împins!
Ai simțit vreodată că Dumnezeu îți cerea să faci ceva care
te îngrozea? Să ții o predică, să conduci un studiu biblic, să
îți mărturisești credința, să intri în slujire, să accepți o poziție
de conducere, să mergi într-o călătorie misionară, să te sacrifici
pentru o cauză nobilă, să fii purtătorul de cuvânt al cuiva, să
rămâi de partea binelui sau să reziști ispitei? Poate că te simți
asemenea curajosului din povestea noastră. Poate simți că ești
înconjurat de pericole, provocări și temeri. Poate chiar te întrebi
dacă nu cumva Dumnezeu ți-a făcut vreo farsă și te-a împins
în bazin.

Iosua, unul dintre cei mai mari lideri din Scriptură, a fost aparent înspăimântat de vestea că Moise a murit și că Dumnezeu l-a ales pe el să devină noul conducător al Israelului.
De fapt, de patru ori în primul capitol și apoi de aproximativ zece ori în întreaga carte, Dumnezeu și semenii săi îi spun: „Fii tare și îmbărbătează-te!”
Am aflat, în timp, că acesta este modul în care lucrează Dumnezeu! Când El cheamă un bărbat sau o femeie, un băiat sau o fată să facă ceva, aproape de fiecare dată este vorba despre o provocare și întotdeauna este nevoie de o nouă doză de tărie și curaj. El lucrează așa tocmai pentru ca noi să ne bazăm pe El și, atâta vreme cât facem lucrul acesta, nu trebuie să ne temem de nimeni și de nimic. De fapt, observați ce îi spune El lui Iosua în capitolul 1:
„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi…” (vers. 5)
Când aveam șaisprezece ani și locuiam în Midlothian, Texas, L-am auzit în mod clar pe Dumnezeu făcându-mi chemarea de a deveni pastor. Acela a fost primul și singurul moment în care L-am auzit pe Dumnezeu. De obicei îmi vorbește prin impresii, convingeri sau îndemnuri blânde. Totuși, ideea de a predica mă îngrozea și mi-am petrecut următorii ani obținând specializări în orice alt domeniu, numai în teologie nu.
În cele din urmă, în cel de-al treilea an de studenție la Southern University, m-am predat lui Dumnezeu și m-am orientat către cursurile spirituale, în speranța că nu mi se va cere niciodată să predic. Dar, ați ghicit…, chiar după câteva zile am fost invitat să vorbesc într-o biserică de coreeni care se întâlneau în campus. Eram atât de emoționat, încât mi-am citit rapid predica, timp în care genunchii îmi tremurau groaznic. La final însă, s-a întâmplat
ceva extraordinar. Membrii deosebiți ai acelei biserici m-au invitat
la masa de părtășie și mi-au mulțumit tot timpul pentru mesaj
(poate tocmai pentru că fusese așa de scurt).
Chiar m-au invitat să mai vin pe la ei, lucru pe care nu am
mai reușit să îl fac, însă nu voi uita niciodată bunătatea lor. Le
voi fi veșnic recunoscător pentru felul în care m-au tratat atunci,
la prima mea predică, una înspăimântătoare de altfel.

2) Liderii evlavioși au propriile nevoi
Cineva spunea: „Curajul este teama care și-a spus rugăciunile.”
Unul dintre marile privilegii ale liderului este relația strânsă
cu Dumnezeu. Când Iosua se apropia de cetatea Ierihon, fără îndoială
întrebându-se cum avea el să cucerească acea cetate, Isus
i s-a arătat în calitate de Căpetenie a oștirii Domnului și, chiar în
timpul acestei descoperiri atât de apropiate, Iosua a descoperit
strategia simplă și totuși supranaturală de a prăda cetatea.
Chemarea de a fi conducător este totodată și o chemare la
umblarea cu Dumnezeu. Este o chemare de a fi dependent de
Dumnezeu pentru a ne da seama cât de multă nevoie avem de
El. Cele mai mari biruințe și cele mai mari eșecuri ale lui Iosua,
pe care le găsim în cartea Iosua, sunt rezultatele dependenței de
Dumnezeu, respectiv rezultate ale dependenţei de oameni. Paradoxal,
nu suntem niciodată mai pregătiți să fim lideri ca atunci
când simțim nevoia noastră disperată după ajutorul divin.
Poate că ai auzit și tu povestea întrecerii dintre un scuter și
o motocicletă Harley. Un motociclist s-a oprit odată lângă un
bătrân cu un scuter și l-a întrebat în glumă dacă vrea să facă o
întrecere. Bătrânul a răspuns:
– Sigur!

Când s-a schimbat culoarea semaforului, motociclistul a demarat cu zgomot, zâmbind la gândul că bătrânul se îneca probabil cu fumul scos de eșapament. Cu groază a putut observa că bătrânul de pe motoretă era chiar în spatele lui și, în câteva secunde, a simțit cum motocicleta sa Harley este izbită, și ambele autovehicule erau afectate. Motociclistul a fost foarte supărat că Harley-ul său a fost accidentat însă era mai mult surprins de faptul că bătrânul îl ajunsese din urmă.

Cum ai reușit? întrebă el.
Bătrânul, vizibil agitat, îi spune:

Te rog, dezleagă-mi și mie bretelele de ghidonul tău.
Și noi putem face, în calitate de lideri, lucruri extraordinare și chiar putem să-l facem pe Satana să tremure dacă rămânem mereu conectați cu Dumnezeu și ne bazăm pe El.
Iosua a fost cu adevărat un om al lui Dumnezeu, dar a făcut și câteva greșeli majore. Asemenea nouă, și el avea tendința de a se baza mai degrabă pe puterea și înțelepciunea omenească decât de a rămâne în umilă dependență față de călăuzirea Lui.
Deși L-a căutat pe Dumnezeu pentru a primi îndrumare în ceea ce privește distrugerea Ierihonului, el nu L-a mai căutat întâi pe Dumnezeu atunci când a fost vorba despre cetatea Ai sau atunci când gabaoniţii l-au înșelat și l-au făcut să creadă că veneau dintr-o țară îndepărtată, nu dintr-o cetate vecină.
Biblia spune că Iosua și liderii săi „nu au cerut sfat de la Domnul” (Iosua 9:14). Culmea ironiei, succesul va deveni eșec dacă ajunge să ne jefuiască de dependența noastră zilnică de Dumnezeu. Cred că Martin Luther era cel care spunea: „Am fost așa de ocupat azi, încât a trebuit să petrec trei ore în rugăciune.” Din fericire, Iosua a ajuns să priceapă faptul că secretul succesului său în calitate de lider consta tocmai în dependența sa totală de Domnul.

3) Liderii evlavioși sunt înarmați
Din fericire, Dumnezeu nu își trimite liderii fără a le oferi
și o promisiune. Iosua a pornit înarmat cu o făgăduință grozavă
din partea lui Dumnezeu:
„Nimeni nu va putea să stea împotriva ta cât vei trăi.
Eu voi fi cu tine cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa,
nici nu te voi părăsi.”(Iosua 1:5)
Este extraordinar faptul că Dumnezeu Își ține întotdeauna
promisiunile. El Se ține cu sfințenie de promisiunile Sale.
De fapt și Biblia spune că „este cu neputință ca Dumnezeu să
mintă” (Evrei 6:18). Așa că, dacă El face o promisiune, Se ține
de ea. Până la sfârşitul zilelor lui, Iosua a folosit aceste cuvinte
frumoase pentru a-L descrie pe Dumnezeu și credincioșia Sa:
„Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui
Israel Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită, toate
s-au împlinit.” (Iosua 21:45)
Cu cât trăim mai mult și Îl slujim mai mult, cu atât mai
mult ar trebui să mărturisim și noi despre credincioșia Sa.
Sunt pastor adventist de mai bine de douăzeci de ani și, în
tot acest timp, Dumnezeu niciodată nu a uitat să-mi ofere un
mesaj pe care să îl predic. Adesea, mesajul vine cu doar câteva
ore sau chiar minute înainte să încep, însă întotdeauna sosește.
Cineva spunea: „Dumnezeu nu întârzie niciodată și nu vine
niciodată prea devreme. El ajunge întotdeauna la timp.” Asemenea
lui Iosua, și eu pot mărturisi faptul că Dumnezeu este
întotdeauna credincios în împlinirea făgăduințelor Sale.
În calitate de lideri în casele noastre, în bisericile noastre, în
diferite cluburi sau comunități, noi ar trebui să colecționăm promisiunile
lui Dumnezeu, să cerem împlinirea lor și apoi să așteptăm
cu credință ca Dumnezeu să le împlinească la momentul potrivit. Totuși, Satana, care tot timpul încearcă să învinovățească, te va ispiti să te descalifici în fața promisiunilor lui Dumnezeu. Îți va spune că nu ești vrednic de ele sau că nu ai îndeplinit condițiile necesare. Așa că hai să îți ofer un verset care pe mine m-a ajutat să resping toate aceste săgeți ale necredinței: 2 Corinteni 1:20.
„În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «da»; de aceea și «Amin» pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.”
Cu alte cuvinte, în Hristos am împlinit deja condițiile tuturor promisiunilor date vreodată de Dumnezeu. Dumnezeu va spune întotdeauna „da” în împlinirea lor, nu datorită meritelor noastre, ci datorită meritelor sfântului și scumpului nostru Salvator, Isus Hristos. Așa că, în loc să privim la noi, trebuie să privim la Hristos şi să ne înarmăm cu promisiunea sigură a Dumnezeului celui preaînalt.
4) Liderii trimiși de Dumnezeu sunt urmași supuși
Asemenea lui Iosua, liderii trimiși de Dumnezeu Îl urmează într-o ascultare izvorâtă din dragoste. Cu mai mulți ani în urmă, un grup de misionari se gândeau dacă să înceapă sau nu evanghelizarea unei anumite zone a țării, o zonă care opunea rezistență și chiar era considerată periculoasă pentru creștini. Au văzut în apropiere un fost general al armatei și s-au hotărât să-i ceară o părere.

Ce să facem, domnule? l-au întrebat ei.
El și-a ridicat privirea din carte, le-a zâmbit și i-a întrebat:

Ce ordin ați primit?
Puțini lideri au mai primit răspunderea de a-și asuma riscuri mai mari decât Iosua. În primul rând, i s-a cerut să conducă
un popor într-o perioadă a istoriei în care conducătorii nu erau
deloc tratați cum se cuvine (de exemplu Iosif, Moise, Dumnezeu).
Ei murmurau, se plângeau, erau neascultători și chiar au
încercat să-și ucidă un conducător (Numeri 14:10). În al doilea
rând, el a fost trimis să cucerească o țară plină de uriași și de
orașe invincibile. Nu e de mirare că avea nevoie de curaj.
Porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Iosua este foarte
asemănătoare cu porunca pe care a adresat-o bisericii sale
din ultimele zile (ție și mie). Și nouă ni s-a poruncit să cucerim
lumea – nu cu o sabie de fier, ci cu sabia Evangheliei. Cu alte
cuvinte, noi trebuie să propovăduim vestea bună a lui Isus „oricărui
neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod”
și să îi învățăm să fie ucenici (Marcu 16:15, Apocalipsa 14:6,
Matei 28:19-20). Personal, am descoperit următorul lucru: cu
cât vestim mai mult harul lui Dumnezeu, bunătatea lui nemeritată,
cu atât mai mult oamenii experimentează biruința asupra
păcatului. Biblia confirmă lucrul acesta în Romani 6:14: „Căci
păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți
sub lege, ci sub har.” Aceeași carte a Bibliei ne spune că „…bunătatea
lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință” (Romani 2:4).
Marea Trimitere pe care Dumnezeu a adresat-o bisericii nu
este cu nimic mai prejos și nici mai puțin provocatoare decât cea
dată lui Iosua. Pericolul este și pentru noi la fel de mare și chiar
crește cu fiecare an! Chiar azi am aflat despre doi adventiști care
au fost închiși și li s-a pornit un proces de judecată într-o țară în
care Evanghelia este greu de propovăduit.
Da, peste tot în jurul nostru există uriașii intimidanți ai
păgânismului, ateismului, satanismului, agnosticismului, secularismului,
umanismului, liberalismului, conservatorismului,
tradiționalismului, laodiceanismului și lista poate continua.

Dar, spre deosebire de grupul de misionari despre care am amintit mai sus, noi nu ar trebui să privim spre temerile noastre, ci spre porunca lui Dumnezeu.
Dumnezeu poate să ne apere şi să deschidă ușile pentru Evanghelie în locuri pe care oamenii le consideră a fi inaccesibile. Cine s-ar fi gândit că ar exista o Rahav în Ierihon? Sau cine ar fi crezut că întreaga cetate Ninive se va pocăi în urma predicării lui Iona?
Dacă aș avea câte un dolar pentru fiecare definiție pe care am auzit-o cu privire la ce înseamnă să fii ucenic, aș fi cu cel puțin 100 de dolari mai bogat. Expresii precum „un urmaș cu totul dedicat lui Isus” sau „cineva acoperit de praful maestrului” și lista definițiilor înflorite poate continua. Dar ce spune Biblia? Isus spune că un adevărat ucenic este acela care păzește „tot ce v-am poruncit” (Matei 28:20). Poate că nu este o definiție înflorită, însă, potrivit lui Isus, un ucenic adevărat și un lider adevărat este cel care Îl urmează pe Isus în totală ascultare față de ceea ce ne-a învățat El. Ellen White spune așa:
„Ascultarea – slujirea și supunerea loială a iubirii – este adevăratul semn al faptului că suntem ucenicii Săi.” (Calea către Hristos, p. 60)
Cel mai mare act de curaj pe care un lider spiritual îl poate face este acela de a-L urma pe Dumnezeu în ascultare. Într-o epocă a compromisului sau a așa-zisului semicreștinism, un lider care Îl ascultă pe Dumnezeu chiar ia atitudine și, de multe ori, devine ținta unui comportament nepoliticos sau chiar dur. Nu e de mirare faptul că Dumnezeu leagă curajul de ascultarea față de Legea Sa atunci când îi spune lui Iosua

4. Liderii lui Dumnezeu sunt urmasii Lui

„Întăreşte-te numai și îmbărbătează-te, lucrând cu
credincioșie după toată legea pe care ți-a dat-o robul
Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici
la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face.” (Iosua 1:7)
Cu alte cuvinte, ai nevoie de curaj ca să trăiești în ascultare
de Dumnezeu. Ca lideri creștini nu ar trebui să cădem nici în
extrema conservatorismului („de dreapta”) nici în cea a liberalismului
(„de stânga”), ci trebuie să mergem drept și corect pe
drumul marcat cu „așa vorbește Domnul”. Unii oameni mă mai
întreabă: „Ești liberal sau conservator?” Îmi place să le răspund
astfel: „Nu sunt nici una, nici alta, eu vreau să fiu biblic.”
Este important să ne amintim că Isus nu este neapărat de
partea noastră. Da, ați citit corect! Când Iosua L-a întâlnit pe
Isus, Căpetenia oștirii Domnului, și L-a întrebat: „Ești dintre ai
noștri sau dintre vrăjmașii noștri?” răspunsul pe care Isus i l-a dat
a fost unul care clarifică foarte bine lucrurile. El a răspuns: „Nu,
ci Eu sunt Căpetenia oștirii Domnului și acum am venit.” (Iosua
5:13-14). Cu alte cuvinte, Isus este de partea Tatălui și, prin urmare,
numai de partea celor care Îl urmează pe Tatăl.
Mulți se întreabă unde sunt minunile lui Dumnezeu astăzi.
Unii chiar și-au construit o teologie în jurul ideii că astăzi
nu mai au loc lucruri supranaturale și chiar trăiesc ca și cum
lucrul acesta ar fi adevărat. Dar nu poate fi așa! Isus trăiește,
El are toată puterea și încă Îi pasă foarte mult de poporul Său.
Minunile sunt numai acelea care au loc atunci când picioarele
noastre ating apele Iordanului.
Amintiți-vă că apele Iordanului nu s-au separat decât în
momentul în care au fost atinse de preoții care trăiau în ascultare
de Dumnezeu! (Iosua 3:15). Totuși, lucrurile supranatu15
Şapte trăsături ale unui li der evla vios
rale se petrec atunci când înaintăm, în supunere și în ascultare. Atunci, munții devin doar niște mușuroaie, iar uriașii devin niște șoricei. Iosua a experimentat următoarele minuni pentru că L-a urmat pe Dumnezeu cu credincioșie:

Apele umflate ale Iordanului s-au despărțit.

Zidurile impunătoare ale Ierihonului s-au prăbușit.

Soarele și luna s-au oprit din mersul lor în mod miraculos.

Canaanul a fost cucerit.

El însuși a fost schimbat.
Poate că cea mai mare minune din cartea lui Iosua este minunea care s-a petrecut cu însuși Iosua. Cel care tremura de frică în momentul în care i s-a cerut să conducă Israelul este cel care a ajuns să îi încurajeze, la rândul său, pe alții.
Observați cum li se adresează el israeliților în Iosua 10:25:
„Nu vă temeți și nu vă înspăimântați, ci întăriți‑vă și îmbărbătați-vă, căci așa va face Domnul tuturor vrăjmașilor voștri împotriva cărora vă veți lupta.”
5) Liderii evlavioși sunt adesea tineri
Lucrul care mă preocupă mai mult decât „biserica vizibilă, care se evidențiază”, este „biserica invizibilă, care se scufundă”. Este o biserică ce se comportă asemenea lui Iona – ea este chemată să ducă Evanghelia în orașele periculoase ale lumii, dar ea se scufundă, asemenea lui Iona, se coboară la Iafo, jos într-o barcă, mai jos, în burta peștelui, și mai jos, în adâncul mării. Eu cred că această generație de tineri ar vrea să se oprească din scufundare și să înceapă să se evidențieze, să devină vizibilă în orașele mari ale lumii, purtând cea de-a treia solie îngerească.

Acum știm că Iosua era în vârstă (avea aproximativ 80 de ani),
dar mulți dintre liderii săi erau tineri. Știați că cei cărora Dumnezeu
le-a permis să cucerească ţara Canaanului erau tineri? Amintiți-vă
că generația de dinaintea lor (părinții și bunicii lor) au refuzat să se
încreadă în Domnul şi să intre în țara promisă.
Din această cauză, ei au fost trimiși să rătăcească și să moară
în pustie (Iosua 5:4-5). Cu alte cuvinte, în vremea lui Iosua
s-a ridicat o generație tânără care a luat atitudine și a dus lucrarea
până la capăt. Spuneți voi dacă nu este acesta un apel clar
pentru tinerii adventiști de ziua a șaptea din toată lumea de a se
implica în lucrarea de cucerire a lumii prin Evanghelie.
Ați observat vreodată că în Psalmii 127:4 tinerii sunt
descriși că fiind „ca săgețile în mâna unui războinic”? Cu alte
cuvinte, săgețile nu au fost făcute pentru a rugini în tolba războinicului,
ci au fost făcute să zboare țintit și fără teamă către
prima linie a armatei inamicului.
Dacă m-ați întreba pe mine care este secretul unui bun lider
de tineret, aș spune că succesul vostru nu depinde de câte
săgeți aveți la programele pe care le organizați, la evenimente
sau la serviciile divine, ci câți dintre voi ați reușit să trimiteți
„săgeți bine instruite” în câmpul gata de secerat pentru a distruge
împărăția întunericului și pentru a ajuta la construirea
Împărăției lui Dumnezeu.
Gândiți-vă puțin: când Isus va veni și marea luptă va ajunge
la sfârșit, vreți ca Dumnezeu să vă găsească având o tolbă plină
de săgeți sau una goală? Un autor spunea că „nu capacitatea
de găzduire, ci capacitatea de trimitere” este aceea care determină
dacă ești un bun lider de tineret, director de exploratori,
instructor de Şcoală de Sabat, educator, coordonator de an sau
părinte. Noi trebuie să îi lansăm pe tinerii noștri în toată lumea
prin programe precum Misiunea Caleb, Mișcarea celor 1000 de Misionari sau Un an pentru Hristos (află mai multe despre aceste proiecte pe gcyouthministries.org). Personal, cred că fereastra 10/40 ar trebui să devină ținta noastră ca biserică, din moment ce majoritatea oamenilor care trăiesc în acea parte a lumii nu au auzit niciodată mesajul Evangheliei. De asemenea, având în vedere această idee, în Matei 24:14, Isus promite că va veni numai după ce Evanghelia este vestită în toată lumea. Așadar, fereastra 10/40 ar putea fi lucrul care stă acum între noi și cea de-a doua venire.
6) Liderii evlavioși au succes
Cineva spunea odată și avea dreptate: „Am citit finalul Bibliei și noi o să câștigăm!” Dar nu trebuie să așteptăm până la a doua venire pentru a experimenta succesul în slujire. Dacă mergem acolo unde ne trimite Dumnezeu, dacă Îl slujim în felul în care El a spus că ar trebui să-L slujim, vom avea parte de succes până și în locurile care nu au deschidere către chestiuni spirituale. Unul dintre versetele mele preferate din cartea Iosua este versetul 10 din capitolul 23, care spune:
„Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.”
Pastorul Mark Finley povestește despre o femeie care călătorea printr-o țară recunoscută pentru rezistenţa ei împotriva religiei. Purta cu ea o cutie cu 50 de cărți Tragedia veacurilor când, la un moment dat, a fost prinsă într-un ambuteiaj. Traficul era blocat și era atât de rău, încât oamenii ieșeau din mașini să se întindă și începeau să discute cu oameni care le erau complet străini. Un tânăr a observat că ea citea lecțiunea pentru a-și
ocupa timpul și a întrebat-o ce citea. Atunci ea a început să îi
spună despre cea de-a doua venire și despre evenimentele ultimelor
zile. Tânărul era foarte interesat, așa că femeia i-a oferit
o carte Tragedia veacurilor înainte că el să se întoarcă la mașină.
Câteva minute mai târziu, soția acelui tânăr a venit să mai ceară
un exemplar al acelei cărți. Femeia i-a oferit și ei o carte și au
început să discute despre a doua venire a lui Isus. În scurt timp,
alți oameni care erau prinși în acel blocaj rutier s-au strâns în jurul
lor, iar femeia a putut să le vorbească tuturor din Evanghelie
şi să le spună despre a doua venire. Când au plecat înapoi spre
mașinile lor, au luat aproape toate cărțile Tragedia veacurilor – au
mai rămas doar trei. Deodată un elicopter a trecut pe deasupra
și a aterizat pe câmpul din apropiere. Pilotul a alergat spre ea și
a întrebat-o ce s-a întâmplat. Văzuseră pe camere un grup mare
de oameni care se adunaseră în același loc. Așa că ea a început să
îi spună și lui despre cea de-a doua venire a lui Isus. Apoi i-a oferit
Tragedia veacurilor, însă înainte de a se întoarce în elicopter,
el a întrebat-o dacă îi mai poate da încă două cărți pentru colegii
care erau cu el. Oamenii poate spun că este imposibil de ajuns la
anumite persoane din anumite zone, dar Isus spune:
„Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați
dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la
secerișul Lui.” (Matei 9:37-38)

7) Liderii evlavioși Îl înalță pe Hristos
Nu este doar o coincidență faptul că întreaga carte a lui
Iosua este plină de indicii care arată către Isus Hristos. Aceste
indicii ne îndreaptă atenția către lucrarea Sa în calitate de
Salvator al nostru. Când citim aceste indicii, ar trebui să ne
amintim că principala noastră responsabilitate ca lideri ai lui

Dumnezeu este aceea de a-i conduce pe alții la Hristos și de a-i învăța cum să fie ucenicii Săi. Mai jos avem doar câteva dintre indiciile aflate în cartea lui Iosua.

Indiciul nr. 1: Însuși Iosua! De fapt, numele ebraic Iosua este echivalentul numelui grecesc Isus. Și, asemenea lui Iosua, Isus Își conduce poporul către Ţara Făgăduinței, unde le oferă odihnă, apărându-i de inamici.

Indiciul nr. 2: Funia de fir cărămiziu pe care Rahav a legat-o la fereastră (Iosua 2:18) ne amintește de culoarea sângelui lui Isus, care ne salvează, de asemenea, dacă ne încredem în El.

Indiciul nr. 3: Potrivit cu ceea ce scrie Ellen White, „Căpetenia oștirii Domnului” care i s-a arătat lui Iosua în afara Ierihonului era de fapt chiar Isus! (Patriarhi și profeți, p. 487)

Indiciul nr. 4: Cetățile de scăpare erau așezate în așa fel încât cei care erau acuzați pe nedrept de crimă să se poată adăposti în ele în siguranță. Isus este cetatea noastră de scăpare, putem alerga la El și, chiar dacă suntem vinovați, vom primi iertare și eliberare.

Indicatorul nr. 5: Cornul de berbec este cu siguranță un simbol al crucii lui Hristos. Pentru a obține un corn de berbec era nevoie că berbecul să moară. Isus este „Mielul junghiat pentru salvarea lumii”. Interesant este faptul că sunetul scos din cornul de berbec a fost cel care a dărâmat zidurile Ierusalimului. Dacă vrem și noi să ajungem cu succes la marile orașe ale lumii și să putem vedea zidurile rezistenței satanice prăbușindu-se, trebuie să vestim și noi cu voce tare „moartea Domnului până la revenirea Sa”.

Autor, Gary Bachlard