Schimbare sau… „schimbare”?
„Întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, păsările cerului şi îţi vor spune; vorbeşte pământului şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut aceste lucruri? El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc”.
Iov 12, 7-10
Uneori, Dumnezeu ne predă lecţii valoroase în moduri simple, prin creaţia Sa. Una dintre cele mai importante lecţii pe care le putem învăţa din natură este… schimbarea. Fiind influenţată de factori exteriori, natura îşi schimbă hainele în fiecare anotimp. Primăvara ne încântă prin frăgezimea ierbii care răsare după o iarnă geroasă, precum şi prin parfumul florilor multicolore; vara prin covorul verde care îmbracă pădurile şi câmpiile; toamna prin culorile cu care sunt pictate frunzele copacilor, iar iarna prin stratul de omăt care îmbracă totul într-o haină imaculată.
Însă nu numai natura luată ca ansamblu poate ilustra schimbarea, ci şi unele mici vietăţi. Cred că reprezentativi pentru a ilustra acest lucru sunt fluturele şi cameleonul.
Cameleonii sunt animalele cu cea mai mare adaptabilitate. Se pot ascunde foarte bine, schimbându-şi culoarea în funcţie de mediu; nu există nici un alt animal care să-şi poată rula coada într-o asemenea varietate de lungimi, încât să o aibă lungă sau scurtă, supă situaţie şi să se folosească de ea pentru a-şi menţine echilibrul. Cameleonii au cel mai bun sistem de vedere, putând să-şi mişte fiecare ochi separat, într-un câmp vizual de 360*. Cameleonii se hrănesc cu insecte, cu alte animale mai mici decât ei şi chiar cu vertebrate de mici dimensiuni.
De curând s-a descoperit că schimbarea culorii cameleonului nu se datorează capacităţii lui de a se adapta, ci stării de agitaţie şi de nervozitate, bolii, căldurii, supărării etc. De câte ori îşi schimbă culoarea, cameleonul arată că îi lipseşte ceva.
Ca el suntem si mulţi dintre noi. Vrem cu orice preţ să ajungem undeva, să ne facem prieteni, să fim acceptaţi de ceilalţi. Dar aşteptările lor nu se potrivesc cu ceea ce suntem noi si, din dorinţa de a fi acceptaţi, le oferim ceea ce vor. Adică încercăm să devenim şi pretindem că suntem acea persoană pe care ei ar accepta-o. Şi aşa încep problemele. În primul rând te simţi frustrat că nimeni nu te acceptă pe tine, aşa cum eşti tu, fără să fie nevoie să te prefaci că eşti altfel; apoi vrei să faci pe plac tuturor, dar niciodată nu o să reuşeşti. Mulţi tineri apucă pe căi greşite doar din dorinţa de a fi acceptaţi de un grup. Dar în final oboseşti de atâta prefăcătorie şi simţi că viaţa nu mai are sens. Şi atunci ce poţi să mai faci? Oamenii nu găsesc decât două soluţii la această problemă: unii îşi iau viaţa, alţii aleg să se încreadă în Dumnezeu şi să meargă mai departe. Aceştia se pot asemăna cu fluturii.
Deşi la început fluturele este o omidă (un fel de vierme dacă este să ne gândim strict la înfăţişare), în urma unui proces (care durează ceva timp, nu se petrece instantaneu ca în cazul cameleonului), aceasta devine un fluture frumos care îi bucură pe ceilalţi cu frumuseţea coloritului său. Pentru a ajunge fluture, o omidă trebuie să treacă printr-o schimbare chinuitoare: trebuie să năpârlească de mai multe ori.
În timpul acestui proces, omida se umflă până când pielea cea veche se exfoliază, apoi împinge această piele spre coadă, prin contracţii musculare. Apoi omida se transformă într-un cocon, fiind foarte vulnerabilă la tratamentele şi acţiunile din afară. În tot acest timp organele omizii sunt diminuate treptat sau transformate în organe de fluture. Apar aripile. Şi astfel, transformarea este completă. Spre deosebire de cameleon, fluturele nu se hrăneşte decât cu anumite specii de plante.
De la fluture putem învăţa mai multe lecţii: în primul rând, orice schimbare de durată se face în timp şi, atât în exterior cât mai ales în interior. Apoi nu poţi să te schimbi decât dacă îţi conştientizezi starea ta decăzută. Un alt lucru important pe care trebuie să îl ţinem minte este că de multe ori schimbarea este dureroasă; trebuie să renunţăm la micile noastre păcate, care ne plac atât de mult, alteori trebuie să facem lucruri care nu ne plac, deşi sunt spre binele nostru.
La fel de importantă este şi grija privitoare la lucrurile cu care ne hrănim. Fluturele preferă să moară decât să se hrănească cu alte plante decât cele obişnuite. Tot aşa şi noi ar trebui să avem grijă nu numai la hrana materială, despre care avem indicaţii clare în Levitic 11, dar şi la lucrurile pe care le alegem să le păstrăm în mintea noastră. Trebuie deci să avem grijă la cărţile pe care le citim, muzica pe care o ascultăm, filmele pe care le vedem, discuţiile pe care le avem etc. Deşi pot părea lucruri lipsite de importanţă, aceste lucruri pot influenţa schimbarea noastră în bine sau… în rău.
În viaţă nu există decât două părţi alături de care putem fi: Dumnezeu şi Diavolul. Nu există cale de mijloc. Aşa că trebuie să avem grijă de partea cui alegem să fim. Putem să fim cameleoni sau fluturi… Alegerea este a noastră.
Mihaela Costache
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
