Semn al progresului sau atac al dusmanului ?

Semn al progresului sau atac al dusmanului ?

Biserica Adventiștilor de Ziua a Șaptea nu și-a formulat niciodată un crez. A vrut să se știe că este deschisă cercetării mai departe a Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că ea nu are niște puncte de credință stabilite. Numele ei denominațional trimite la două dintre aceste credințe specifice. Însăși existența ei ca entitate diferită în lumea religioasă trebuie să aibă o justificare. Dacă sunt înlăturate aceste caracteristici, mesajul acestei biserici dispare și chemarea adresată poporului din Babilon devine un nonsens.
Ori, se pare că aceste doctrine specifice, caracteristice, sunt din ce în ce mai mult sub atac. Anul profetic 1844, săptămâna creațiunii cu Sabatul, coroana ei, autoritatea finală a Bibliei în materie de doctrină, Legea veșnică a lui Dumnezeu, lucrarea Domnului Hristos ca Mare Preot în Locașul sfânt din cer – sunt unele din acestea. Ca măsură strategică preventivă, scrierile cu rol de susținere ale lui Ellen G. White sunt discreditate.
Câțiva și-au exprimat satisfacția că, în sfârșit, suntem martori ai progresului  de care aveam atâta nevoie. Alții, mai rezervați până în prezent, apar că suferă să asiste la acest spectacol. Deși tema poate fi tratată pe mai multe căi, prezentul articol propune una simplă și accesibilă oricui este de bună credință. Nu este nevoie de studii universitare pentru a-și da cineva seama despre ce este vorba. Greutatea răspunsului va cădea de partea celor mai implicați în aceste acțiuni. Aceștia nu vor avea altă ieșire decât să răspundă la întrebare.
“Ești dintre ai noștri sau dintre dușmani?”
“Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii și s-a uitat. Și  iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă, în mână. Iosua s-a dus spre el și i-a zis: “Ești dintre ai noștri, sau dintre vrăjmașii noștri?” (Iosua 5,13).
Textul acesta din Biblie trebuie luat mai întâi în sens literal. El descrie un incident semnificativ din istoria cuceriri Canaanului. Iosua era conducătorul vizibil al israeliților, după moartea lui Moise. Adevăratul conducător era Altul mai mare și căruia Iosua I s-a închinat.
Dar textul acesta, din care am extras întrebarea din subtitlu, oferă o sugestie relevantă și pentru unele situații cu care este confruntată Biserica lui Dumnezeu de astăzi. În publicații – una din ele anuală, la televiziune, pe internet, chiar și la unele amvoane, sunt publicate învățături diferite de cele obișnuite în “Biserica rămășiței”.  Voi cita pe unele din ele.
“Ai noștri”.
Discuția se anunță interesantă.  Apartenența la un grup este determinată de factorul unificator. Acest factor poate fi rudenia, ocupația, limba maternă, afiliația politică și altele. În discuție vom lua credința religioasă.
În Faptele apostolilor găsim acest limbaj aplicat la comunitatea de credință. După interogare, Petru și Ioan s-au dus la “ai lor” (4,23) și “niciunul din ceilalți nu îndrăznea să se lipească de ei” (5,13). Alte exemple pot fi citate.
Gestul lui Iosua, care s-a dus singur spre străinul înarmat, pregătit de luptă ,denotă curaj. Întrebarea pe care o pune acestuia exprimă o confuzie, care se cerea clarificată pe loc. Cine era necunoscutul, care era în picioare și trăsese sabia? Prezența și poziția lui, gata de luptă, însemna suport sau era o amenințare?
“Ești dintre ai noștri?”
Încerc să fiu cât se poate de clar. Doresc și eu progresul, însă  nu mă vreau îmbătat cu vorbe mari. Trebuie să mă asigur că merg pe direcția cea bună.  Pornesc fără prejudecăți. Nu te acuz de nimic. Plec de la premiza că ești un îndoielnic sincer. Ai dreptul la  părere și dreptul la cuvânt. Astăzi ai și libertatea de a publica ce dorești. Ceea ce nu e o garanție că ai dreptate, sau că faci bine.
De asemenea susțin și ideea că înțelegerea adevărului este progresivă. Aceasta se vede în viața profeților lui Dumnezeu.  Mai recunosc cu umilință că noi,  părinții noștri și conducătorii noștri am greșit de multe ori. Mai avem de învățat. În fine, au apărut și încă mai apar între noi semne de fanatism, exagerări. Acestea au făcut rău totdeauna cauzei pe care au declarat că o susțin.
Toate fiind zise, rămâne întrebarea: “Ești dintre ai noștri, sau dintre dușmani?” La această întrebare trebuie și poți să răspunzi. Dacă n-o faci, îți compromiți iremediabil mesajul.  Iubești această Biserică? Te amărăsc slăbiciunile și defectele  ei? Te bucură progresul ei? Vezi în această Biserică locul în care Păstorul cel bun Își adună oile din alte staule? Sau vezi în ea o adunare de semianalfabeți, vrednică de dispreț?
Dă-mi voie să te ajut să răspunzi. Ar fi păcat ă te înșeli singur. Ai fi fericit să trăiești o viață neprihănită?  Limbajul în care îți expui convingerile este unul ales? Te deranjează batjocurile și insultele aruncate aproape exclusiv de la stânga la dreapta? Către “acești  foarte neînsemnați frați ai Mei”? A fost femeia aceea o bătrână  nebună? Este biserica un ghetto, din care nu se poate pleca?
Aștept răspuns.
Aici sunt, pe audiție. Dă-mi voie mai întâi să văd dacă ești dintre ai noștri, sau dintre vrăjmașii noștri. Dintre cei ce iubesc sau dintre cei care urăsc Legea Domnului. Dintre cei a căror inimă tremură la Cuvântul Domnului, sau dintre cei nepăsători. Dintre cei care doresc să vadă pe Domnul, sau dintre cei care mai au timp.
Aștept răspuns.  Fiindcă vreau să scot la lumină eticheta acestor noutăți vechi. Am nevoie de numele producătorului, nu de un pseudonim. Atunci știu ce produs mi se oferă în ambalaj sclipitor.  Apoi , putem sta de vorbă despre o mulțime de  subiecte, filozofice sau științifice. Avem o veșnicie la dispoziție.
tituscazan@verizon.net
Sursa : www.tituscazan.com