Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Recviem Pentru Babilon

Scris la: 15 aprilie 2009
4. RECVIEM PENTRU BABILON
 
 
 
              Una din compozitiile muzicale cele mai impresionante, apartinand muzicii religioase si genului vocal-simfonic, este recviemul. Cu multi ani in urma, am avut ocazia sa traiesc niste sentimente deosebite ascultand recviemul lui Verdi intr-o sala mare, a sporturilor. In momentul in care au inceput sa sune trompetele, plasate undeva in spatele auditoriului, am trait senzatia sosirii judecatii de apoi.
 
              Cuvantul “recviem” provine din latina si inseamna “odihna”. Din punct de vedere muzical , recviemul este o misa funebra, scrisa pe textul traditional al liturghiei catolice, o rugaciune pentru morti.
              Dar oricat de impresionati am fi ascultand Recviemul lui Mozart, Brahms sau Verdi, sa nu uitam ca inainte de a fi scrisa prima misa catolica si inainte de a fi compus primul recviem de catre om, Dumnezeu este Cel care a l-compus pentru prima data.
              In Vechiul Testament gasim “un cantec de jale”( recviem ) pentru Egipt (Ezechiel 32,2 pp.16.18).
Imparatului Tirului i s-a compus de asemenea un recviem, pe care-l gasim in Ezechiel 28, 12. Cartea “Plangerile lui Ieremia” nu este altceva decat un “cantec de jale” pentru Ierusalimul nimicit si dus in robie.
              Printre toate aceste “cantece de jale” inspirate de Duhul lui Dumnezeu, se gaseste si un recviem facut pentru “imparatul Babilonului.”
 
              “Atunci vei canta cantarea acesta asupra imparatului Babilonului si vei zice: Iata, asupritorul nu mai este, asuprirea a incetat…Locuinta mortilor se misca pana in adancimile ei ca sa te primeasca la sosire, ea trezeste inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti imparatii neamurilor.
              Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: Si tu ai ajuns fara putere ca noi, si tu ai ajuns ca noi ! Stralucirea ta s-a coborat si ea in locuinta mortilor cu sunetul alautelor tale. Asternut de viermi vei avea si viermii te vor acoperi.
              Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor ! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor !
              Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei. Ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.
              Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului. Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile,…”
                                                                                                                        Isaia 14, 4-5; 9-16
 
              Va invit sa observam un amanunt important: Dumnezeu Insusi compune acest “cantec de jale”.Acest lucru ne spune multe despre caracterul Sau. Lui Dumnezeu nu-i este indiferenta soarta creaturilor Sale, chiar daca acestea s-au departat, s-au instrainat si s-au razvratit impotriva guvernarii Sale.
              Chiar daca Egiptul a ramas o tara idolatra si razvratita impotriva lui Dumnezeu, in ciuda luminii pe care a primit-o, chiar daca Egiptul a persecutat poporul lui Dumnezeu, Creatorului nu-i este indiferenta soarta lui. Daca Dumnezeu ar fi fost un Dumnezeu lipsit de mila si dragoste, El ar fi poruncit profetului Sau sa compuna nu un cantec de jale ( recviem ), ci unul de bucurie. Insa Dumnezeu nu se poate bucura de raul ce li se poate intampla celor mai aprigi dusmani ai Sai si ai poporului Sau.
              “Doresc Eu moartea pacatosului ? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca ?”
                                                                                                                               Ezechiel 18, 23
 
              Si, pentru ca sa ne convinga de acest lucru, Dumnezeu se jura chiar pe propria Sa viata :
              “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea ! Pentru ce vreti sa muriti ?…”
                                                                                                                                               Ezechiel 33, 11
 
              Acesta este Dumnezeul nostru ! Un Dumnezeu plin de mila, a carui inima sangereaza pentru fiecare om care va pieri din pricina razvratirii lui; un Dumnezeu care plange pentru fiecare inger care si-a parasit locul si misiunea din cer pentru a se alatura razvratirii lui Lucifer; un Dumnezeu care plange chiar si pe cel care, din postura celei mai stralucitoare creaturi din univers, Lucifer, purtatorul de lumina si heruvimul ocrotitor de la tronul lui Dumnezeu, a devenit Satana, Impotrivitorul, Diavolul.
              Daca inima franta a unui simplu om care sufera ne impresioneaza, oare cum trebuie sa arate inima mare a lui Dumnezeu, in care s-a adunat suferinta a milenii de istorie omeneasca? Cine va putea cuprinde cu mintea sa cata suferinta traieste Tatal ceresc pentru miliardele de fiinte omenesti care Ii intorc spatele nepasatori ?
 
              “Mi se zbate inima in Mine si tot launtrul Mi se misca de mila” ( Osea 11,8 ) Sunt cuvintele unui Dumnezeu care sufera pentru copiii Sai.
              Sa revenim la “cantecul de jale” rostit pentru imparatul Babilonului din Isaia 14 !
              In ultimele trei ocazii, ne-am oprit asupra Babilonului zilelor noastre, cel despre care cartea Apocalipsei are atat de multe lucruri de spus ( capitolele 14, 16, 17 si 18 ). Am inteles din studiul Bibliei ca singura institutie care corespunde tuturor criteriilor si semnelor de identificare este Roma papala, singura putere politica si religioasa in acelasi timp, o putere mondiala cu mare influenta asupra guvernelor lumii, ridicata pe ruinele Romei pagane.
              Identificarea Babilonului modern cu Roma nu este o descoperire recenta facuta de vreun grup restrans de crestini “eretici”. Iata cateva argumente in acest sens:
 
              1. Dictionarul Biblic tiparit de Alianta Evanghelica specifica sub titlul “Babilon” urmatoarele:
              “Babilonul din Apocalipsa cap. 17 reprezinta crestinatatea apostaziata, falsa religie, marea prostituata ale carei infidelitate, egoism si sete de putere vor fi in cele din urma demascate si judecate. Actualul Babilon are relatii vizibile cu Roma, orasul celor sapte coline care domina pamantul intreg.”
                                                             Dictionar Biblic, vol 1, pag.126, Editura Stephanus, Bucuresti 1995
              2. Manualul Biblic al Bisericii Baptiste, scris de Hennry H. Halley,comenteaza Apocalipsa 18, 4 in felul urmator:
 
              Daca Babilon este numele profetic al papalitatii, asa cum credem noi, atunci acest lucru pare sa fie o prevestire a reformei protestante din Evul Mediu. Asa cum devenise sistemul papal corupt si diabolic, totusi Dumnezeu isi avea poporul Sau in cadrul domeniului papal…”
                                                               Manual Biblic, pag 732, 1983, Editura “Door of Hope”
 
              3. Apostolul Petru, considerat de Biserica Catolica drept primul papa ( desi el se considera un simplu prezbiter, 1 Petru 5,1 ), in finalul primei sale epistole identifica Babilonul modern cu Roma:
              “Biserica aleasa cu voi, care este in Babilon, va trimite sanatate.”
                                                                                                               1 Petru 5, 13
 
              4. Biblia catolica tradusa de abatele Crampon in l. franceza are niste note de subsol in legatura cu Babilonul din Apocalipsa. De ex. , la Apocalipsa 14, 8 ( cea de-a doua solie ingereasca ), nota de la subsol spune clar: “Babilonul este Roma.”
 
              5. Comentatori romano-catolici recunosc faptul ca Babilonul despre care scrie Apocalipsa este Roma:
              -Cardinalul Bellarmin: “Roma este numita Babilon in Apocalipsa.”
              -Cardinalul Beronius: “ Conform conceptiei tuturora, in Apocalipsa Roma este numita Babilon.”
              - Episcopul Bossuet: “Trasaturile sunt atat de evidente incat imaginea Babilonului se poate recunoaste cu usurinta in Roma.”
                                                                 “Doctrine biblice”, pag. 186, H. Heinz, op. cit. 251
 
              Este cat se poate de clar ca Babilonul modern este Roma papala, care troneaza ca o imparateasa intre fiicele ei, imbracata in purpura, aur si pietre scumpe, impresionand intreaga lume prin fastul ceremoniilor, prin bogatia templelor ei si prin puterea politica pe care o exercita in intrega lume.
 
              Dar, pe cat este de adevarat acest lucru, pe atat de adevarat este ca Babilonul nu are niciun viitor. La prima sa liturghie oficiata in calitate de papa, Benedict al 16-lea a afirmat ca”biserica are in ea viitorul lumii” ( intelegand prin biserica pe cea romano-catolica, nu pe cele protestante sau ortodoxe ! ). Biblia spune insa altceva: Babilonul va cadea in curand si nu va avea niciun viitor.
 
              Apocalipsa precizeaza de doua ori acest lucru, iar in cap. 18 se descrie pe larg cutremurul politic, financiar, economic si emotional pe care il va produce caderea Babilonului in intreaga lume ( vezi Apocalipsa 18, 9.10.11.15-19 ).
 
              Care este motivul principal pentru care Babilonul modern impreuna cu fiicele sale va fi nimicit si i se va canta recviemul din Isaia 14?
 
              “Tu ziceai in inima ta: Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt.”                                                                Isaia 14, 13-14
 
              Iata motivul nimicirii Babilonului modern: mandria, aroganta, spiritul de inaltare. Acelasi motiv il subliniaza si apostolul Pavel, cand scrie despre “omul faradelegii, fiul pierzarii”, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu si care se aseaza in Templul lui Dumnezeu, dandu-se drept Dumnezeu.( 2 Tesaloniceni 2, 3-4 ).
 
              Vi se par prea tari aceste cuvinte? O scurta comparatie intre viata Domnului Christos si viata oricarui papa ne va fi de mare folos:
              1. In intreaga viata a Mantuitorului traita pe acest pamant, nu gasim niciun lucru rau in dreptul Numelui Sau. Dimpotriva, sate intregi erau lipsite de suferinte, vaiete si lacrimi, dupa ce Iisus trecea prin ele. Chiar si demonii au fost nevoiti sa recunoasca faptul ca El era un Sfant, in timp ce paganul procurator roman, Pilat din Pont, a recunoscut ca Iisus era neprihanit.
 
              Cine au fost si ce au facut papii de la Roma, cei care pretind ca sunt “Vicarius Filii Dei” (Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu ) ? Iata cateva exemple consemnate chiar in Enciclopedia Catolica:
 
              -Papa Sergiu al 3-lea ( 904-911 ) a dobandit functia papala prin crima si a avut mai multi copii nelegitimi. Concubina si mama sa au transformat palatul papal intr-o pestera de talhari. Pontificatul sau a marcat inceputul perioadei de trista amintire supranumita “domnia prostituatelor”.
 
              -Papa Ioan al 12-lea ( 955- ?) devine papa la doar 12 ani. Enciclopedia Catolica il caracterizeaza drept “un om badaran si imoral, care a dus o asemenea viata incat se vorbea de Lateran ca despre un bordel, iar coruptia morala in Roma a devenit subiect de dispret general. Pe 6 noiembrie, un sinod alcatuit din 50 de episcope italieni si germani s-au intalnit la Roma si Ioan al 12-lea a fost acuzat de sacrilegiu, simonie, sperjur, crima, adulter si incest. Ioan al 12-lea s-a razbunat sangeros pe conducatorii partidului de opozitie. Diaconului-cardinal i s-a taiat mana dreapta, episcopul Otgar de Speyer a fost biciuit, un inalt demnitar de la palat si-a pierdut nasul si urechile.”
 
              Cartea “Vietile Papilor” tiparita de Biserica Catolica scrie despre Papa Ioan al 12-lea: “Si-a petrecut intreaga viata in adulter.”
 
              -Papa Bonifaciu al 7-lea ( 984-985 ) este numit de Enciclopedia Catolica un “monstru cufundat in sangele predecesorilor sai.” Dupa moartea sa, trupul i-a fost batjocorit, tarat si insultat pe strazile orasului.
              -Papa Benedict al 8-lea ( 1012- 1024 ) si-a cumparat functia prin mita data public.
              -Papa Benedict al 9-lea ( 1033-1045 ) a fost facut papa la doar 12 ani. Enciclopedia Catolica
 
 afirma despre el: “A comis crime si adultere in plina zi, a jefuit pelerini pe mormintele martirilor, a fost un criminal oribil… A fost o rusine pentru scaunul lui Petru.”
 
              -Papa Inocentiu al 3-lea ( 1198-1216 ), creatorul Inchizitiei, a ucis, dupa estimari, in timpul pontificatului sau, circa un milion de oameni.
 
              -Papa Bonifaciu al 8-lea (1294- 1303 ) Despre el Enciclopedia Catolica afirma: “Nu se stie daca a omis savarsirea vreunei nelegiuiri: infidelitate, erezie, simonie, imoralitate nefireasca si grosolana, idolatrie, magie, etc. Intregul sau pontificat a fost o insiruire de fapte rele.”
 
              -Papa Paul al 2-lea ( 1464-1471 ) avea un adevarat harem, iar tiara papala valora cat un palat.
              -Papa Inocentiu al 8-lea (1484-1492 ) a avut  16 copii de la mai multe femei si a permis lupte cu tauri in Piata Sf. Petru din Roma.
              -Papa Alexandru al 6-lea ( 1492-1503 ) e considerat cel mai stricat papa din perioada Renasterii.
              -Papa Leo al 10-lea ( 1513-1521 ) , devenit abate la doar 8 ani si cardinal la doar 13 ani, s-a dedat petrecerilor si betiilor. In timpul pontificatului sau Luther a vizitat Roma, ramanad scarbit de cele vazute acolo.
              Acestea sunt doar cateva exemple din numeroasele exemple de trista amintire pe care ni le ofera istoria bisericii. “Omul faradelegii “ despre care scrie Pavel in Epistola sa catre Tesaloniceni ( cap. 2, 3 )  nu a fost un caz izolat, ci a caracterizat o buna parte din istoria papalitatii.
 
              2. Iisus S-a numit pe Sine Fiul Omului, titlul Sau preferat. Papii se numesc “pontifex maximus”, titlu preluat de la imparatii romani.
 
              3. Iisus a umblat din loc in loc pe jos, suferind adesea de oboseala, de foame si sete sub soarele arzator al Palestinei. Doar cu ocazia intrarii in Ierusalim, cu putin inainte de crucificare, El a incalecat un magarus. In acelasi timp papii, pana la Ioan Paul al 2-lea, erau purtati pe umeri, cu scaunul papal cu tot.
 
              4.Mantuitorul a purtat o cununa de spini, singura coroana care I s-a dat pe acest pamant. In acelasi timp papii poarta tiare care valoreaza multe milioane de dolari.
 
              5. Trupul Mantuitorului rastignit a fost infasurat in fasii de panza simpla si asezat intr-un mormant sapat in stanca. Trupul neinsufletit al papei Ioan Paul al 2-lea a fost imbracat in hainele scumpe de papa, apoi a fost asezat in trei sicrie scumpe depuse in Catedrala Sf. Petru din Roma.
 
              6. La moartea lui Iisus, cei mai multi Il batjocoreau. cei care isi aratau compasiunea erau atat de putini. La moartea papei Ioan Paul al 2-lea, sute de mii de oameni au vegheat in Piata Sf. Petru si s-au rugat pentru sufletul lui.
 
              7. In fata lui Iisus cel rastignit nu a ingenunchiat niciun conducator de popoare. In fata sicriului papei Ioan Paul al 2-lea au ingenunchiat cei mai puternici conducatori ai lumii. Un reporter aprecia ca presedintele Bush nu se pleaca in fata nimanui. Cu toate acestea, in fata sicriului papei el s-a plecat.
              Paralela poate continua… Dar indiferent cate noi aspecte veti gasi, un lucru sa nu uitam niciunul dintre noi:
 
              Mormantul Mantuitorului este gol, in timp ce mormintele papilor sunt pline .
              “Fiul omului, fa un cantec de jale pentru imparatul Babilonului”-ii spune Dumnezeu profetului Sau.  Fa un recviem impresionant, cum nu a mai compus nimeni pana acum, caci caderea Babilonului va veni curand si prabusirea lui va fi mare. Babilonul nu are niciun viitor, dupa cum nu au niciun viitor nici cei care isi pun speranta in el.
 
              In timpurile solemne pe care le traim, Dumnezeu face o invitatie cat se poate de solemna si clara celor care inca se mai gasesc in Babilonul spiritual al zilelor noastre:
 
              Apoi am auzit din cer un glas care zicea: Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei.”
                                                                                                                                             Apocalipsa 18, 4
              Dumnezeu are pregatit ceva mai bun pentru noi, incomparabil mai bun decat ceea ce ne ofera Babilonul zilelor noastre:
 
              “Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era.
              Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.
              Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii ! El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu Insusi va fi cu cu ei . El va fi Dumnezeul lor.
              El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut”
                                                                                                                        Apocalipsa 21, 1-4
 
              In cetatea cereasca nu se vor mai canta recviemuri. Acest gen muzical va disparea pentru vesnicie. In schimb cerul va rasuna de ode ale bucuriei inaltate pentru Cel care ne-a iubit atat de mult.
              Tu ce preferi: recviemul sau oda bucuriei?
 
                 Lori Balogh

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.