Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

05.Rugaciunea – Esenta vieti spirituale

Scris la: 15 aprilie 2009
5. RUGACIUNEA – ESENTA VIETII SPIRITUALE
 
 
              Eram inca elev la o scoala postliceala, cand mi-a cazut in mana o carte scrisa de un autor ateu si intitulata “Drama religioasa a omului.” Autorul isi propunea sa loveasca puternic in sentimentul religios al crestinilor, incercand sa explice “stiintific” evenimente, fapte si minuni relatate pe paginile Bibliei. Scopul era daramarea edificiului credintei cititorului.
              Mi-am propus sa citesc acesta carte si sa ma port ca un veritabil apologet al crestinismului, aducand, la argumentele autorului, contraargumente pe care le insemnam pe marginea textului. Eram un adolescent fara intelepciune…
              Inainte insa de a incepe sa citesc aceasta carte, Dumnezeu mi-a dat un gand intelept, pentru care Ii voi fi recunoscator intreaga vesnicie: “Roaga-te ca Domnul sa te impiedice sa citesti aceasta carte , daca El stie ca ea iti va face rau!”
              Si m-am rugat: “Doamne, daca Tu stii ca aceasta carte imi va face rau, te rog sa ma impiedici sa o citesc.” Apoi am inceput lectura…Pagina dupa pagina, luam contact cu o viziune atee asupra istoriei sacre, insa mintea mea gasea mereu contraargumente in apararea credintei crestine, pe care le notam pe marginea paginilor. Si asta se intampla zi dupa zi… Pe neobservate insa, ceva se producea in inima mea: credinta se racea, devenind tot mai slaba, pana aproape sa se stinga. Simteam ca tot edificiul credintei mele se prabusea in praf, iar eu ramaneam gol si pustiu. Aproape ca ajunsesem sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu. Ceea ce se petrecea in sufletul meu de adolescent in acele zile este greu de explicat in cuvinte. Doar cel care a trait o experienta asemanatoare poate intelege drama pe care o traiam. Era intr-adevar “o drama religioasa”  insa nu a unui om oarecare, ci era propria mea drama.
              Era timpul ca cerul sa intervina si sa implineasca rugaciunea facuta de mine la inceput. Dumnezeu nu mi-a smuls cartea din mana, asa cum facem noi adesea cu copiii nostri, cand ii vedem citind ce nu trebuie. El a ingaduit sa ma imbolnavesc suficient de grav pentru ca lectura sa fie intrerupta. Chiar daca as fi dorit sa mai citesc, nu as fi putut. Dar lucrurile nu s-au oprit aici: la scoala se schimbase orarul, si in sabat, care pana atunci era liber, trebuia sa particip la o multime de cursuri. Lucrul acesta ma durea mai mult decat boala, caci, chiar daca treceam printr-o criza spirituala, constiinta inca treaza m-ar fi mustrat sa calc ziua de odihna lasata de Dumnezeu.
              Eram lovit din toate partile: bolnav trupeste, bolnav sufleteste si in perspectiva de a deveni un calcator al sabatului. Imi voi aminti totdeauna ceea ce s-a intamplat in acea seara de vineri, cand singur in camera unde gazduiam, L-am “vazut” pe Tatal ceresc cum lucreaza pentru oameni pacatosi ca mine. Eram in pat, cu febra si framantat de o multime de ganduri: boala, necredinta, problema orarului. Nu se intrezarea nicio iesire…
              Atunci insa mi-a venit gandul salvator: sa ma rog in ciuda necredintei mele si sa apelez la acel Dumnezeu in care imi pierdusem credinta. M-am plecat pe genunchi si am “strigat” la Dumnezeu, rugandu-ma:
              “ Doamne, daca existi undeva in acest univers, vino in ajutorul meu ! Da-mi un semn al existentei Tale si fa sa se schimbe orarul la scoala.”
              Dupa ce am rostit aceste cuvinte mai fierbinti decat febra trupului, am trait simtamantul unei lumini puternice care a coborat in camera in care ma aflam. Nici pana azi nu stiu daca a fost intr-adevar o lumina fizica, sau a fost doar o lumina interioara, a spiritului. Un lucru il stiu cu siguranta: m-am ridicat de pe genunchi cu o bucurie inexplicabila si cu certitudinea ca Dumnezeu exista si ca mi-a ascultat rugaciunea. Nu am putut ramane in pat, ci m-am plecat din nou pe genunchi, de data aceasta multumindu-I lui Dumnezeu pentru rezolvarea problemelor mele. Apoi m-am suit din nou in pat si am asteptat fericit. Dupa numai o jumatate de ora, colegul de camera, care imi era si coleg de clasa, a venit de la scoala si primele cuvinte pe care mi le-a spus cu bucurie au fost:
              -“S-a schimbat orarul ! Sambata nu mai avem nicio ora. “ Iar eu, cu fata senina si plina de o bucurie greu de explicat, i-am raspuns:
              -“Stiam lucrul acesta de o jumatate de ora.”
              Am povestit aceasta experienta personala din anii adolescentei mele pentru a sublinia un adevar de care avem cu totii nevoie: rugaciunea este esenta vietii spirituale. Daca nu as fi dat ascultare gandului venit de la Dumnezeu de a ma ruga inainte de a incepe sa citesc acea carte si daca nu as fi dat ascultare gandului de a ma ruga in ciuda necredintei mele, atunci cand ma gaseam in criza, astazi nu as mai fi scris aceste randuri. As fi fost un om pierdut, nemantuit…
              Daca cineva v-ar intreba care lucru il considerati cel mai important din domeniul vietii spirituale, ce ati raspunde ? Poate va ganditi la Jertfa lui Christos, poate la studiul Bibliei, sau poate la serviciile divine din biserica, sau la harul lui Dumnezeu, sau la nevoia noastra de Duh Sfant, etc. Dar sa ne gandim mai profund:
              – Jertfa Mantuitorului este esentiala pentru mantuirea noastra, dar cum apelam la sangele ispasitor care a curs pentru pacatele noastre? PRIN RUGACIUNE.
              – Biblia este inestimabila in ceea ce priveste cunoasterea adevarului si a planului de mantuire, dar cum ajungem sa o intelegem mai bine ?  PRIN RUGACIUNE.
              – Biserica este deosebit de importanta in planul divin pentru pregatirea noastra pentru cer, dar cum am aflat de ea? PRIN RUGACIUNE. Fie noi ne-am rugat ca Dumnezeu sa ne conduca in biserica Sa cea adevarata, fie altcineva s-a rugat pentru noi.
              – Credinta este si ea deosebit de importanta , insa ea poate slabi. Tatal copilului demonizat, pe care ucenicii n-au putut sa-l vindece, simtea si recunostea ca are o credinta slaba, dar el avea ceva esential la indemana: RUGACIUNEA.
              “Indata tatal copilului a strigat cu lacrimi: “Cred, Doamne ! Ajuta necredintei mele !”
                                                                                                                                                     Marcu 9, 24
              – Duhul Sfant- fara prezenta Lui,  nu exista pocainata si nici sfintire a vietii. Dar cum putem primi darul Duhului Sfant ? PRIN RUGACIUNE.  
              “Deci daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru cel din ceruri va da Duhul Sfant celor ce I-L cer  Luca 11, 13
              Desigur, toate acestea sunt deosebit de importante pentru viata noastra spirituala, dar rugaciunea ocupa un loc primordial. Ea este mijlocul prin care venim in legatura cu Izvorul tuturor darurilor spirituale sau materiale, vremelnice sau vesnice.
              Daca imi este permis, as asemana darul rugaciunii cu un telefon mobil pe care Tatal ceresc ni l-a incredintat fiecaruia. Nu trebuie sa ne framantam de numarul impulsurilor consummate, caci abonamentul este permanent si gratuit. Iisus l-a platit pentru noi pe cruce ! 
              Nu trebuie sa ne ingrijoram ca nu exista relee suficiente sau ca nu exista semnal. Viata m-a adus in situatii in care am fost nevoit sa ma rog in cele mai diverse locuri, unele in care nu este deloc placut sa stai. Am avut insa asigurarea din partea cerului ca si acele rugaciuni au fost ascultate. Cerul ne pune la dispozitie un mijloc de comunicare mai rapid decat orice viteza cunoscuta-viteza gandului.
              Rugaciunea  este un mijloc de comunicare cu o acoperire nu de 5 stele, asa cum se lauda unele companii de telefonie mobila, ci cu o acoperire de miliarde si miliarde de stele si galaxii, pana in centrul acestui univers fascinant, acolo unde se afla tronul lui Dumnezeu.  
              Da, rugaciunea este cel mai important lucru pe care il avem la dispozitie in trecerea noastra prin aceasta lume.
             
              De aceea: – cand simti ca iti slabeste credinta si flacara ei de abia mai palpaie in candela inimii tale,
                              - cand ochii spirituali ti se intuneca si nu mai poti vedea deslusit iubirea lui Dumnezeu,
                              – cand izvorul iubirii de Dumnezeu si de semeni incepe sa sece,
                              - cand incepe sa dispara foamea si setea dupa neprihanire,
                              – cand nu mai ai placere sa studiezi Cuvantul lui Dumnezeu si
                              – cand nu mai simti deloc nevoia sa te rogi, fa totusi lucrul acesta:
              Pune mana pe “telefon” si alearga la rugaciune !
              Ia legatura cu Tatal ceresc si spune-I Lui ce te framanta ! El are in mana cheia rezolvarii oricarei probleme cu care te confrunti.
              Roaga-te in ciuda necredintei pe care o simti in inima, spera in ciuda tuturor aparentelor nefavorabile si “incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El si El va lucra “
                                                                                                                                               Psalmul 37, 5
             
                                                                                                                                                  Lori Balogh

______________________________

de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.