Secretul innoirii spirituale

Secretul innoirii spirituale

Introducere
Este voia lui Dumnezeu ca biserica să fie înnoită şi transformată. Există vreun secret pentru reînnoire?       Două adevăruri răspund la această întrebare.

Predaţi-vă lui Dumnezeu
Cuvântul cheie în vederea unei reînnoiri spirituale în viaţa creştină este „predarea”. Este acelaşi cuvânt care în Rom. 12:1 a fost tradus prin „aduceţi”. Este cuvântul folosit pentru a exprima prezentarea unei jertfe în sistemul ceremonial de la templu. Este un act de închinare prin care recunoaştem că aparţinem lui Dumnezeu. Acest act este secretul înnoirii vieţii. Notaţi trei lucruri în legătură cu actul predării.
A.   Este un act real.
1.    Este un act concret. Trebuie să existe în viaţa mea un moment în care m-am predat lui Dumnezeu şi începând cu care trebuie să-mi socotesc viaţa ca aparţinând Lui.
2.    Este un transfer al vieţii mele către El.
3.    Este un act de voinţă.
4.    Este un act de supunere.
5.    Este un act de ascultare.
„Duhul adevărului şi al luminii ne va înviora şi ne va reînnoi prin lucrările sale misterioase; căci retuşarea noastră spirituală vine de la Dumnezeu, iar nu de la noi înşine.” (E.G.W., A New Life, pag. 35).
„Fiecare act de ascultare de Hristos, fiecare biruinţă obţinută asupra eului este un pas înainte în marşul către slavă şi biruinţa finală. Luaţi-L pe Hristos drept Călăuză a voastră şi El vă va conduce în siguranţă pe cale.” (EGW, Our High Calling, pag. 25).
B.    Este un act raţional. Aceasta ne spune Rom. 12:1. Un om pierdut nu are decât o natură, „omul vechi”. Însă atunci când cineva se naşte din nou, ceva se întâmplă. Omul acesta primeşte o viaţă nouă, viaţa lui Hristos, prin persoana Duhului Sfânt. Noul credincios are acum două naturi: viaţa eului şi viaţa lui Hristos. Sunt în vrăjmăşie una cu cealaltă şi se luptă pentru a dobândi control deplin asupra vieţii. Alegerea noastră este secretul biruinţei.
   „Singură puterea noastră nu poate lucra schimbarea în inimă şi-n minte de care trebuie să aibă parte toţi cei care vor avea parte cu El de viaţa nouă în Împărăţia cerului.” (EGW, Counsels on Health, pag. 129).
C.    Este un act care întâmpină opoziţie. Carnea se împotriveşte Duhului Sfânt din noi (Gal. 5:16-26). Predarea devine cheia biruinţei. Ce anume stă între noi şi reînnoire? Isus trebuie să fie Domnul vieţilor noastre!

„Când omul moare faţă de păcat şi este trezit la o viaţă nouă în Hristos, dragostea divină îi umple inima; înţelegerea lui este sfinţită; el bea din inepuizabila fântână a bucuriei şi cunoştinţei şi lumina zilei eterne străluceşte pe cărarea lui, căci împreună cu el este mereu Lumina vieţii.” (EGW, God’s Amazin Grace, pag. 250).
Supuneţi-vă mădularele voastre lui Dumnezeu
Cuvântul „mădulare” se referă la părţi ale corpului nostru, deci zone ale vieţii noastre. Trebuie să ne predăm lui Dumnezeu, noi şi mădularele noastre. Lucrul acesta reiese şi mai clar din Rom. 12:1, unde scrie „aduceţi trupurile voastre”. Aduceţi totul la Dumnezeu: ochi, urechi, vorbire (vezi Coloseni 4:6), mintea, mâinile, picioarele, genunchii (adică modul în care ne închinăm), plămânii (ceea ce presupune ce anume inspirăm şi introducem în corp), stomacul, chipul (expresia feţei, tristă sau veselă).
„Toţi cei care se consacră trup, suflet şi duh slujirii lui Dumnezeu vor primi în mod constant putere fizică, mentală şi spirituală. Tezaurele inepuizabile ale cerului sunt la dispoziţia lor. Hristos le dă suflarea Duhului Său, viaţă din viaţa Lui. Duhul Sfânt lucrează cu toată puterea în inimă şi minte.” (EGW, T6, pag. 306)
Concluzie
Acesta trebuie să fie atunci secretul: predă-te întru totul, cu toate mădularele tale, lui Dumnezeu. Clădeşte un altar şi aşează-te pe tine şi viaţa ta înaintea lui Dumnezeu.

„Să ne predăm lucrarea, planurile, eul, vieţile noastre, pe cei dragi, influenţa, tot ce avem, în mâna lui Dumnezeu şi atunci, când îi vom fi dat totul, nu va mai fi rămas nimic care să ne tulbure.” (Hudson Taylor)

„Prin Duhul Sfânt caracterul este transformat şi mintea şi voinţa agentului uman sunt aduse în conformitate desăvârşită cu voia divină.” (EGW, That I May Know Him, pag. 162).

„Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre.” Aceasta este calea lepădării de sine. Iar când vă gândiţi că prea strâmtă e calea şi prea mare lepădarea de sine pe ea, când spuneţi „Ce greu e să renunţi la toate”, puneţi-vă întrebarea „La ce a renunţat Hristos pentru mine?” Această întrebare pune în umbră tot ce am putea numi lepădare de sine.” (EGW, T1, pag. 240).
Sursa: http://resursepredici.blogspot.com