Sarea din gropi şi din mlaştini
Introducere
Biblia este plină de făgăduinţele reparării drumurilor, a nivelării lor, nicidecum a plombării lor – REFACEREA INFRASTRUCTURII SPIRITUALE
- Cir – eliberatorul căruia Domnul îi va netezi drumurile muntoase, îi va sfărâma uşile de aramă şi va rupe zăvoarele de fier: Is. 45:2
- Făgăduinţă: ”Voi preface toţi munţii Mei în drumuri” – Is.49:11
- Cu privire la sf. Robiei babiloniene: “Un glas strigă – pregătiţi”-Is.40:3-4
- Glas devenit vocal prin Ioan Botezătorul – Luca 3:5
Traseul – traiectoria râului vieţii (mânturii): Ezechiel 47
- Râul iese de sub altar: Ez.47:1. Totul începe la cruce!
- Râul creşte vertiginos (de la glezne – cap): Ez.47:2-5
- Râul aduce vindecare şi viaţă: Ez.47: 8-9
Apele mării (sărate) vor fi vindecate? ▬ ”gropile şi mlaştinile vor fi
lăsate pradă sării”! – Ez.47:11
4. Râul aduce roade – o mulţime de pescari şi peşti: Ez.47: 9-10
5. DAR, “mlaştinile şi gropile nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate
pradă sării” – Ez.47:11
6. Râul din PARADIS ale cărui frunze vindecă: Ez.47:12 (vezi Apoc. 22:2)
Observaţi traiectoria şi cronologia râului. Înainte de a mânca din frunzele şi fructele pomului vieţii, drumul trece pe la cruce şi prin gropile păcatului, care devin gropi ale providenţei.
Scopul Gropilor – Exemple din Biblie
1. Vor fi lăsate pradă sării: Ez. 47:11. “Orice jertfă s-o sărezi cu sare” (observă repetiţia de trei ori, cu toate că în Biblia “amin, amin” este suficient pentru a reclama urgenţa şi imperativul unui lucru)
Lev.2:13; Ez.43:24. Sarea: curăţă, conservă, dă gust şi savoare. Avem nevoie de sare. (Opţional: putem insera ca ilustraţie povestea “ca sarea în bucate)”
2. Iosif în groapă şi în teminţă: Gen.37:24; Gen.39:20 (l-au aruncat în amândouă ocaziile). ASCULTARE NECONDIŢIONATĂ
CUM ar fi arătat istoria poporului Israel fără groapa lui Iosif? Făgăduinţa făcută lui Avraam, Isaac şi Iacob? Dar viaţa lui Iosif? Venirea lui Mesia? Dar noi?
“Să presupunem că atunci când a pornit la drum peste câmp la porunca tatălui său, Iosif ar fi ştiut ce avea să i se întâmple. Să presupunem că ar fi ştiut cum aveau să-l întâmpine fraţii lui, cum aveau să-l trateze, ce aveau să-i facă. Să presupunem că ar fi ştiut de ura lor şi de hotărârea lor de a-l omorî, de groapă, de singurătatea lui, faptul că aveau să-l vândă ismaeliţilor şi de robia care-l aştepta.
Se poate îndoi cineva de faptul că, dacă ar fi ştiut, s-ar fi tras înapoi îngrozit şi nu s-ar mai fi dus să-i caute? Ar fi rămas liniştit acasă unde era în siguranţă. Nu s-ar fi aventurat să părăsească adăpostul protecţiei tatălui său. Şi dacă lucrurile s-ar fi întâmplat aşa, dacă nu s-ar fi dus să-şi caute fraţii, oh, ce istorie glorioasă s-ar fi pierdut! Ce destin glorios s-ar fi ruinat!” (Charlye B. Haynes, Dumnezeu a trimis un om. Bucureşti: Viaţă şi Sănătate, 2006, 56).
3. Daniel în groapa cu lei: Dan.6:16. L-ar mai fi cunoascut copiii pe profet, fără groapa cu lei? Ar mai fi spus Dariu: “Dumnezeul tău căruia Îi slujeşti necurmat să te scape”. Ar mai fi avut loc una din cele mai frumoase EVANGHELIZĂRI din Vechiul Testament? Daniel 6:26-27.
4. Ieremia în groapă, fără apă, plină cu noroi: Ier.38. Fără lacrimi nu am fi avut profetul lacrimilor, Plângerile lui Ieremia şi celebrele cuvinte rostite de profet scribului Baruc: Ier.45:5.
5. Isus înălţat pe o cruce aruncată în groapa de pe Calvar: “De îndată ce Isus a fost pironit pe Cruce, aceasta a fost ridicată de bărbaţi puternici şi trântită cu violenţă în groapa mai dinainte pregătită. Faptul acesta a făcut pe Fiul lui Dumnezeu să sufere cea mai cumplită durere”- (Ellen G. White, Hristos, Lumina Lumii, 627).
. Apel: gropile te ajută să priveşti în sus, la Cer, spre Isus.
Istoria imnului “Atâta har, ce minunat” “Atâta har, ce minunat”. Acestea sunt cuvintele cu care începe unul dintre cele mai frumoase imnuri ale tuturor timpurilor. Autorul Isaac Newton, acela care se autoproclamă “un nenorocit care a fost pierdut, dar care a fost găsit, salvat datorită harului lui Dumnezeu”. S-a născut în Londra în 1725, fiu de comandant al unei nave comerciale care traversa Mediterana. De la vârsta de 11 ani a călătorit cu tatăl său pe mare.
În 1744 se angajează ca marinar pe bordul unui vas de luptă, însă condiţiile inhumane şi mizere îl determină se dezerteze. Apoi este transferat pe un vas care făcea negoţ cu sclavi. Aici este abuzat brutal de stăpânul de sclavi. Este eliberat de unul din prietenii tatălui său, după care devine el însuşi proprietar al unui vas care vindea sclavi. Deşi în copilărie a avut parte de o educaţie religioasă deosebită din partea mamei, odată cu moartea mamei sale şi a trecerii anilor, Newton renunţă la orice fel de convingere religioasă.
După câţiva ani, ambracaţiunea sa a avut parte de cea mai violentă furtună de până atunci. În timp ce încerca să conducă corabia în siguranţă, el a experimentat ceea ce mai târziu a numit “marea eliberare”. Acolo în inima mării dezlănţuite, în groapa pieirii. Şi-a notat în jurnal: “Credeam că sunt pierdut iar corabia sigur se va scufunda. Atunci am strigat: ’Doamne, ai milă de mine! ’ ”. În timp ce se afla în cabina lui şi se gândea la sfârşit, a simţit cum Dumnezeu îi vorbea chiar prin furtuna aceea, momente încare harul a început să lucreze în viaţa lui.
10 Mai 1748 a rămas înscrisă în memoria sa ca fiind ziua cea mai mare din viaţa lui – întâlnirea cu furtuna şi cu Cerul. După ce Îl cunoaşte pe Dumnezeu, începe să se poarte mult mai frumos cu sclavii. După un timp renunţă la această slujbă degradantă şi devine pastor al Evangheliei.
“Iosif, prin aruncarea lui în groapă şi prin rămânerea lui ca rob în Egipt, a devenit un salvator pentru familia tatălui său… la fel şi Hristos…devenind Salvatorul neamului omenesc” (Ellen G. White, Hristos, Lumina Lumii, Bucureşti: Viaţă şi Sănătate, 1999, 235).
Daniel Nitulescu
Autor foto: Ionut Coman
